de Pastor Rod Hines

Rod Hines

Se presupune că primul sărut ar trebui să fie un moment memorabil în viaţa cuiva. Ca primul Crăciun, ca primul permis de conducere sau ca prima oară când ai mers cu succes pe o bicicletă cu două roţi, primul sărut are o semnificaţie majoră în viaţa noastră. Cine ştia că al meu avea să fie atât de memorabil?

Frumoasele zile de altădată

La 10 ani trăiam o viaţă simplă. Viaţa mea consta din lucrul la şcoală, petrecerea timpului acasă cu părinţii, îndeplinirea sarcinilor în gospodărie şi biserică. Da, sunt un băiat căruia îi place biserica. Se părea că de câte ori se deschideau uşile bisericii, eram acolo. Îmi plăcea fiecare minut. Tot ce iubeam să fac era acolo, în special naşa mea.

Naşa mea era minunată. Era o bucătăreasă foarte bună, avea un temperament deosebit, o inimă iubitoare şi un simţ grozav al umorului. În plus, îmi aducea mereu îngheţată pe gratis de la serviciu. Era cea mai grozavă. Unul dintre momentele pe care le aşteptam erau petrecerile pentru copii, când rămâneam peste noapte în casa naşei mele. Acolo am învăţat să am grijă de mine însumi. De la spălarea vaselor la pregătirea cinei pentru mine (care consta în dulciuri amestecare cu biscuiţi), m-a învăţat cum să fiu independent. Şi am petrecut, de asemenea, momente plăcute cu fiul naşei mele, care avea cam 16 ani. Ne jucam cu mingea, mergeam cu bicicleta, cu rolele, petreceam timp cu el şi cu tovarăşii lui, îmi plăceau toate acelea şi îmi plăcea să am un frate mare. Da, în casa naşei mele am petrecut momentele mele preferate.

Acel sărut

În vara aceea m-am dus acasă la naşa mea pentru o petrecere pentru copii, urmând să rămân peste noapte. Dar nu aveam idee că petrecerea avea să fie diferită de celelalte. Mai târziu, în ziua aceea, s-a întâmplat ceva straniu. Fiul naşei mele m-a întrebat: „Ai sărutat vreodată o fată?”

„Da”, am spus eu. Dar minţeam. Nu am vrut să par lipsit de experienţă.

M-a întrebat: „Vrei să înveţi cum să săruţi?”

„Da”, am spus. Eram emoţionat că fiul naşei mele avea să‑mi spună cum şi eram nerăbdător să învăţ de la el.

Apoi a făcut ceva ce nu mă aşteptam, m-a ridicat, m-a lipit cu spatele de peretele camerei de zi şi m-a sărutat. Nu un pupic, ci un sărut francez în toată regula. Apoi a continuat să mă ţină şi să mă strângă, sărutându-mă. Nu m-am împotrivit. Am trecut prin întreaga tortură ca şi cum ar fi fost „cool”.

După ce ne-am oprit din sărutat, a spus: „Acum ştii cum” şi m-a sărutat din nou. Apoi a ieşit afară şi s-a jucat pe stradă cu tovarăşii lui.

Eram confuz. Nu ştiam ce să cred. Primul meu sărut a fost cu un băiat. Nu m-am împotrivit, iar ca lucrurile să fie şi mai rele, a fost cu fiul naşei mele, pe care îl ridicasem pe un piedestal. Nu ştiam ce să mai cred. Îmi dădeam seama că nu puteam să spun nimănui ce s-a întâmplat; simţeam că era vina mea. Trupul meu reacţiona la ce primea şi încă eram confuz. Dar mă simţeam murdar. După aceea am petrecut ziua ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, dar viaţa mea s-a schimbat pentru totdeauna.

Amurgul?

După acel eveniment, relaţia mea cu naşa mea şi cu fiul ei nu a mai fost niciodată aceeaşi. M-am dus la ea acasă, dar era diferit; încă îmi plăcea, dar nu eram la fel de liber ca înainte. Fiul naşei mele şi cu mine eram apropiaţi dar, după acea întâmplare, am devenit tot mai distanţi. Încă o iubeam pe naşa mea, dar nu mă mai simţeam confortabil în casa ei. Am hotărât să nu mai merg niciodată acolo. Şi relaţia mea cu fiul naşei mele a fost distrusă.

Ani de zile după acea întâmplare, am fost urmărit de acel moment şi am trăit reacţionând la el. Am descoperit că trebuia să umblu după fete, neştiind dacă le vroiam cu adevărat sau dacă vroiam bărbaţi. Nu eram un atlet, deşi iubeam sporturile, dar eram un pianist şi un cântăreţ în devenire. Mă simţeam diferit de alţi tineri. Stima mea de sine depindea de abilitatea mea de a cânta vocal şi la pian. Mă simţeam neatrăgător şi lipsit de masculinitate.

Curând după acea experienţă oribilă, devoţiunile mele zilnice nu mai erau citirea Bibliei sau timpul de rugăciune cu Dumnezeu, ci am căzut în rutina riscantă a sexului la telefon sau a privitului pe furiş a pornografiei la televizor. În acest timp, părinţilor le păsa de mine, dar nu ştiau prin ce treceam. Probabil, ca mulţi adolescenţi, simţeam că nu puteam avea încredere în părinţi cu privire la unele lucruri. Categoric nu în privinţa luptelor mele cu sexualitatea.

