Să crezi că te-ai născut homosexual este una dintre cele mai mari înşelări cu care îţi poţi sabota viaţa, dacă ai atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex. Totuşi, asta cred mulţi dintre cei care au încercat să scape de homosexualitate, ajutaţi de cei „toleranţi”, care le vor „binele”. Pentru că lupta e grea şi nu reuşesc singuri să învingă patima, o bună parte dintre homosexuali sau lesbiene renunţă şi cred că nu mai există nicio scăpare. Însă realitatea e diferită. Orice viaţă poate fi schimbată. Atât timp cât există Dumnezeu şi El are un plan bine organizat pentru orice, atunci e clar că are un plan şi pentru fiecare dintre noi. El este punctul de pornire, indiferent unde suntem, iar îndrumarea oferită de El prin Cuvântul Său (Biblia), transformă orice punct mort într-un izvor de viaţă.

• Un adolescent ne destăinuie că are o altă orientare sexuală decât cea normală. Nu agreează ideea şi ar vrea să scape de aceste sentimente care îi provoacă gânduri murdare. Din păcate, el nu a avut parte de o viaţă de familie sănătoasă, tatăl lui nu a mai vrut să ştie nimic de el încă de la naştere, cu cel vitreg nu are o relaţie apropiată, mama nu prea pare să fie conştientă de nevoile lui sufleteşti, iar el a rămas doar cu o speranţă – aceea că tatăl natural îl va căuta, iar el va reuşi să treacă de problema înclinaţiilor homosexuale.

UN CREŞTIN

Nu există „orientare sexuală”, căci, dacă ar fi existat, Dumnezeu nu ar fi avut nimic împotriva urmării ei.

Să admiţi ideea aceasta este ca şi când ai spune că Iisus a avut de ales între a sluji Diavolului şi a-Şi urma Tatăl. Desigur, putem spune că I S-a dat ocazia, dar noi ştim clar că El nu putea alege greşit, pentru că dacă ar fi făcut-o, atunci Împărăţia lui Dumnezeu s-ar fi destrămat, iar Dumnezeu nu ar mai fi fost El Însuşi, deci nu ar mai fi existat nimic. Nici măcar nimicul!

Uite ce a spus Iisus: „Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui.” (Matei 12:25) Ori aceasta este valabil şi pentru noi. Dacă Iisus ar fi acceptat oferta Diavolului care L-a ispitit, Iisus ar fi dezbinat Sfânta Treime, care S-ar fi autodistrus. La fel, dacă omul acceptă oferta Diavolului pentru viaţa lui, omul se distruge singur şi – la fel ca Sfânta Treime, după al cărei Chip este creat – va distruge (în timp) şi restul persoanelor din jurul lui.

Deci homosexualitatea nu va fi niciodată o „orientare”, o alegere, o posibilitate. Trebuie anihilată din start! Homosexualitatea înseamnă autodistrugere şi distrugerea restului persoanelor care alcătuiesc Omul. (Omul este doar unul, persoanele sunt şapte miliarde. Fiecare persoană este o parte integrantă a Omului. Omul e ca un ceas. Ceasul e unul, dar piesele lui sunt o mulţime, fiecare cu rostul ei. Scoate o piesă dintr-un ceas şi o să vezi că nu va mai funcţiona cum trebuie. În timp se va strica şi altă piesă din cauza lipsei primei piese, şi uite aşa ceasul nostru va fi bun de aruncat la gunoi. Adică se va dezbina.)

Problema ta are la bază lipsa unui tată. Este cel mai des întâlnit motiv pentru care un băiat tinde să îşi pună problema homosexualităţii. De altfel, s-a dovedit ştiinţific faptul că un tânăr (bărbat sau femeie) care a avut o relaţie deficientă sau inexistentă cu tatăl în timpul copilăriei, va dezvolta boli, deviaţii de comportament şi probleme de relaţionare cu cei din jur.

Dumnezeu, când a făcut omul, l-a făcut bărbat şi femeie. Orice persoană de pe Pământ, fie ea bărbat sau femeie, este alcătuită din cele două părţi: masculin şi feminin. Aceste părţi se hrănesc şi se dezvoltă armonios în familie.

Mama şi tatăl au un rol nu doar de protectori ai copilului, ci şi de formatori ai lui. Iar prezenţa vizibilă, constantă, atentă a tatălui în viaţa copilului este mult mai importantă decât a mamei. Iar vedem asemănarea pe care o are Omul cu Dumnezeu (Tatăl tuturor), Cel după Chipul căruia am fost creaţi.

