de Simon
Ca bărbat care am fost homosexual, cred că stilul de viaţă homosexual în sine este cel mai puternic motiv pentru a te schimba. Este cel mai rău stil de viaţă pe care l-ar putea duce cineva vreodată. Se spune, printre cei mai experimentaţi homosexuali, că cei care se adaptează mai bine sunt cei care părăsesc orice speranţă de a avea un partener pe viaţă, mulţumindu-se cu ceea ce pot obţine de fapt: întâlniri sexuale cu necunoscuţi. Realizăm noi ce înseamnă aceasta?
Stilul de viaţă homosexual reduce durata de viaţă în medie cu mai mult de douăzeci de ani. Chiar ţinând cont de SIDA, tot este alarmant cât de mult se reduce durata de viaţă.
Studiu după studiu confirmă ratele îngrozitoare ale depresiei, sinuciderii, consumului de droguri şi bolilor cu transmitere sexuală specifice acestui stil de viaţă. Ca să nu mai pomenim de cruzimea şi lipsa de seriozitate prevalente în subcultura homosexuală.
Chiar dacă te înşeli singur, crezând că poţi evita depresia, sinuciderea, consumul de droguri şi bolile cu transmitere sexuală, nu poţi evita să-ţi priveşti prietenii suferind şi murind din cauza unor astfel de lucruri, care sunt peste tot în jurul tău. Desigur, când spun prieteni, ar trebui să spun „prieteni”. Sunt „prietenii” tăi atât timp cât pot să obţină ce vor de la tine.
Fiindcă lumea homosexuală este ca o piaţă de carne – valorezi doar atât cât ai. Odată ce devii cu adevărat „bătrân” (pe la treizeci de ani), nu mai eşti dorit. Iar viaţa unui bărbat gras, cu handicap sau cu un penis mic valorează mult mai puţin decât a unui bărbat zvelt, bine făcut sau puternic. Personalitatea şi fericirea ta personală sunt de o importanţă secundară faţă de înfăţişarea ta fizică. Cât de des am văzut doi bărbaţi homosexuali profund „îndrăgostiţi”, despărţindu-se din cauză că au găsit pe cineva mai potrivit sau deoarece credeau că celălalt nu mai arăta bine!
Ceea ce mă face să ajung la „dragostea” homosexuală. Este un mit. Nu există. Oricine se află în lumea homosexuală şi are cât de puţină înţelepciune, poate să vadă cât de des se despart homosexualii şi cât de fragile sunt relaţiile lor. Sunt total imaturi. Practic se mută împreună imediat ce se întâlnesc şi se despart când găsesc pe cineva mai bun. Dar niciunul nu vede acest ciclu inutil, din cauza negării şi orbirii lor faţă de adevărul că „dragostea” homosexuală este doar o poveste. Infidelitatea este norma în lumea homosexuală. În medie, o relaţie durează doar un an.
Dacă am văzut un lucru constant în lumea homosexuală, acesta este depresia. Iar ea nu este cauzată de „oprimarea” sau „atitudinea părtinitoare” din societate. Este cauzată de însăşi „comunitatea” homosexuală. Este un stil de viaţă trist şi patetic, care le face rău oamenilor.
Fugi cât te ţin picioarele! Scapă! Nu atinge! Nu ai nevoie de aşa ceva. Valorezi mult mai mult decât să se profite de tine şi să fii folosit de acea lume egoistă. Fă terapie, simte-te mai bine, simte-te mai masculin, fă-ţi prieteni reali, care te iubesc cu adevărat pentru cine eşti, şi nu pentru ceea ce ai şi pot lua de la tine.
Iar schimbarea nu cere o religie. Cea mai mare parte din schimbarea mea a avut loc fără religie, deci este ceva posibil. Oricum, cărţile de terapie strict psihologică nu includ lucruri religioase, deci eşti liber să urmezi un tratament strict medical.
Cele mai bune urări,
Simon
[Extras din Two Ex-Gay Stories. Copyright © Parents and Friends of Ex-Gays and Gays (PFOX). Tradus şi publicat cu permisiune.]
