Să crezi că te-ai născut homosexual este una dintre cele mai mari înşelări cu care îţi poţi sabota viaţa, dacă ai atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex. Totuşi, asta cred mulţi dintre cei care au încercat să scape de homosexualitate, ajutaţi de cei „toleranţi”, care le vor „binele”. Pentru că lupta e grea şi nu reuşesc singuri să învingă patima, o bună parte dintre homosexuali sau lesbiene renunţă şi cred că nu mai există nicio scăpare. Însă realitatea e diferită. Orice viaţă poate fi schimbată. Atât timp cât există Dumnezeu şi El are un plan bine organizat pentru orice, atunci e clar că are un plan şi pentru fiecare dintre noi. El este punctul de pornire, indiferent unde suntem, iar îndrumarea oferită de El prin Cuvântul Său (Biblia), transformă orice punct mort într-un izvor de viaţă.

• Un adolescent de şaptesprezece ani cere un sfat cu privire la sentimentele amoroase pe care le are pentru un coleg de clasă. Nu poate simţi ceva similar pentru fete şi, deşi ar vrea să aibă o relaţie cu una, nu reuşeşte din cauza lipsei atracţiei faţă de sexul opus. Practic, nu ştie ce să aleagă: să rămână singur sau să dea frâu liber tendinţelor homosexuale în încercarea de a-şi găsi fericirea.

UN CREŞTIN

Nu e normal să îţi doreşti să ai o relaţie de iubire cu un băiat. Eşti destul de tânăr şi încă insuficient dezvoltat sentimental încât să poţi spune că ştii ce vrei. Sfatul meu este să te fereşti de gândul de a fi cu acel băiat (sau cu oricare altul), căci această cale este una care duce la o cumplită nefericire. Nu îţi distruge viaţa aşa cum au făcut-o alţii înaintea ta!

Sentimentele faţă de sexul opus pot fi înşelătoare în anumite perioade ale vieţii, mai ales când eşti încă în plină pubertate, aşa că nu îţi da un diagnostic fals încă de pe acum. Lasă timpul să treacă, ţine-te de şcoală, căci acesta e timpul ei, şi intră într-o relaţie cu Dumnezeu.

Ţine cont că numai Domnul te poate ajuta să mergi pe un drum bun, să întâlneşti oameni cu care poţi avea relaţii frumoase, curate, benefice, şi tot El îţi poate corecta problemele apărute la nivel sentimental. Citeşte Biblia, mergi la biserică, roagă-te zilnic şi cere-I ajutorul în a-ţi remodela viaţa, astfel încât să fii cu adevărat fericit.

Nu uita niciodată că normalitatea sau corectitudinea în viaţă nu o dau nici clasa ta, nici tinerii de vârsta ta sau cei pe care îi vezi la televizor, în ziare sau prin reclamele de pe străzi, ci doar Dumnezeu stabileşte ce este normal şi bun. Drept urmare, cunoaşte-L pe El şi toate celelalte lucruri vor intra pe făgaşul lor.

Dacă vrei să îţi fie bine şi să ai o viaţă împlinită, renunţă la gândul de a avea relaţii homosexuale şi orientează-ţi privirea către Dumnezeu, iar El se va ocupa de tot ceea ce te preocupă şi este important pentru tine, astfel încât să Îi dai slavă ulterior că te-a ajutat şi ţi-a oferit chiar mult mai mult decât credeai că poţi obţine!

• Un tânăr antreprenor istoriseşte că de când se ştie i-au plăcut bărbaţii, deşi nu a fost victima vreunui abuz, iar relaţiile cu familia şi cei din jur au fost armonioase. Deşi se declară creştin, susţine că Dumnezeu l-a făcut homosexual şi se întreabă de ce nimeni nu l-a „salvat” până acum din starea asta. Ne mai scrie că nu e mulţumit că e homosexual, dar s-a acceptat aşa şi are o relaţie cu un alt bărbat, cu care speră să rămână pe viaţă. El întreabă dacă ar fi fost mai bine să se fi căsătorit cu o femeie pe care să o înşele în ascuns şi dacă există cineva pe Pământ care l-ar putea face heterosexual.

UN CREŞTIN

O viaţă decentă şi părinţi cu frică de Dumnezeu au mulţi oameni care, la un moment dat, ajung să păcătuiască în moduri greu de imaginat. Nu putem vorbi de un criteriu de judecată aici. Şi un prieten de-al meu, fost homosexual, a avut o viaţă decentă, dar şi el s-a confruntat cu problema ta. Degeaba ai o familie decentă, dacă nu ai o relaţie potrivită, împlinitoare cu părinţii tăi, cu fraţii tăi, cu rudele apropiate în general. E ca şi când ai fi înscris la cea mai apreciată şcoală dintr-o ţară, dar colegii de clasă te-ar trata cu indiferenţă. Crezi că te-ai simţi atât de bine încât să îţi doreşti să obţii numai rezultate excepţionale?

Drept urmare, în realitate, pentru dezvoltarea armonioasă a unei persoane este necesară o relaţie bună, apropiată, reală cu părinţii, una în care tu să primeşti afecţiune din ambele părţi (mamă şi tată), pentru că orice om are două laturi (una feminină şi una masculină), iar orice raport nefavorabil între ele poate duce la deviaţii (cum ar fi homosexualitatea).