Acum, eu înţeleg cât de greu ţi-a fost (chiar dacă nu ţi-ai dat seama) să trăieşti fără tată (la timpul cu adevărat potrivit!), dar se pare că ai uitat un lucru foarte important: tu ai avut întotdeauna un tată, doar că El nu a fost fizic alături de tine. Dumnezeu este Tatăl care poate suplini orice lipsă, orice nevoie. El poate vindeca orice durere, poate înlătura orice teamă, orice nesiguranţă, orice sentiment greşit.

E bine să speri că tatăl tău natural se va întoarce la tine, însă e şi mai bine să nu faci din aceasta o iluzie în care să crezi orbeşte, pentru că poate deveni o profundă dezamăgire.

Şi eu mi-am făcut iluzii, nici eu nu m-am bucurat de un tată alături de mine (chiar dacă era fizic prezent, sentimental era ca şi inexistent), dar am ştiut întotdeauna că Dumnezeu e cu mine. Iluziile mele s-au transformat în dezamăgiri, însă promisiunile lui Dumnezeu au rămas întotdeauna în picioare şi au fost îndeplinite.

Diavolul dă târcoale acolo unde simte slăbiciune, la oamenii care nu ştiu promisiunile lui Dumnezeu, cât de adevărate sunt căile Lui şi cât de mare este puterea lui Iisus Cristos. Şi eu am fost tentat, în tinereţe, să cred că sunt altfel, că poate e ceva în neregulă cu mine (aveam şi o voce feminină, din cauza căreia mulţi îmi spuneau că sunt homosexual, ar fi putut să jure că sunt!), să îmi pun problema „oare sunt anormal?”, dar nu a fost cazul. Atacurile Celui Rău nu funcţionau, căci ştiam că Dumnezeu a avut un scop pentru care am înfruntat o copilărie nefericită, că „altfel-ul” din viaţa mea urma să fie folosit de El pentru a-i încuraja pe alţii, pentru a le arăta că se poate să fii diferit fără să păcătuieşti, fără să deviezi.

Deci renunţă la gândurile urâte şi acceptă adevărul: Dumnezeu te iubeşte şi vrea să te susţină în viaţa ta. Nu uita că nu contează cum ai început în viaţă, ci cum o continui. Iisus S-a născut într-o iesle amărâtă, în miros de bălegar şi de animale nespălate, dar ce a ajuns El să facă? A devenit Mântuitorul întregii lumi, Cel care VINDECĂ pe oricine de orice.

Te rog să începi să-L descoperi pe Iisus, să-L cunoşti pe Tatăl tău adevărat, pe Dumnezeu. Deschide Biblia şi citeşte Noul Testament, apoi Vechiul. Roagă-te, înainte de a citi, să îţi deschidă mintea Domnul, astfel încât să înţelegi ce vrea El să-ţi transmită.

Din proprie experienţă îţi spun, vindecarea vine pe măsură ce faci tot posibilul să te apropii de Dumnezeu, iar calea cea mai sigură şi uşoară este să-I citeşti Cuvântul (Sfânta Scriptură).

Niciodată în viaţă să nu crezi sau să nu simţi că eşti homosexual, că eşti greşit! Dumnezeu nu face greşeli. El ia orice lucru dureros din viaţa cuiva şi îl face să fie un izvor de bucurie. Trebuie doar să crezi!

Ajutorul vine de la Dumnezeu, deci roagă-L în fiecare zi să te ajute, să te îndrepte, să te vindece şi să te umple de înţelepciune, astfel încât să poţi spune tuturor cine este Tatăl tău Cel adevărat!

Şi pentru că suntem în ultima zi din an, îţi doresc să ai un An Nou plin de sănătate, credinţă neclintită, bucurii şi împlinire! La mulţi ani!

• Una dintre cele mai grele lupte cu homosexualitatea este când ştii că ceea ce faci nu e bine, ştii ce spune Dumnezeu despre asta, ai citit Cuvântul Lui, totuşi nu te poţi stăpâni suficient cât să rupi definitiv legătura cu păcatul. Iar când ai trecut printr-un divorţ care a lăsat răni adânci, aşa cum e cazul unuia dintre cititorii site-ului nostru, lucrurile sunt şi mai dificile. Îţi pierzi încrederea în femei, te interiorizezi şi cauţi prieteni în rândul persoanelor de acelaşi sex. De aici până la a avea sentimente nepotrivite nu e mare distanţă. Ajungi apoi, condamnat de gândul vinovăţiei, să te gândeşti că viaţa nu mai are rost, că ai făcut deja tot ce ai putut şi că asta e, nu mai ai decât să rămâi prins în homosexualitate. Dar există Dumnezeu şi poţi spera în ajutorul Lui, aşa cum ştie şi prietenul nostru, căruia i-am oferit un răspuns ferm, pentru a-şi depăşi problema.