Odată ce am împlinit 15 ani, am început să duc o viaţă dublă. Am acceptat viaţa pe ca un veşmânt familiar şi am jucat rolul muzicianului mântuit şi al fiului devotat, ca un actor care a câştigat Oscarul. Am crescut jucând rolul băiatului care merge la biserică, dar, în acelaşi timp, trăiam cu prietenii mei aşa cum vroiam. Domeniul meu erau cluburile Catch, Study, Annex, West Hollywood şi Griffith Park. Din când în când, mă simţeam rău din cauza vieţii mele, dar îmi era prea teamă să renunţ la ceea ce credeam că am.

EVP

La 23 de ani am găsit ceea ce nu aş fi crezut niciodată că voi găsi. Eliberare. Am început să merg la studiul biblic de miercuri seara, pentru că auzisem că predicatorul era într-adevăr bun. Nu frecventasem niciodată acea biserică, pentru că se ştia că avea un număr mare de homosexuali în congregaţie. În plus, ştiam câţiva bărbaţi cu care pierdusem vremea, care mergeau acolo. Aşa că am stat la balcon.

Eram la balcon, când într-o noapte s-a întâmplat ceva uimitor. Mesajul din noaptea aceea m-a impresionat puternic şi m-a găsit exact unde eram. Predicatorul a vorbit şi a descris caracteristicile unui anumit prieten.

Când a terminat, a ajuns la o concluzie surprinzătoare, iar prietenul pe care îl descria nu era altul decât Satan. Atunci am auzit glasul lui Dumnezeu spunând: „Vrei să fii eliberat?” Şi am spus: „Da.” Am perceput o putere pe care nu o mai simţisem niciodată înainte şi nu doar emoţie, ci am simţit că a fost scos ceva din mine. Iar după ce I-am mulţumit lui Dumnezeu cu toată recunoştinţa de care eram în stare, am plecat şi nu am mai fost niciodată acelaşi. Am intrat într-un proces pe care îl numesc EVP (eliberat pentru a fi vindecat pentru plinătate). Procesul se bazează pe două extrase din Cuvântul lui Dumnezeu, care spun: „Împotriviţi-vă Diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire şi bucuria voastră în întristare: Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa” (Iacov 4:7-10) şi „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului” (Romani 8:1).

Am simţit cum ruşinea şi teama mă părăsesc. După acel moment, era ca şi cum Îl puteam auzi pe Dumnezeu spunându‑mi: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:20).

Nunta

Au trecut ani de zile de atunci şi încă umblu în EVP. Şi ştiu că o fac pentru că Domnul a avut o surpriză pentru mine, una de care nu am crezut niciodată că voi avea parte. Am primit un telefon de la fiul naşei mele. Ne împăcasem într-o anumită măsură, îl confruntasem şi îl iertasem. Mi-a cerut să cânt la nunta lui. Răspunsul meu imediat a fost „nu”. Nu aveam să o fac, dar, dintr-un anume motiv, duhul meu a spus „da”.

Deci am primit invitaţia şi adresa unde urma să aibă loc nunta. Şi am acceptat. Era în partea de vest a Hollywood-ului, pe Bulevardul Santa Monica. Nu eram pregătit. Am ajuns acolo şi am văzut toţi oaspeţii care veniseră la nuntă nerăbdători, dar eram nervos şi speriat. Dacă încurc lucrurile? Dacă îi spun ceva greşit lui sau miresei lui sau copiilor lui? Dacă îi dau o bătaie bună pentru acei ani de durere? Astfel că am sunat-o pe cea care îmi era mentor, ea s-a rugat cu mine, L-am simţit pe Dumnezeu şi am simţit pacea Lui.

Am intrat şi m-am bucurat de ceremonie. Chiar şi de partea unde se cere ca dacă cineva cunoaşte un motiv pentru care cei doi nu ar trebui să se căsătorească să vorbească atunci sau să tacă pentru totdeauna, iar eu am tăcut. Am intrat şi am cântat pentru gloria lui Dumnezeu. Şi l-am privit pe fiul naşei mele căsătorindu-se cu femeia pe care o iubea. Mă simţeam împlinit. Am simţit toată mânia părăsindu-mă şi mulţumire, când el a sărutat-o, pentru că ştiam că Dumnezeu mă eliberase de durere şi mă binecuvântase cu un sărut sfânt.

Dumnezeu m-a restaurat, mi-a vindecat zdrobirea. L-a vindecat pe băieţelul care era rănit şi confuz şi l-a făcut un bărbat al lui Dumnezeu, căruia îi place să ajute tineri şi adulţi tineri care suferă din cauza zdrobirii sexuale şi relaţionale, prin puterea eliberatoare a lui Dumnezeu. El Shaddai! Aleluia! Laudă lui Dumnezeu!

[Minister Rod Hines, My First Kiss. Copyright © Witness Freedom Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune. Pastorul Rod Hines este fondatorul Purpose Ministries din zona Los Angeles, care încearcă să ajungă, cu adevărul şi dragostea, la adolescenţii atraşi de persoanele de acelaşi sex. Primul meu sărut este un extras din cartea cu acelaşi titlu de Rod Hines.]