Dumnezeu nu te-a creat homosexual! (Levitic 18:22) Aceasta este una dintre cele mai mari jigniri pe care I le poate adresa cineva vreodată. O spune foarte clar în Cuvântul Lui: „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii (cei care fac sex cu persoane cu care nu sunt căsătorite), nici închinătorii la idoli (cei care pun banii şi alte lucruri trecătoare deasupra Lui), nici adulterii (cei care se culcă cu femeile altora), nici malahienii (cei pasivi, care cedează patimilor sexuale – fie se autosatisfac, fie au relaţii sexuale neîngăduite, de orice fel), nici sodomiţii (homosexualii), nici furii, nici lacomii (cei ce poftesc la lucrurile altora, spre a le fura), nici beţivii, nici batjocoritorii (cei care defăimează şi îşi bat joc de oameni), nici răpitorii (care iau cu forţa) nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu!” (1 Corinteni 6:9-10) Deci uită acest gând cât mai repede, şterge-l cu desăvârşire din mintea ta! Dumnezeu te-a creat bun, aşa cum ne-a creat pe toţi.

Dacă într-adevăr crezi în Dumnezeu şi în Biblie, atunci vei face ceea ce spune. Dumnezeu ne încurajează să Îl ascultăm, astfel încât drumul nostru în viaţă să fie luminat de înţelepciunea Lui şi brăzdat de binecuvântările Lui. În caz contrar, ne setăm automat pe modul „distrugere”. Orice oaie (om) care pleacă din turmă (Biserică) se duce spre prăpastie, căci Dumnezeu stă în munte (locuri înalte). Concluzia o tragi singur, că eşti băiat deştept.

Faptul că lucrurile ţi-au mers incredibil de bine nu este cheia unui succes manufacturat de Dumnezeu şi trimis cu Prioripost special pentru tine. Acest special delivery va fi o cursă sigură, dacă vei continua stilul de viaţă pe care l-ai acceptat (sper eu doar pentru moment!). Şi mie mi-a mers extraordinar de bine la un moment dat în viaţă, când eram pe un drum greşit (tot o patimă sexuală, dar alta decât homosexualitatea), iar când am crezut că mi-am găsit împlinirea, a dat nenorocirea peste mine şi am pierdut tot ce obţinusem mai important până atunci.

Aşa că, dragă prietene, deschide ochii larg, pune mâna pe Biblie, citeşte-o, roagă-te la Dumnezeu să îţi dea înţelepciunea să Îi înţelegi mesajul şi reintră în Biserică, acolo unde vei găsi oameni care ştiu pe ce drum merg, ce aprobă şi ce nu aprobă Dumnezeu, ce binecuvântează sau ce blestemă El.

Dumnezeu nu va binecuvânta niciodată homosexualitatea, autosatisfacerea, pornografia, pedofilia şi orice altă formă de sexualitate care nu a fost lăsată pe pământ de la bun început ca fiind normală. (Uită-te la Adam şi Eva şi acolo vei vedea normalitatea!) Nu există alt adevăr în afară de acesta şi nu aş vrea să afli pe pielea ta că aşa este, când va fi prea târziu.

Dumnezeu te iubeşte şi vrea să te transforme după chipul Fiului Său (Iisus Cristos este modelul bărbatului autentic), iar această transformare are loc în timp şi printr-o relaţie reală, vie, constantă cu El. Aceasta înseamnă că trebuie să decizi astăzi că te vei întoarce cu mintea, inima şi faptele către Dumnezeu şi că Îl vei lăsa să te schimbe, astfel încât să ai o viaţă frumoasă, curată şi împlinită.

Cu Dumnezeu nu există viaţă ascunsă. Există doar viaţă restaurată şi împlinită, care se manifestă în exterior şi devine sursă de binecuvântare şi pentru cei din jur.

• Un bărbat ne explică descumpănit că s-a îmbolnăvit de SIDA în urma sexului cu un alt bărbat, relaţie avută, paradoxal, pentru a-şi dovedi că nu e homosexual, chiar dacă trăsăturile şi caracterul său erau mai mult feminine. Crede că totul s-a încheiat în viaţa lui şi va fi nevoit să trăiască ascuns de societate.

UN CREŞTIN

Dacă te-ai născut băiat, atunci trebuie să fii bărbat şi, în niciun caz, nu ai fost programat să fii fată. E adevărat că lipsa unui model masculin în anii decisivi pentru dezvoltarea persoanei umane (anii copilăriei şi adolescenţei) poate duce la o criză de identitate. Însă aşa cum trebuie să luăm poziţie faţă de orice rău din lumea asta, şi în aceste situaţii trebuie să ne menţinem pe linia corectă şi să nu acceptăm să devenim altceva decât ne-a făcut Dumnezeu.

Nici relaţia mea cu tatăl meu nu a fost una de dorit, aş putea spune că a fost chiar aproape inexistentă. Şi da, pot înţelege ceea ce scrii într-o oarecare măsură, deoarece şi eu am preferat în copilărie să stau mai mult pe lângă fete. Băieţii erau altfel faţă de mine, iar imaginea pe care mi-o formasem despre bărbaţi în general (din cauza proastei relaţii cu tatăl meu) era una care nu îmi permitea să fiu relaxat şi deschis în preajma lor. Asta nu înseamnă însă că mi-am permis să dezvolt atracţii faţă de ei.

