A trecut ceva timp de când urmăresc site-ul vostru şi de când mi-am propus să vă scriu. De fapt, aş fi preferat să nu fi fost nevoie să o fac, dar se pare că în seara aceasta am capitulat.
Mă numesc Petru şi am douăzeci şi şase de ani. M-am născut într-o familie de creştini evanghelici într-un sat din apropierea oraşului Cluj-Napoca. Totul a început când am venit la facultate la Cluj. M-am împrietenit cu unul din colegii de grupă, el fiind, de asemenea, creştin evanghelic, şi am devenit nedespărţiţi. Am devenit atât de apropiat de el, încât i-am mărturisit despre lupta mea cu atracţiile homosexuale; atunci am descoperit că se confruntă cu aceeaşi problemă şi el. Cred că vă imaginaţi ce s-a întâmplat mai departe.
Acum, după mai bine de şapte ani petrecuţi în acest stil de viaţă şi având zeci de parteneri, am ajuns la capătul puterilor. Sunt obosit şi gol, iar viaţa nu mai reprezintă nimic pentru mine. Îl vreau pe Dumnezeu înapoi, dar parcă nu mai pot. Am ajuns dependent de relaţiile sexuale, sunt ca drogaţii după doză. Uneori sunt la birou şi nu mă pot concentra asupra muncii, aştept să se termine programul şi să dau doar un singur telefon, să am un bărbat de care să mă folosesc pentru a-mi satisface pofta.
Am nevoie de ajutor, sunt disperat şi nu pot să mă schimb singur. M-am gândit să vorbesc cu păstorul bisericii pe care o frecventez, dar e prea riscant, are vârsta părinţilor mei şi nu cred că ar înţelege, plus că nu-l consider de încredere. I-am mărturisit unui păstor american despre lupta mea în urmă cu patru ani; m-a încurajat să ies cu fete, nu m-a ajutat deloc.
Am nevoie de ajutorul vostru. Nu ştiu ce să mai fac, ştiu doar că nu mai pot continua viaţa aşa, încep să clachez tot mai des. Sunt un mizerabil! Toate visele mele s-au năruit. Vreau să am iertarea lui Dumnezeu şi o viaţă nouă.
Aţi putea să mă ajutaţi. De unde sunteţi? Aveţi reprezentanţi şi în Cluj? Bănuiesc că da, doar e un oraş mare. Vă rog, înduraţi-vă şi de mine! Vă mulţumesc şi aştept cu nerăbdare răspunsul dumneavoastră.
Dragă prietene,
În primul rând, dă-mi voie să îţi clarific un lucru foarte important: Nu eşti un mizerabil, eşti într-o situaţie mizerabilă. Există o mare diferenţă între a fi şi a face ceva. Niciun om nu este mizerabil, ci poate fi prins într-o serie de situaţii, ispite, patimi mizerabile.
Îmi pare rău că ai pierdut şapte ani din viaţă fiind prins în homosexualitate, însă nu trebuie să te descurajezi, pentru că nu aceasta te defineşte. Nimeni din lume nu merită să cedeze în faţa unei probleme, când avem un Dumnezeu al rezolvării, al reabilitării, al Învierii.
Te-ai întrebat vreodată ce semnifică Învierea Domnului Iisus pentru noi, dincolo de învierea fizică? Crezi că ea se rezumă doar la trecerea de la moartea trupească la viaţa sufletească? Ar fi un mesaj mult prea sec pentru un Dumnezeu atât de mare. Ori, nu e cazul. Învierea lui Iisus Cristos înseamnă ridicarea din orice fel de moarte posibilă, inclusiv ridicarea din homosexualitate. Şi homosexualitatea (la fel ca oricare alt păcat nepocăit/neîndreptat) este o moarte, una chiar destul de înşelătoare. Ori, dacă Iisus a depăşit moartea şi S-a înălţat la viaţa veşnică, şi pe noi odată cu El, nu crezi că are puterea necesară să te ridice şi pe tine?
Stăruinţa într-o greşeală care te face să devii dependent este, într-adevăr, o greutate, o povară de care ajungi la un moment dat în viaţă să consideri că nu mai are rost să te debarasezi, că aşa eşti tu, că nu s-a putut altfel. Sunt sigur că ştii despre ce vorbesc. Dar sunt la fel de sigur că acel loc din inima ta făcut pentru Cristos, îţi arată că e doar o minciună a Diavolului, o înşelare profundă.