UN CREŞTIN

Dacă într-adevăr cunoşti Biblia, atunci ştii cu siguranţă că homosexualitatea este un păcat grav (şi ca faptă, dar şi ca pedeapsă pentru cei care îl comit). Dumnezeu a fost categoric atunci când a spus: „De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să se omoare, că sângele lor asupra lor este.” (Levitic 20:13) El nu ne-a făcut şi nici nu ne vrea homosexuali, pentru că nu ar fi în acord cu iubirea Lui.

În ultima vreme, grupurile pro-homosexualitate îşi susţin stilul de viaţă (alegerea de a întreţine relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex), motivând prin sentimentul de iubire, pe care ei afirmă cu tărie că îl simt şi îl trăiesc la fel ca heterosexualii. Ceea ce nu poate fi mai fals, deoarece iubirea adevărată, cea reală, izvorăşte direct din Dumnezeu, iar Domnul nu ne-ar interzice un lucru pe care chiar El îl oferă.

După cum ştii, o iubire presupune mai multe persoane: două, EXCLUSIV bărbat şi femeie, pentru o relaţie care implică şi sexul, şi de la două în sus pentru celelalte tipuri de relaţii de iubire (prietenie, rudenie).

Nu ai cum să spui că o femeie poate iubi o femeie aşa cum iubeşte un bărbat, deoarece acea relaţie nu e una împlinită, desăvârşită în iubire. La fel şi în cazul bărbaţilor. Iubirea este un sentiment complet, nu are lipsuri. Iubirea creează, dă viaţă, desăvârşeşte, ori dintr-o relaţie cu persoane de acelaşi sex nu va ieşi niciodată nimic. Doar bărbatul şi femeia, în urma relaţiei sexuale, vor crea copii (rod, viaţă, împlinire), şi nici ei singuri nu creează copiii, ci împreună cu Dumnezeu se întâmplă aceasta (Psalmul 138 sau 139, versetul 13).

Dacă Dumnezeu nu Se implică, în mod dătător de viaţă, într-o relaţie dintre două persoane de acelaşi sex, avem încă o dovadă că El nu susţine, nu împlineşte şi, în niciun caz, nu desăvârşeşte aşa ceva. Motivul e simplu: iubirea Lui nu e acolo, în acea relaţie.

Sigur, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu îi iubeşte şi pe homosexuali. Domnul ne iubeşte pe toţi, indiferent cât de căzuţi suntem, însă ne iubeşte spre ridicare, spre sfinţenie, spre împlinire, nu spre cădere şi distrugere, aşa cum ar dori Diavolul.

Drept urmare, e timpul să începi să „mănânci Biblia pe pâine”, douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru şi să nu Îl batjocoreşti pe Dumnezeu implicându-te în relaţii sexuale cu alţi bărbaţi. Opreşte-te din aceasta cât mai repede, căci nu vei face altceva decât să-i dai prilej Diavolului să te lovească cu putere, iar dacă nu o va face în viaţa aceasta, o va face veşnic în cea viitoare.

Spui că ai divorţat. Divorţul nu este un capăt de lume, nu înseamnă că trebuie să încerci şi „cealaltă variantă”, pe post de „ce a mai rămas”. Timid am fost şi eu şi sunt, iar multe femei m-au dezamăgit, dar nu am luat-o „câş”.

Trebuie să te îmbărbătezi şi să te ridici. Apelează la ajutorul lui Dumnezeu. Mergi la biserică! Fă-o cât de des poţi! Mărturiseşte-ţi păcatul fără ruşine şi fă totul să renunţi la el. Domnul Iisus Cristos te va ajuta şi te va înnoi cu puterea harului Său. Ai credinţă în El, căci nu există putere mai mare asupra oricărui păcat şi nu există restaurare decât în El, Cel prin care toate s-au făcut şi se desăvârşesc. Dumnezeu să te ajute!