În şcoală, din cauza unor gesturi feminine (dobândite involuntar de la femeile în jurul cărora îmi desfăşuram viaţa) şi a unei voci subţiri, şi eu am fost batjocorit şi poreclit în feluri înjositoare. Probabil nu am fost departe de ceea ce descrii şi tu, dar am mers înainte. Nu mi-a fost deloc uşor.

La şaisprezece ani mi-am pus prima dată problema cum ar fi să îmi închei socotelile cu viaţa. Îmi aduc aminte ca şi când ar fi fost ieri. Însă ştiam un lucru: Dumnezeu făcuse prea multe pentru mine încât să-L scuip în faţă (căci sinuciderea cam asta e). Şi am renunţat la acest gând netrebnic, dar a trebuit să mă mobilizez şi să îndur în continuare o perioadă urâtă din viaţă, cu speranţa că El va face dreptate şi va răzbuna tot răul care mi s-a făcut şi va arăta adevărul despre mine celor care aruncau cu noroiul minciunii. Şi mai târziu aşa a fost. Astăzi, cei care mă discreditau şi batjocoreau ar intra în pământ de ruşine, dacă ar şti cât de sus m-a ridicat Dumnezeu.

Dar până când am ajuns să fiu deasupra celor care mă catalogau în nenumărate feluri nedrepte şi răutăcioase, am avut şi eu decizii proaste luate în momente de singurătate, lipsă de valoare (credeam şi eu că-s blestemat şi că nimeni nu mă vrea în preajmă, că nu-s bun de nimic etc.) şi nesiguranţă. Am început să mă autosatisfac. Apoi am început să mă uit la pornografie, iar aceste două lucruri au devenit dependenţă. După ani de luptă cu patimile, cu ajutorul Domnului am scăpat şi sunt un om nou. Dar mi-a fost cumplit de greu să renunţ, pentru că păcatul atrage puternic, iar gândurile murdare se întipăresc adânc în minte. Chiar şi aşa însă, citind Biblia şi rugându-mă constant la Dumnezeu, am reuşit.

De-a lungul timpului, toţi ne gândim la lucruri murdare şi mulţi dintre noi chiar le fac, dacă nu-l au pe Dumnezeu în viaţa lor. Lumea te îndeamnă să mergi pe toate căile blestemate, motivându-ţi că tu eşti cel blestemat şi că nu ai de ales dacă vrei să fii „fericit”. Dar este o mare minciună. Plata păcatului este moartea, spune Scriptura. Tot ceea ce facem rău se va întoarce împotriva noastră, mai devreme sau mai târziu. Va muri o parte din noi odată cu păcatul, fie că e vorba de o moarte emoţională (pierdem o prietenie, liniştea interioară, stabilitatea emoţională, vise, dorinţe, aşteptări), fie una fizică (ne pierdem părţi din sănătate).

Uită-te în jur, ce vezi? Multă suferinţă, aşa-i? E la tot pasul, chiar şi acolo unde oamenii zâmbesc. De altfel, unele dintre cele mai mari drame se ascund în spatele chipurilor zâmbitoare. De ce e atâta suferinţă în lume? Pentru că oamenii au ales calea greşită de a trăi. Pentru că oamenii au crezut minciunile Diavolului, aceleaşi pe care le-am crezut şi noi la un moment dat în viaţă. Şi au plătit şi plătesc preţul. Nu există abatere de la plată. Cu Dumnezeu nu poţi fi evazionist.

Când luăm decizii proaste, după capul nostru, fără să vedem ce ar spune Iisus Cristos (modelul bărbăţiei reale), vom suporta consecinţele. Tu însuţi scrii că în primăvara acestui an ai hotărât să faci sex cu un bărbat. Apoi a urmat infectarea cu HIV. Am spus-o de nenumărate ori şi au spus-o şi alţii de-a lungul generaţiilor: homosexualitatea (fie ea şi pentru o singură experienţă) înseamnă condamnare, aşa cum orice formă de sex în afara normalităţii aduce acelaşi lucru (inclusiv sexul cu o femeie cu care nu eşti căsătorit).

Puţini vor să accepte ce spune Dumnezeu despre păcatele imoralităţii, între care faptul că păcatul sexual este cel pe care îl faci împotriva propriului trup. Cu alte cuvinte, dacă vrei să te îmbolnăveşti în mod cert, atunci fă sex cu cineva în afara voii lui Dumnezeu. Şi nu, nu trebuie să te îmbolnăveşti rapid, ca să vezi că aşa e. Sănătatea îţi poate ceda în timp şi, de cele mai multe ori, atunci când îţi este lumea mai dragă, ca să simţi presiunea şi gravitatea păcatului pe care l-ai făcut. E o lecţie dureroasă a neascultării, pe care mulţi sunt nevoiţi să o înveţe ca să mai existe o şansă de mântuire. Ceilalţi, îndărătnicii care nu vor să asculte orice ar fi, pot trăi vieţi aparent împlinite (în păcat), dar la final, în momentul Judecăţii, vor fi condamnaţi la suferinţă veşnică (iad). Nu există alt adevăr în afara acestuia.

