Am crescut într-o familie creştină foarte suportivă, fiind cel mai mic dintre cei trei copii. Făceam parte din clasa mijlocie şi, după standardele de astăzi, probabil din pătura de jos a clasei mijlocii, dar pe atunci eu nu ştiam. Părinţii îmi ofereau tot ce aveam nevoie, dar ceea ce nu au putut ei să-mi ofere a fost protecţie faţă de familia mea extinsă.
Când aveam nouă ani, cele două verişoare ale mele au venit să stea la noi, fiindcă tatăl lor a trebuit să meargă în Irak ca să lupte în primul război din Golf. În acea perioadă am devenit foarte apropiat de verişoara mea mai mare, care avea cam treisprezece ani pe atunci. Eram cei mai buni prieteni; făceam totul împreună şi ne-am apropiat foarte mult.
În acel an eram mulţi copii în casa noastră mică şi, din nefericire, părinţilor mei le-a fost greu să ne supravegheze pe toţi şi să ne acorde atenţia de care aveam nevoie. Într-o noapte, când verişoarele mele şi cu mine am avut o petrecere în pijama în camera lor, a început abuzarea mea sexuală. Timp de aproape un an, verişoara mea, care era la pubertate pe atunci, mă molesta cam o dată pe săptămână. Ştiam că ceva nu era în regulă, dar nu eu eram în poziţia dominantă şi, într-un anumit fel, îmi plăcea. Nu primeam destulă atenţie de la părinţii mei şi mă simţeam bine să fiu apropiat de verişoara mea în felul acela.
Când unchiul meu s-a întors din Irak în anul următor, iar verişoarele mele au plecat, m-am simţit îngrozitor de confuz şi m-am silit să înţeleg sentimente sexuale pe care le aveam, deşi nici măcar nu ajunsesem la pubertate. Am încercat să fac sex cu fetiţele de care avea grijă mama mea ca bonă şi, în cele din urmă, o fată le-a spus părinţilor ei ce făceam.
Ruşinea pe care m-au făcut să o simt părinţii mei a fost mai mult decât am putut suporta. În loc să mă salveze, să mă înveţe şi să mă ducă la consiliere, ca „băiat rău” am fost lăsat singur să mă confrunt cu toată ruşinea. În momentul acela, în subconştientul meu l-am respins pe tata şi m-am detaşat de el. La vârsta de zece ani, am respins modelul masculin din viaţa mea, iar creşterea mea înspre a deveni bărbat s-a oprit. Dădusem de necaz.
În cartea sa Creşterea în masculinitate, Alan Medinger descrie cele şapte stadii ale creşterii prin care trece un băiat de la copilărie la pubertate, adolescenţă şi maturitate. Când am fost abuzat sexual, creşterea mea s-a oprit între copilărie şi pubertate.
În adolescenţă m-am luptat cu atracţia faţă de cei de acelaşi sex şi cu dependenţa sexuală. Acceptam orice mod de a primi dragoste, de la fete sau de la băieţi. Totuşi, am descoperit repede că era mult mai uşor să fac sex cu băieţii, decât cu fetele. Am avut prietene când eram la liceu, dar am profitat de orice oportunitate cu băieţii despre care ştiam că se luptau cu homosexualitatea sau că erau homosexuali, pentru a avea relaţii sexuale cu ei. Acest tipar a continuat la liceu şi la colegiu. În acelaşi timp, vroiam cu disperare ca atracţia mea nedorită faţă de cei de acelaşi sex să se schimbe, dar toate rugăciunile mele către Dumnezeu efectiv nu au funcţionat.
După ce am absolvit colegiul, m-am mutat în zona Washington, D.C. şi am început să lucrez. În toamna aceea m-am implicat într-un studiu biblic săptămânal cu alţi bărbaţi tineri din biserică. Venind în D.C., am avut şansa unui nou început. Bărbaţii care participau la studiul biblic nu m-au judecat, nu ştiau despre luptele mele; m-au tratat ca şi cum aş fi fost „unul dintre bărbaţi”… ceva de care nu avusesem niciodată parte cu adevărat în liceu sau în colegiu. În sfârşit, am reuşit să am relaţii sănătoase cu cei de acelaşi sex, care nu erau erotice. Cu cât îi vedeam mai mult pe acei bărbaţi într-un mod non-sexual şi eram acceptat de ei, cu atât mă vindecam mai mult.
Cândva, în acea toamnă, îmi amintesc că mi-am zis: „Nu mă mai simt atras sexual de bărbaţi.” Totuşi, era doar începutul, dar acum eram capabil să cresc în masculinitate, ceea ce încetasem să fac la vârsta de zece ani şi am reînceput la douăzeci şi trei de ani.
Doi ani mai târziu, am întâlnit o femeie frumoasă, care m-a acceptat pe mine şi trecutul meu, ne-am îndrăgostit şi ne-am căsătorit cu trei ani în urmă. Visul meu de a fi căsătorit şi a trăi o viaţă heterosexuală s-a împlinit. Anul trecut soţia mea a dat naştere unui băieţel sănătos, iar săptămâna trecută am sărbătorit prima lui aniversare.
De când am ieşit din homosexualitate am participat la programe de suport, consiliere, terapie de cuplu, mentorat şi continui să mărturisesc public despre restaurarea mea la un grup de suport săptămânal, din care fac parte împreună cu alţi bărbaţi cu probleme similare. Sunt o mărturie vie că schimbarea este posibilă!
Ştiu că sunt chemat să îi ajut pe alţii care au atracţie nedorită faţă de cei de acelaşi sex să iasă din homosexualitate, să se vindece şi să devină bărbaţii şi femeile care au vrut dintotdeauna să fie. În prezent sunt pe cale să obţin masteratul ca profesionist în consiliere şi voi începe să lucrez ca terapeut debutant, consiliindu-i pe alţii care se luptă cu atracţia faţă de cei de acelaşi sex.
[Christopher’s Story. Copyright © Parents and Friends of Ex-Gays and Gays (PFOX). Tradus şi publicat cu permisiune.]