• Un creştin evanghelic ne relatează că la optsprezece ani a primit botezul, crezând că prin botez va scăpa de patima homosexualităţii. S-a înşelat însă, iar acum, la treizeci şi doi de ani, se simte mizerabil din cauza homosexualităţii şi a fricii de a mărturisi adevărul. El crede că părinţii, fraţii şi membrii bisericii ar fi zguduiţi la vederea adevăratului său chip. Acum vrea să fie vindecat, vrea să se întoarcă la Dumnezeu şi ne cere ajutorul.

UN CREŞTIN

În primul rând, bine ai venit în club! Clubul celor cărora le este ruşine de ei înşişi, desigur. Credeai că eşti singur? Nicidecum! Suntem mulţi. Să ştii că şi mie îmi este ruşine de mine când mă văd că fac anumite greşeli over and over again, cum spune americanul. Însă nu mă descurajez. Ştiu că ele vor lua sfârşit, pentru că, după cum spunea un amic, „trebuie să stăruim în toată lupta”.

Orice păcat provoacă ruşine. Nu trebuie să fii homosexual ca să te simţi un răufăcător. E suficient să minţi o singură dată şi eşti la fel ca tâlharul răstignit lângă Cristos. Problema e: care dintre ei eşti tu, cel din stânga Mântuitorului sau cel din dreapta? Ce vei spune în momentele cumplite ale vieţii, în cele de ruşine, de eşec, de păcat: „Pomeneşte-Mă, Doamne!” sau „Ia mai vezi-Ţi de treabă cu Împărăţia Ta!”?

Nu ştiu să îţi spun de ce unii oameni se procopsesc cu anumite înclinaţii greşite, nu ştiu să îţi dau răspunsul la celebrele întrebări „De ce există atâta suferinţă în lume?” sau „De ce se nasc oamenii cu handicapuri?”, însă ştiu că fiecare dintre noi are de purtat o cruce. Dacă dorim să ne vedem fericiţi veşnic, alături de Dumnezeu, suntem obligaţi să o purtăm.

Pentru unul crucea poate fi lupta cu autosatisfacerea şi pornografia, pentru tine este lupta cu homosexualitatea. Pentru alţii poate fi alcoolismul, curvia, adulterul, boala, singurătatea. Sunt o mulţime de cruci, toate pe măsura celor cărora le-au fost date.

Orice păcat loveşte în suflet, încet, dar sigur. Botezul nu este o magie. Nu ne scapă de tot ce e stricat în noi. Altfel ar însemna că Dumnezeu e un fel de Harry Houdini în varianta eternă. Să fim serioşi! Ce rost ar mai fi avut viaţa trăită pe pământ, dacă Dumnezeu ne-ar fi curăţat la botez de tot? Botezul este un restart pentru o viaţă nouă, în care primeşti puterea lui Cristos de a învinge patimile. Te rog să înţelegi: botezul oferă puterea, patima trebuie să o învingi tu, cu puterea cu care ai fost învestit. E ca la baseball: degeaba ai bâta în mână, dacă nu loveşti mingea care se îndreaptă spre faţa ta.

Faptul că te simţi mizerabil îmi spune următorul lucru despre tine: ai nevoie URGENTĂ să mărturiseşti păcatul în care ai căzut. După ce o vei face, mizeria va începe să se cureţe. Fără mărturisire nu există iertare, iar fără iertare nu există vindecare. Prin urmare, lasă ruşinea la o parte, căci toţi suntem mizerabili, deci nu există nimeni faţă de care să îţi fie ruşine, şi mărturiseşte-te!

Dumnezeu nu are nevoie de oameni mascaţi. Lui Îi plac oamenii sinceri, „pe faţă”, aşa cum sunt. El nu aşteaptă să fim „gata”. El ne vrea aşa cum suntem ACUM, ca să ne facă El Însuşi „gata” pentru fericire.

Nu ai de unde să ştii cum vor reacţiona părinţii, prietenii tăi etc. Diavolul e cel care spune mereu: „Nu face asta, că te vor renega, nu se vor mai uita la tine, nu vor mai dori să aibă vreo legătură cu tine, nu vezi cât de rău ai ajuns?” El întotdeauna o să îţi spună: „Nu te obosi cu chestii de astea cu Dumnezeu! Sunt pentru moşi şi babe! Tu eşti tânăr, ai toată viaţa înainte. Distrează-te acum cât poţi, că te vei pocăi la bătrâneţe!” Dar ştim cu toţii că „ultimul ceas” nu îl ştie nimeni, iar Dumnezeul nostru este Dumnezeul zilei de AZI.