Ce poţi face acum, după ce vezi pe propria piele care sunt consecinţele homosexualităţii? Cel mai bun lucru ar fi să te apropii cât mai mult de Dumnezeu, să renunţi la orice legătură cu homosexualitatea, să îţi urmezi tratamentul şi să preţuieşti fiecare zi din viaţă ca şi când ar fi ultima, trăind-o într-o relaţie nedespărţită cu Iisus Cristos.

O boală incurabilă, strict medical vorbind, nu înseamnă neapărat un sfârşit rapid sau un sfârşit şi atât. Dumnezeu poate vindeca orice afecţiune, poate reabilita orice suflet şi trup, aşa că ai credinţă şi ascultă-L! Învaţă să vorbeşti cu El prin rugăciune şi să-L asculţi prin Cuvântul Lui (Biblia). Lasă-te reconstruit, moral, sentimental, spiritual. El ştie cel mai bine care va fi cursul vieţii tale de acum înainte. Nu mai hotărî nimic fără să fii în voia Lui şi ai încredere că, şi în această situaţie foarte delicată în care te afli, toate lucrurile pot lucra spre binele tău.

Niciodată să nu uiţi că toţi cei care cred în El ies de sub orice blestem şi de sub orice condamnare. Toţi care se apropie de Dumnezeu devin copiii Lui şi primesc vindecare. Nu eşti o greşeală, n-ai fost niciodată. Doar ai făcut o greşeală, lăsându-te influenţat de părerea şi acţiunile oamenilor la adresa ta. Însă, cum greşelile pot fi îndreptate, aşa şi oamenii pot fi îndreptaţi prin iubirea lui Dumnezeu care se descoperă în Sfânta Scriptură. Citeşte-o zilnic şi fă tot ce îţi spune. Ai să vezi minunea unei vieţi transformate în bine şi vei înţelege cu adevărat ce înseamnă să fii bărbat într‑o lume în care masculinitatea a fost degradată la un nivel animalic şi lipsit de valoare eternă.

Totul pare să nu mai aibă rost acum, odată cu diagnosticul primit, dar şi asta este o minciună. Viaţa ta adevărată poate începe chiar azi. Ştiu, poate sună aiurea, dar nu uita: căile lui Dumnezeu sunt mult diferite de ale noastre, la fel şi gândurile Lui. Iisus Cristos, înainte să înmulţească pâinile, le-a frânt. Aşa şi vieţile noastre, pentru a fi binecuvântate, întâi sunt lipsite de anumite lucruri, iar acele lucruri – după ce sunt frânte – pot fi înmulţite, dacă avem credinţă.

Nu trăi în întuneric! Mergi la Lumină! Frecventează o biserică, fă-ţi prieteni creştini, înconjoară-te de oameni care Îl cunosc pe Dumnezeu şi deschide-ţi inima. Primeşte ajutorul Bisericii şi cere-i să se roage pentru tine. Tot ce pare dezolant şi pustiu se poate transforma într-un cadru perfect de reînnoire. Totul este cu putinţă celui ce crede în Dumnezeu. Nu e sfârşitul!

• Un tânăr de douăzeci şi şapte de ani relatează că locuieşte la un alt bărbat, acelaşi care i-a spus tatălui că fiul său este homosexual. La aflarea veştii, tatăl şi-a dat copilul afară din casă, deşi acesta se împrumutase la bancă pentru a-l ajuta să plătească locuinţa. Tânărul e dezamăgit profund de reacţia părintelui şi de modul în care au decurs lucrurile şi crede că homosexualitatea sa ar putea fi o pedeapsă divină pentru homofobia tatălui.

UN CREŞTIN

În primul rând, faptul că ai avut experienţe homosexuale nu este vina lui Dumnezeu şi nu vreau să cred că este o pedeapsă pentru „homofobia” tatălui tău. Refuzul de a accepta că fiul său este homosexual nu ar trebui să surprindă, ci să constituie un semnal că ceva e în neregulă. Şi nu la el, ci la tine. N-am intenţia să te judec. Nici nu am dreptul să o fac. Doar Dumnezeu judecă, dă sentinţe, aplică pedepse. Şi aş vrea să mă opresc puţin asupra acestui cuvânt: pedeapsă.

Trebuie să recunosc că în trecut făcusem o pasiune pentru acest termen. Îl pomeneam cât de des mi se întâmpla ceva ce nu îmi convenea. Când trecem prin momente foarte grele, tindem să spunem că ne-a pedepsit Dumnezeu pentru ceva anume şi înţelegem prin pedeapsă un act nemilos, lipsit de orice consideraţie faţă de „victimă”, un gest de răzbunare cu orice preţ. Ceva de genul: „Plăteşte pentru ce ai făcut şi fă-o cu vârf şi îndesat!” Să fie aşa oare?

Dacă ne uităm cu atenţie la semnificaţia originară a cuvântului ebraic יָסַר (yasar), vedem că el poate fi tradus prin: disciplinare, corecţie, instrucţie, antrenament/pregătire pentru ceva bun şi aşa mai departe. Prin urmare, a fi pedepsit înseamnă a fi pus la punct, a fi corectat de la o stare greşită, a fi disciplinat pentru a te purta normal şi tot aşa. Mi‑e greu să recunosc lucrul acesta (căci sunt şi eu om şi am făcut şi eu greşeli), dar pedeapsa este utilă şi necesară în viaţă.