Când am aflat de la un foarte bun prieten de-al meu că e homosexual, ştii cum am reacţionat? Nu l-am jignit, nu l-am respins, ci l-am apropiat şi mai mult de mine, ca să îi explic că se afla într-o mare greşeală şi că există cale de ieşire şi de vindecare. Oamenii care susţin că te iubesc îşi vor spori iubirea faţă de tine după ce vor afla, ca să te ajute să te ridici. Nu vor nutri ură sau dispreţ, dacă văd că vrei să fii vindecat. Dispreţ vor primi cei care nu vor să fie vindecaţi, cei care se acceptă prăbuşiţi în păcat şi care se hrănesc cu păcatul şi îl şi promovează. Şi chiar şi pe ei Dumnezeu îi aşteaptă şi vrea să îi vindece.

Trebuie să decizi că VREI să ieşi din homosexualitate, că TREBUIE să îţi mărturiseşti fără ruşine păcatul, că AZI Îl vei prinde de mână pe Domnul Iisus Cristos şi NU Îi vei mai da drumul, şi zilnic Îl vei ţine aproape de tine şi Îl vei ruga să te scoată din groapa în care ai căzut.

Nu contează câţi ani ai, cât timp ai fost prins într-o greşeală, câţi oameni ştiu, câţi oameni nu ştiu, cât de mizerabil te simţi, câtă viaţă mai ai. Azi toate încep să se schimbe. La Dumnezeu toate sunt cu putinţă, şi vor fi şi pentru tine. Ai credinţă, căci Dumnezeu te va face un om nou în Cristos!

• Un tânăr evanghelic care a ajuns să se lupte cu homosexualitatea în urma vizionării de pornografie ne cere ajutorul.

UN CREŞTIN

Am înţeles că ai o problemă cu homosexualitatea, provocată de pornografie. Am o veste bună pentru tine: există ieşire din problema asta! Iar eu ar trebui să ştiu foarte bine, deoarece am fost prins în lanţul pornografiei mulţi ani şi am fost eliberat.

Vreau să te încurajez să te opreşti din a mai viziona filme pornografice şi imagini cu conţinut sexual de orice fel. Altfel, nu doar că îţi vei tăia craca singur de sub picioare (aşa cum am făcut eu), dar îţi vei periclita viaţa şi şansele de a avea o viaţă sexuală normală.

Sigur, poţi merge pe aceeaşi idee greşită, potrivit căreia „toată lumea se uită la pornache şi toţi bărbaţii se autosatisfac”, însă ceea ce nu ştii este că asemenea practici lasă urme. Urme grele şi dificil de vindecat. Creierul (centrul sexualităţii omului) suferă modificări, pe care nu le vezi şi nu le simţi atunci când te „delectezi” cu pornografia sau autosatisfacerea. Însă în timp, aşa cum orice psihiatru îţi poate spune, se produc nişte reacţii chimice asemănătoare cu cele din creierul celor care se droghează.

Atât pornografia, cât şi autosatisfacerea sunt droguri, chiar dacă lumea nu le consideră şi nu le tratează ca atare. De altfel, poţi verifica şi tu lucrul acesta: stai un an fără şi spune‑mi dacă ai reuşit să ai o viaţă liniştită, fără tensiuni. Drept urmare, creierul se modifică şi nu va mai funcţiona normal. Vrei să vezi clipa aceea, când toată mintea ta va fi canalizată pe sex, iar sexul tău va da greş când va fi nevoie să funcţioneze normal?

Industria pornografică nu o să-ţi spună niciodată că actorii din filmele XXX folosesc pastile de potenţă după o anumită vârstă (chiar după treizeci de ani!), ca să poată „întreţine” filmarea. Niciodată nu se va ieşi în public cu efectele triste, pe termen lung, pe care le au autosatisfacerea şi sexul necontrolat. De ce? Pentru că lumea s-ar opri din astfel de practici, iar industria pornografică nu ar mai scoate bani.

Trezeşte-te şi renunţă la a te mai uita la filme pentru adulţi şi la a te mai autosatisface. Va veni vremea când vei dori să ai o familie şi să fii un bărbat în toată puterea. Cum crezi că vei putea fi unul, când îţi consumi sexualitatea într‑un mod greşit? La ora actuală, îţi furi singur fiecare plăcere de moment din viaţa viitoare, în care vei avea nevoie de ea.

Opreşte-te acum din practicile acestea şi refă-ţi viaţa după voia lui Dumnezeu! Creşte în sănătate sufletească, pentru a o reface şi pe cea trupească! Toţi cei care se autosatisfac şi se uită la pornografie sunt oameni care se strică. Alege să fii sănătos! Alege să funcţionezi normal! Nu ceda ispitei diavoleşti de a te consuma înainte de vreme, căci mai târziu poate fi prea târziu.

Roagă-te la Dumnezeu să te ajute să scapi. Eu m-am rugat şi m-a ajutat. Am scăpat din robie şi am fost reaşezat pe calea normalităţii şi a sănătăţii. Şi tu poţi fi salvat şi vindecat! Trebuie doar să vrei.

• Reproducem mesajul unui tânăr căruia nu i-am putut răspunde personal din cauză că şi-a scris greşit adresa de e‑mail. O facem aici, în speranţa că va citi articolul de faţă: „Sunt foarte disperat. Deşi sunt aproape adult acum, am deja şaptesprezece ani, şi nu am avut relaţii homosexuale, simt că parcă sunt atras şi mă tem de bărbaţi. Mă simt foarte singur. Practic malahia, de fapt am acum o săptămână de când nu o mai practic. Am practicat-o în forme perverse, imorale, de care îmi pare foarte rău. Vă rog, ajutaţi-mă!”

UN CREŞTIN

Faptul că la şaptesprezece ani eşti singur şi practici malahia este probabil motivul pentru care îţi este teamă de posibile atracţii homosexuale. În general, băieţii care nu sunt implicaţi într-o relaţie şi se izolează au tendinţa de a se vedea inferiori celorlalţi. De aici până la a-i privi altfel pe ceilalţi nu e decât un pas.

Te poţi compara cu ei, te poţi întreba: „Ce au ei şi eu nu am?”, îţi poţi face nenumărate procese de conştiinţă că „ceva e în neregulă cu tine” şi aşa mai departe. Sunt lucruri care se întâmplă multora la vârsta ta, dar puţini vorbesc despre asta.

Singurătatea este cel mai mare duşman al omului şi terenul perfect pentru Diavol pentru a-şi întinde plasele mizere şi a-şi prinde victimele. Ştiu pentru că şi eu am experimentat-o. Am făcut aceeaşi greşeală, de a mă izola, de a-mi găsi surogate pentru a-mi ocupa timpul şi pentru a mă simţi OK (pornografie şi autosatisfacere). Sigur, nimeni nu mi-a spus că sunt pe un drum greşit (de asta încerc să le spun eu altora să nu facă aceeaşi greşeală pe care am făcut-o eu) şi a trebuit să fac faţă consecinţelor.

Cu cât te adânceşti mai mult într-o treabă, cu atât e mai greu să scapi din ea. Cu cât eşti mai însingurat, cu atât mai greu îţi va fi să comunici cu cei din jur şi să relaţionezi. Iar Cel Rău va profita şi îţi va oferi tot felul de moduri în care să tai legătura cu lumea şi să te afunzi în singurătate, adică în sentimentul de gol, de neîmplinire, de eşec, de amărăciune, de inutilitate, de inferioritate şi de autocompătimire. Toate acestea sunt de la Diavol.

Când eşti singur pentru mulţi ani şi nu se „întrevede nimic”, întrebările fără răspuns se înmulţesc şi generează altele, din ce în ce mai nefireşti: „Dar dacă sunt homosexual?”, „Dar dacă îmi plac bărbaţii şi nu îmi dau seama?”, „Dar dacă ăia care glumeau pe seama mea şi mă făceau în toate felurile au dreptate?”, „Oare sunt normal?”

Sunt gândurile pe care Diavolul vrea să ţi le inoculeze ca să poţi ceda capcanelor lui şi să intri în homosexualitate, la început din curiozitate (să te convingi dacă ceea ce ai crezut sau au spus alţii despre tine e adevărat), apoi poate dintr-o plăcere bolnavă (cum se întâmplă cu cei care au cedat să lupte) şi, într-un final, dintr-o lipsă de discernământ (ca în cazul celor care nu doar că trăiesc aşa, dar îşi şi promovează viaţa murdară ca să-i mânjească şi pe alţii).