Revenind la situaţia ta, faptul că ai fost dat în vileag de „prietenul tău” este un lucru bun, chiar dacă ţie poate ţi se pare un act de trădare, o greşeală fantastică, un lucru absolut nociv vieţii tale. Adevărul iese întotdeauna la iveală, iar aflarea lui provoacă durere numai acolo unde este ceva profund în neregulă, ceva ce trebuie rezolvat. Ştii şi singur că a fi homosexual nu este un lucru bun şi de dorit. Prin urmare, Dumnezeu ţi-a demonstrat prin situaţia neplăcută creată cu tatăl tău că ai o problemă pe care trebuie să o rezolvi. Desigur, împreună cu El, căci singur nu vei putea.

Din proprie experienţă îţi pot spune că, indiferent ce ai fi făcut pentru tatăl tău, poate conta prea puţin sau chiar deloc. Şi eu am făcut sacrificii şi i-am iertat multe tatălui meu, şi nu am primit în schimb decât nerecunoştinţă şi multe lucruri pe care le consider abominabile. Dar există Cineva deasupra care judecă şi o face cu dreptate. În plus, nu uita că orice faptă bună pe care noi o facem în faţa Domnului este egală cu zero dacă, pe ascuns, comitem alte păcate. Mărturisirea şi pocăinţa sinceră sunt cheia vindecării şi a curăţiei, deci până nu le avem pe acestea, suntem mai murdari decât ne putem imagina în faţa unui Dumnezeu sfânt.

Tot din experienţă îţi pot spune că, atunci când păcătuieşti şi păcatul tău devine deja o obişnuinţă, un stil de viaţă, un lucru asumat, vine un moment al pedepsei, iar această pedeapsă (croită pe măsura fiecăruia dintre noi) este descrisă în Biblie. Dacă ai să citeşti Scriptura, ai să observi că sunt multe consecinţe ale păcatului, între care şi pierderea posesiilor, a sănătăţii, a siguranţei zilei de mâine, a încrederii, a unui viitor rodnic, stricarea relaţiilor, ruina a tot ceea ce atingi.

Crede-mă, nu vrei să ajungi să înduri ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu anunţă ca „răsplată” pentru păcat. Eu am ani de zile de „exil” (tot Scriptura îţi explică ce este acesta) şi încă aştept eliberarea şi intrarea în Ţara Promisă (o viaţă fericită).

Dar Evanghelia lui Cristos nu este o trâmbiţă a morţii şi a iadului, ci o veste bună! Care este vestea bună? Simplu: pentru toţi cei ce cred în Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitor al oamenilor există o nouă şansă, cea a izbăvirii din orice păcat, necaz, eşec sau ruină. Trebuie doar să crezi în El, să te rogi să îţi vină în ajutor, să citeşti Scriptura şi să trăieşti potrivit principiilor ei.

E păcat să rămâi într-o înşelare şi să speri că îţi va fi bine. Nu îţi va fi! Diavolul e incredibil de meschin şi de priceput în a îmbrăca minciuna în tot felul de ambalaje cu miros de adevăr. Nu te lăsa amăgit: homosexualii nu vor avea niciodată fericire şi vor sfârşi în focul cel veşnic, adică în suferinţa eternă.

Există speranţă de vindecare şi există putere infinită pentru acest lucru direct de la Sursă. E timpul să începi o viaţă nouă, una a restaurării, a vindecării, a normalităţii, a adevărului. Dă-ţi o nouă şansă şi întoarce-te la Dumnezeu din toată inima! Doar aşa vei reuşi.

• Un băiat în vârstă de cincisprezece ani crede că este homosexual. A crescut într-o familie creştină şi ştie că acest lucru nu este bun. Se autosatisface şi are probleme cu pornografia. Ne cere ajutor ca să se schimbe.

UN CREŞTIN

La cincisprezece ani eşti încă un copil. Nu spune încă „sunt homosexual”, pentru că niciun tânăr la vârsta ta nu se cunoaşte suficient de bine. Dezvoltarea ta ca bărbat abia a început. Poate apa din oala plină cu zarzavat să spună: „Sunt ciorbă!” înainte de a fierbe bine de tot?

Faptul că te autosatisfaci şi ai probleme cu pornografia este într-adevăr un lucru care merită menţionat şi trebuie rezolvat din timp. Când aveam vârsta ta şi eu mă autosatisfaceam. Era „normal”, spuneau colegii. Dumnezeu era de altă părere, dar la vremea respectivă nu-L cunoaşteam, ci aveam doar o imagine falsă despre El.

Această „normalitate” este foarte intens promovată în vremurile actuale, când presa (televiziuni, radio, internet, ziare, reţele de socializare) difuzează bancuri, reclame, filme, emisiuni şi imagini cu conţinut sexual, pe zi ce trece mai explicit în această privinţă, şi chiar şi unii medici (evident inconştienţi şi întinaţi de păcat) le recomandă pacienţilor practicarea autostimulării.

Dar autosatisfacerea nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată normală. Dimpotrivă, ea are efecte negative. Odată este sentimentul vinovăţiei pe care ţi-l dă conştiinţa (la început îţi dai seama că e ceva greşit), apoi este sentimentul de neîmplinire (căci neexistând o altă persoană implicată în activitatea sexuală, finalitatea nu poate aduce împlinire – nu aşa am fost făcuţi), irosirea unei energii puternice, ejaculare precoce şi altele.

Pornografia este şi ea extrem de nocivă, dar nu vei realiza lucrul acesta până nu vei renunţa cu totul la ea, şi va trece o perioadă de timp după care vei vedea realitatea pornografiei, nu iluzia pe care o creează. Fiecare femeie sau bărbat din filmele pornografice sunt instrumente ale Diavolului, care au ales să-şi vândă sufletul şi trupul pentru bani. Sau mai rău, unele personaje din acele videoclipuri sunt fiinţe amărâte, care au fost traficate şi obligate să se prostitueze în faţa camerelor. La asta nu te-ai gândit, aşa-i? Există o întreagă industrie de tineri abuzaţi în astfel de moduri sau forţaţi să îndure scene de sex interzis, pentru folosul material al celor care vor să obţină profituri cât mai mari cu investiţii cât mai mici.

În clipa în care te autosatisfaci şi te uiţi la pornografie, eşti vinovat de batjocorirea propriului tău corp (căruia îi faci rău în mod voluntar) şi suflet (căruia îi stârneşti dorinţa după ceva real şi benefic, dar înlocuit cu ceva fals şi malefic), şi te faci vinovat şi de soarta celor care au fost şi sunt implicaţi în realizarea şi consumul acelui material video.

Consumând pornografie, automat creezi venituri producătorului (chiar dacă nu cumperi filmul sau videoclipul şi îl iei gratis de pe internet, oricum îi faci audienţă, trafic, deci materialul lui va fi căutat de public), iar prin vizualizarea ta şi alţii vor fi atraşi în acest cerc vicios.

În plus, dacă în scenele respective cu care îţi provoci plăcerea de moment apar şi fiinţe înjosite de circumstanţe cumplite, te faci părtaş suferinţei lor, pe care o întreţii prin cererea ta pentru astfel de situaţii. Căci cu cât se uită mai puţini oameni la aşa ceva, cu atât piaţa industriei pornografice va scădea şi, inevitabil, va dispărea. Orice produs care nu se caută, se pierde.

Ştii că acum, când eşti tânăr, în plină creştere, corpul tău deprinde un mod de a funcţiona pe care îl va menţine mult timp în viitor? Ştii că o alimentaţie bună, un regim fizic bun şi un echilibru sufletesc bun acum sunt esenţiale pentru viitorul tău ca adult? Dacă îţi baţi joc de sexualitatea ta astăzi prin autosatisfacere, făcându-ţi corpul să ceară plăceri imediate, de moment, care să fie atinse repede, cum crezi că mâine, când vei fi adult, vei reacţiona fizic într-o relaţie intimă cu o femeie? Crezi că brusc organismul tău o să fie rezistent şi durabil, precum cel al actorilor din filmele pe care le-ai urmărit pentru autosatisfacere? Mai gândeşte-te!

Ţine minte un lucru: nu tot ceea ce vezi e real. Televiziunea cosmetizează, iar filmele pentru adulţi sunt în topul efectelor speciale de mărire. Totul este mai maaaare, pentru că unghiurile din care se filmează sunt făcute în aşa manieră, lumina este pusă într-un anumit fel, filtrele aplicate la montajul producţiilor fac lucrul acesta, iar performanţa actorilor (cum îi ţine atât de mult) este bazată pe consumul de pastile de potenţă. Cum credeai că ar rezista ore în şir de filmări, la comandă (uneori şi cu mai mulţi parteneri)?

Trezeşte-te şi maturizează-te! Creşte frumos, în ordine, în curăţie, într-o bună funcţionare, atât fizică, dar şi sufletească. Nu te expune la porcării, căci ele se vor reflecta mai târziu în tine. Fereşte-te de cursele Diavolului ca de el însuşi! Nu uita: Dumnezeu răsplăteşte pe cel care Îl urmează. Iar dacă te vei păzi de rău şi de mizerie, El îţi va oferi tot ce e mai bun.

• Un evanghelic în vârstă de douăzeci şi patru de ani ne face cunoscut că se confruntă cu homosexualitatea şi cu grave probleme de sănătate.

UN CREŞTIN

Înainte de toate, lasă-mă să îţi apreciez sinceritatea, deschiderea, simţul analitic şi determinarea de a învăţa pentru a-ţi asigura o bază temeinică necesară vieţii profesionale. Toate sunt demne de admiraţia pe care oricine ar trebui să ţi-o poarte.

Acum, referitor la mărturisirea ta, sunt câteva lucruri ce trebuie clarificate şi te rog să le accepţi ca atare sau, dacă vei considera că ştii mai bine sau că nu sunt bune de însuşit, să le cercetezi în lumina Scripturii, despre care ştii foarte bine că este Cuvântul lui Dumnezeu în care nu există eroare sau neadevăr.

Iresponsabilitatea părinţilor tăi în privinţa problemelor de sănătate pe care le-ai avut încă de mic copil nu ţi se poate imputa ţie şi nu trebuie să te gândeşti niciodată cu regret la „ce ar fi putut fi dacă ei ar fi…”. După aproape trei decenii de viaţă am învăţat şi eu, mult după alţii mai tineri ca mine, că trecutul e trecut şi regretele pentru trecut nu au nici cel mai mic sens, pe lângă faptul că nu te ajută cu absolut nimic, chiar dimpotrivă!