Trebuie să înţelegi că eşti într-o perioadă de creştere. Nu doar fizică, ci şi spirituală. Eşti la momentul întrebărilor la care vrei răspuns. Răspunsurile bune nu le vei găsi în lume, ci în Cuvântul lui Dumnezeu. În Biblie se află adevărul. Iisus Cristos a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!” (Ioan 14:6)

Prin urmare, doar El ştie cine eşti, ce poţi face, în ce direcţie trebuie să mergi şi unde îţi vei găsi fericirea. Caută-L pe El din toată inima şi Îl vei găsi! Roagă-te în fiecare zi să îţi vorbească, să te ajute să găseşti pacea de care ai nevoie, răbdarea de a trece prin anii grei ai adolescenţei, prin ispitele care îţi sunt puse în cale şi, crede-mă, vei ieşi mai mult decât victorios. Iar timpul acesta îţi va rămâne drept mărturie că Dumnezeu ţi-a stat alături mereu şi te-a ajutat să te menţii demn, drept, curat şi pe calea cea dreaptă.

Uneori aşteptările noastre, planurile noastre de viaţă nu se potrivesc ca interval de timp cu ce a pregătit Dumnezeu pentru noi, aşa că avem tendinţa (dacă suntem nerăbdători) să forţăm lucrurile, să luăm noi iniţiativa, ca să nu mai aşteptăm. Iar la vârsta adolescenţei se fac cele mai multe greşeli, din cauza nerăbdării. Hormonii îţi spun că au nevoie de „eliberare”, iar dacă nu ai acceptat curvia (relaţie sexuală cu o persoană cu care nu eşti căsătorit), atunci malahia e următoarea opţiune (deşi nici ea nu este permisă).

Practica autosatisfacerii sexuale îţi dă senzaţia că este normală (corpul o cere, tu i-o dai), însă ea însingurează şi mai tare şi îţi periclitează şi sănătatea (deşi aproape nimeni nu-ţi va spune lucrul acesta!). La un moment dat, vei ajunge să crezi că îţi este suficientă, dacă nicio fată nu te place, dacă nici tu nu te simţi atras de cineva, şi uite aşa te vei cufunda mai mult în păcat. E un drum mort.

Nici relaţiile sexuale cu o fată (sau mai multe) cu care nu eşti însurat nu îţi vor aduce fericirea, deşi aşa pare pentru mulţi din ziua de astăzi. Adevărul e că Dumnezeu nu va binecuvânta niciodată nimic din afara voii Sale pentru noi. Tinerii care au „prieten(ă)” şi trăiesc ca într-o căsnicie, dar fără să fie cununaţi, vor suferi. Dumnezeu le va plăti sfidarea de care au dat dovadă, să nu te îndoieşti! Deci nu este o variantă de a găsi fericirea.

Dar nici singurătatea nu e o variantă, ai să-mi spui. Da, nu este o variantă, dar este un drum. Un drum greu de parcurs, dar necesar. Am învăţat că în singurătate ajungi să te vezi aşa cum eşti, să înţelegi unde ai greşit, ce e de îndreptat, care e voia lui Dumnezeu pentru tine, ce a pregătit El pentru viitorul tău şi care este calea reală care te va duce la fericire.

Ai încredere în Iisus Cristos, mergi cu El pe orice drum din viaţa ta şi nu vei da greş! Aşteaptă în linişte şi pace să îţi dea El o fată cu care să ai o relaţie frumoasă, să te căsătoreşti şi să ai o viaţă fericită. Nu forţa lucrurile şi nu ceda niciunei ispite. Nu eşti inferior nimănui, nu există altul mai bun decât tine (toţi suntem egali), iar adevărata valoare stă în relaţia pe care o ai cu Dumnezeu. Am încredere că te vei lăsa în mâinile Lui şi vei fi cu adevărat fericit!

• Un tânăr ne scrie că ar dori să se elibereze de duhul de homosexualitate.

UN CREŞTIN

În primul rând, dă-mi voie să te felicit pentru faptul că nu ai acceptat să fii controlat de „duhul homosexualităţii”. Poate părea ciudat pentru unii să vorbim de „duhuri”, dar ele există. Chiar Mântuitorul Cristos le-a confirmat existenţa când a eliberat de ele un demonizat.

Faptul că îţi este jenă este semnul că ai o problemă care trebuie rezolvată, iar acesta este primul pas spre vindecare: conştientizarea răului. Să nu îţi fie ruşine că ai fost homosexual, ci să îţi fie ruşine numai dacă te accepţi şi trăieşti ca atare! Sunt multe persoane care au fost mânjite şi au căzut pradă acestei patimi, însă o parte dintre ele au găsit puterea necesară pentru a le birui. L-au găsit pe Dumnezeu în mijlocul necazului, al decăderii, al lipsei de speranţă.