Boala şi repercursiunile asupra vieţii imediate, recunosc, pot fi greu de îndurat, însă asta nu-ţi va scădea niciodată valoarea. Eşti un om valoros şi meriţi să trăieşti o viaţă frumoasă numai pentru simplul fapt că ai fost creat de Dumnezeu, eşti unul dintre gândurile Lui puse în realitate şi eşti, la fel ca toţi oamenii, subiectul iubirii Lui. Faptul că, la un moment dat, perspectiva s-a schimbat din cauza unei afecţiuni nu înseamnă că eşti condamnat.

Îmi imaginez că nu e uşor deloc să ai dureri din cauza spatelui, să fii limitat în tot ce faci de o problemă medicală şi, mai ales, să fii ţinta unor comportamente total anticreştine din partea celor din jur. Dar dacă te gândeşti că eşti singurul care s-a confruntat cu o astfel de viaţă, te înşeli.

Când eram mic, până în treisprezece ani, aveam o voce total opusă celei de acum, o voce de fetiţă. Din acest motiv, toţi colegii de şcoală şi copiii de pe la bloc mă porecleau în cele mai urâte feluri. Cred că le-am auzit pe toate în viaţa asta, încât să îmi fie silă să îmi aduc aminte. Imaginează-ţi că făceam parte dintr-un cor şi cântam cu o uşurinţă fantastică note înalte (specifice grupului de fete). E de prisos să îţi spun cum mă simţeam în faţa celorlalţi care aveau voci obişnuite pentru sexul şi vârsta lor (spre deosebire de a mea), o situaţie materială bună (în timp ce eu proveneam dintr-o familie cel mult decentă), o relaţie normală şi sănătoasă cu părinţii (eu am avut o relaţie foarte proastă şi aproape inexistentă cu tatăl meu) şi câte şi mai câte diferenţe, care mă făceau pe mine să fiu „oaia neagră” şi ciudatul lumii.

Timpul a trecut, am purtat în suflet batjocura şi veşnica întrebare „Ce am făcut să merit asta?” o lungă perioadă şi am început să devin retras. Făceam tot posibilul să mă feresc de tot ce putea însemna o nouă şansă de ruşine. Îţi sună cunoscut? Dumnezeu, în timpul acesta în care eu îmi făceam procese de conştiinţă şi mă întrebam ce e atât de în neregulă cu mine şi de ce le permite să facă şi să spună tot felul de urâciuni, lucra la ceva. Dar la ce? Ai puţină răbdare şi o să afli.

Dacă ai citit Scriptura, ştii cu siguranţă de Iov, omul răbdării eroice (după cum l-a numit pastorul american Charles Swindoll). Iov a fost un om drept şi nevinovat, dar care a pierdut totul repede, pe neaşteptate, fără nicio explicaţie. A suferit enorm o perioadă necunoscută (puteau fi câţiva ani sau câteva zeci), timp în care o mână de prieteni care veniseră să-l „îmbărbăteze” l-au tot jignit şi acuzat de lucruri pe care nu le-a făcut, încercând să justifice motivul pentru care a ajuns să îndure atâta suferinţă şi pierdere.

Vezi tu, în viaţă, deseori până şi cei care vor să ne ajute se trezesc subit că ne fac mult rău. Iar oamenii care percep unele lucruri cu mintea lor îngustă, lipsită de priceperea pe care o dă Dumnezeu, nu fac altceva decât să te eticheteze după cum te văd la exterior.

Aşa fac şi cu tine, aşa au făcut şi cu mine, aşa vor face cât va exista această lume decăzută, iar ochii lor nu vor sta zi şi noapte pe paginile Bibliei pentru a căpăta înţelegere, pricepere şi acea privire corectă asupra aproapelui.

Şi nu te mira dacă şi tu, ca Iov, înduri acum o suferinţă care te presează din toate părţile, te închide şi te face să te dezguşti de viaţă şi să spui ca eroul Scripturii: „Pentru ce m‑ai scos din pântecele mamei mele? O, de aş fi murit şi ochiul să nu mă fi văzut!” (Iov 10:18) Aşa cum ai să vezi pe parcursul vieţii, creştinii adevăraţi nu au trăit plăcerea până nu au gustat amarul durerii.

Dar cum se încheie povestea? Aici e partea cea mai interesantă: Iov rabdă, se ceartă cu Dumnezeu, Îl întreabă unde e, de ce îi face asta, cum e posibil aşa ceva, de ce primeşte rău când el a făcut numai bine şi altele de genul acesta. Dumnezeu nu Îi răspunde la întrebări direct, ci I se oferă ca răspuns şi I se arată lui Iov în suferinţă, dându-i amărâtului şansa de a-L cunoaşte cu adevărat şi nu doar de a şti despre El. Iar pentru că Iov nu a renunţat să mai creadă în El, nu I-a întors spatele şi nu a zis: „Gata, eu mă retrag din jocul ăsta prost!”, Domnul a pus capăt suferinţei sale şi i-a înapoiat totul (sănătate, avere, alţi copii) de două ori!

Îţi spuneam ceva mai devreme că şi eu am avut de suferit şi că şi de mine şi-au bătut joc o mulţime de oameni din cauza vocii mele, timp în care Dumnezeu lucra. Şi ştii care a fost finalul? Astăzi, vocea mea este radical opusă celei de atunci şi nu numai atât. Dacă în trecut eram motiv de râs şi de glume proaste, acum sunt motiv de laudă. Îmi câştig existenţa şi mi-am clădit viitorul pe baza vocii mele, care a fost apreciată peste tot unde am lucrat. Ceea ce eu nu ştiam despre Dumnezeu, în toată amărăciunea mea, în toată ruşinea şi exasperarea prin care poate treci şi tu, este că El lucra o schimbare spectaculoasă. El vroia să transforme un lucru batjocorit într-un lucru foarte apreciat şi prin asta a vrut să-i umilească pe cei care au îndrăznit să râdă şi să jignească pe unul din copiii Lui.

Nu ai de unde să ştii cum vor evolua lucrurile în viaţa ta. Nu ştii ce face Dumnezeu chiar acum, în timp ce citeşti rândurile acestea. El ştie şi nu vrea să îţi facă rău, nu vrea să te ştie închis, retras, „schizoid”, cum te descrii chiar tu. Vrea să te ştie fericit, mulţumit, valoros, demn. Boala ta nu este un sfârşit, este o piatră de hotar. Este acel punct în care ajunge orice creştin, în care fie Îl vrea pe Dumnezeu cu el, vrea să-L cunoască, să umble cu El pentru tot restul vieţii, fie zice „Pas!” şi merge înainte ca un înfrânt al propriilor alegeri greşite, pe care le va urma şi în continuare. Depinde de tine ce alegi.

Nu există păcat pe care Dumnezeu să nu-l poată ierta. Cristos a murit chiar şi pentru pedofili şi criminali în serie, chiar şi pentru jihadiştii care decapitează oameni nevinovaţi. El aşteaptă doar un singur lucru: pocăinţa venită din credinţa în El. În secunda în care regreţi ce ai făcut greşit, îţi recunoşti păcatul, îţi ceri iertare pentru el şi renunţi la a-l mai face, Domnul promite să te ierte şi să îţi ofere un nou început.

Sigur, un nou început nu înseamnă că mâine va fi totul perfect. Legile după care funcţionează universul în care trăim (deci legile lui Dumnezeu) ne arată că distrugerea se poate petrece într-o clipă (uită-te la detonarea unei bombe sau la un accident teribil), însă reconstrucţia sau reabilitarea iau timp.

Acordă-ţi timpul necesar pentru a te vindeca şi acordă-I lui Dumnezeu timpul necesar pentru a-ţi reface viaţa, pentru a-ţi da un nou viitor, un nou mod de a trăi, o perspectivă nouă. Nu trăi în întuneric, nu te amărî!

Dacă ai sunat astăzi şi nu ţi s-a răspuns, sună mâine. Dacă ai sunat mâine şi au crezut că e o glumă, mai sună şi în altă parte. Sună şi încearcă până când vei primi răspunsul dorit! Şi fă asta cu multă rugăciune şi credinţă în suflet. Doar celui care bate i se deschide.

Dacă te-ai uitat la pornografie şi te-ai autosatisfăcut, nu ţi-ai distrus viaţa iremediabil. Uită-le! Lasă-le în urmă şi vei fi un om nou. NU eşti homosexual atâta timp cât nu ai făcut nimic cu nimeni. Nu eşti homosexual pentru că nu-ţi plac lucrurile pe care majoritatea bărbaţilor le fac sau le apreciază. Cine spune că trebuie să fii ca majoritatea? Există şi conceptul de deosebit în lume. Deosebit nu înseamnă greşit întotdeauna. Elimină din modul tău de gândire şabloanele în care lumea se desfăşoară. Fii unic şi respectă-te pentru ceea ce eşti: un OM. Cine nu te place şi cine nu te acceptă aşa cum eşti, ori e superficial, ori imatur. E problema lor, nu a ta.

Du-te la un medic şi află în detaliu care sunt toate problemele tale de sănătate, cere ajutor şi lasă-te ajutat, astfel încât să elimini carenţele care îţi pot întreţine sau agrava boala. Vrei, nu vrei, avem nevoie de medici. Şi ei sunt tot de la Dumnezeu lăsaţi. Fă tot ce poţi pentru a-ţi trata afecţiunea şi roagă-te la Dumnezeu să termine El ce au început medicii. Nu uita că doctorul tratează, Dumnezeu vindecă.

Citeşte Scriptura şi studiaz-o. Pătrunde cât poţi de adânc în semnificaţiile ascunse în versete. Aşa vei descoperi şi vei înţelege bunătatea, înţelepciunea, grija şi scopul lui Dumnezeu pentru ceea ce se întâmplă în viaţa ta.

Nu e cazul să te priveşti ca pe un paria, pentru că eşti un om valoros. Nu te mai ascunde şi arată lumii ce poţi, nu ce nu poţi (deocamdată). Şi, mai presus de orice, nu uita: nu ştii niciodată unde te va purta Domnul în călătoria spre cer. Ce azi este o povară grea şi urâtă, mâine poate deveni rampa ta de lansare către un viitor nesperat de bun!