Chiar şi în cele mai adânci tenebre, Cristos poate fi descoperit. El coboară şi îi caută pe cei potenţial pierduţi. Psalmul 22 (sau 23), versetul 4, spune atât de frumos: „Chiar de-aş umbla pe valea umbrei morţii, de rele nu m-aş teme, căci Tu cu mine eşti.”

Dacă vrei cu adevărat să te schimbi, succesul e garantat. Nu există altă variantă, indiferent de ce minciuni te loveşti. Totul e să vrei şi să îţi pui toată încrederea în Dumnezeu. O viaţă trăită alături de El este o viaţă de victorie, de biruinţă, de eliberare din tot ce e rău. Drept urmare, te sfătuiesc să te apropii mai mult de Biserică, de Cuvântul Lui, de tot ce e sfânt.

Renunţă la orice este murdar, canalizează-ţi toate gândurile pe ceea ce este frumos şi bun şi meditează asupra tuturor promisiunilor pe care Dumnezeu le-a făcut celor loviţi. Crezi că pentru tine nu există scăpare? Află că până şi cei din Biserica Primară au căzut în homosexualitate şi chiar şi ei s-au vindecat. „Nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar v-aţi spălat, v-aţi sfinţit, v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Cristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.” (1 Corinteni 9-11)

Iată deci că se poate. Însă soluţia e numai la Dumnezeu. Apropie-te de El, trăieşte ca şi când numai El ar fi în lume şi vei vedea un alt om în tine, unul curăţat şi transformat în bine. Iar perioada grea în care te afli acum va rămâne doar o amintire de mult uitată. Crede în Dumnezeu, roagă-te şi urmăreşte-I puterea la lucru în viaţa ta! Vei fi surprins de rezultate.

• Un evanghelic în vârstă de treizeci de ani ne mărturiseşte: „Am mai vorbit cu dumneavoastră acum… cred că sunt trei ani, dar nu am putut purta singur lupta contra acestei boli sau nu ştiu cum să-i zic. Acum şapte luni mi s-a făcut o analiză şi am fost găsit infectat cu HIV. Am ajuns în culmea disperării. Mi-e ruşine să mă întorc în ţară din cauză că nu vreau să afle părinţii mei.”

UN CREŞTIN

Îmi pare rău să aflu că încă nu ai scăpat din lanţurile homosexualităţii şi că, mai mult, vei plăti un preţ foarte scump pentru aceasta.

Dumnezeu ţi-a dat o şansă la reabilitare când ne-ai scris, dar iată că nu ai revendicat-o deplin, iar acum va trebui să înduri o altă durere – cea de a fi seropozitiv. Sper că măcar acum, în ultimul ceas, aţi înţeles că sunteţi pe un drum greşit şi tu, şi ceilalţi care sunt prinşi în acest păcat trupesc.

Boala este un semnal de alarmă că în corp ceva nu e în regulă, s-a stricat, nu mai funcţionează bine, trebuie refăcută schema iniţială. Deci infectarea cu HIV este o ultimă dovadă din partea lui Dumnezeu că trebuie să te întorci cât de repede la normalitate, chiar dacă va trebui să porţi această cruce (SIDA) până la moarte.

Acum nu e cazul să disperi, ci înarmează-te cu mult curaj şi determinare să lupţi, dar să lupţi cu adevărat, nu doar să spui că vei lupta, aşa cum ai făcut acum câţiva ani când ai vorbit prima oară cu noi. E timpul să începi să faci eforturi maxime pentru a-ţi stăpâni poftele, astfel încât să nu îţi fie mai rău.

Vindecarea vine doar de la Dumnezeu, iar cei care Îl caută nu vor fi lepădaţi. El este singurul doctor fără greşeală şi poate da leac oricărei boli, trupească sau sufletească.

Părinţii tăi au tot dreptul să ştie ce se întâmplă cu tine, ca să te poată ajuta cum pot, măcar susţinându-te moral. Cred că şi tu, dacă ai fi părinte, ţi-ai dori să ştii ce se întâmplă cu copilul tău, nu? Aşa că lasă ruşinea la o parte, spune-le ce s-a întâmplat şi ia viaţa de la capăt. Pune un început bun acum şi întoarce-te pe calea cea dreaptă. Dumnezeu să te ajute!