Nicio dependenţă nocivă nu te va face fericit. Dimpotrivă, eliberarea şi libertatea de orice nevoie îţi va aduce liniştea şi împlinirea.
Homosexualitatea, şi orice patimă care înrobeşte pe om, produce exact ce ai descris şi tu în mesajul trimis: un suflet gol, obosit şi lipsit de dorinţa de a trăi. Sper că înţelegi că este rezultatul final pentru toţi cei prinşi în mizeria aceasta. Nu există altă finalitate, ci doar iluzii. Niciun homosexual nu este şi nu va fi fericit, ci cel mult îşi va imagina că este. Însă poţi trăi o minciună constantă, pentru care vei plăti cu moartea veşnică, sau poţi alege să trăieşti în adevăr, chiar dacă va durea la început, şi să ai răsplata maximă.
Am vorbit de durere, pentru că ieşirea din orice robie este dureroasă. Nu e un drum lin, cu petale de trandafiri pe el, ci unul plin de obstacole, de neplăceri, de greutăţi. Mai ţii minte prin ce au trecut evreii, timp de patruzeci de ani, când i-a scos Dumnezeu din Egipt? Acel drum (la fel ca toate „călătoriile” Bibliei) este simbolic. El desenează drumul nostru prin viaţă şi cum trebuie să ne raportăm la problemele noastre, pe Cine trebuie să rugăm să ne ajute şi câtă răbdare trebuie să avem în faţa unei schimbări care parcă întârzie, parcă nu se mai termină, parcă durează o eternitate. Şi aceasta, culmea! deşi noi facem totul (oare?) să ne schimbăm, să ne transformăm (sau mai bine zis să ne lăsăm transformaţi de Dumnezeu).
Dacă vei citi cu sufletul deschis şi cu înţelepciune, vei observa că Biblia este, de fapt, povestea vieţii noastre, a fiecăruia dintre noi. Nu e o carte cu poveştile unor oameni. E chiar cartea în care îţi citeşti propria viaţă. De aceasta este reală. Ce înseamnă real, de fapt? Înseamnă viu. Iar tu eşti viu, la fel cum şi Dumnezeu este viu. Tu nu eşti mort în păcat, tu eşti viu în Cristos, dar prins într-o cursă diavolească, şi încă într-una foarte bine implementată de autorul tuturor relelor.
Trebuie să te trezeşti, să vrei să te schimbi, căci aceasta trebuie să fii: un om nou. Iar schimbarea nu vine din tine, ci vine de la Dumnezeu. Roagă-L pe Iisus Cristos să te schimbe şi dă-I cale liberă. Pune-ţi eforturile maxime în această lucrare divină, căci relaţia om-Dumnezeu e una constant bilaterală. Dumnezeu nu te forţează să faci nimic şi nu e cazul să facă ceea ce poţi să faci şi singur, căci te-a investit cu puteri mari, doar că nu le mai vezi când eşti împătimit.
Adu-ţi aminte că spune: „Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii…” Ce înseamnă aceasta? Să nu cumva să laşi nevoile trupeşti să îţi ia minţile şi să nu mai vezi adevărul, să nu mai realizezi unde eşti, cine ai ajuns, încotro te îndrepţi.
Aşadar, trebuie să pui punct oricăror activităţi fizice nepermise. Opreşte-te din actele sexuale! E primul pas pe care trebuie să-l faci, dacă vrei să fii un om nou. Taie răul de la rădăcină. Nu mai face sex cu bărbaţi!
Apoi, când îţi vin gândurile păcătoase, deschide Biblia (ori cartea, ori pe internet) şi citeşte de acolo. Adu-ţi aminte că Dumnezeu a murit ca să te salveze! Nu arunca murdărie pe obrazul Lui!
Renunţă la tot ce te leagă de homosexualitate: prieteni, numere de telefon, poze, site-uri, reviste, conturi pe internet, tot!
Şi în fiecare zi, când te trezeşti, spune: „Astăzi sunt un om nou. Sunt creaţia lui Dumnezeu, iar în El îmi găsesc liniştea, fericirea şi împlinirea. Astăzi sunt una cu Cristos, nu voi avea nevoie de altceva. În Numele Domnului Iisus, Dumnezeu mă vindecă!” Repetă aceasta zilnic, căci vei vedea cât de mare e puterea cuvântului.
Cu răbdare şi credinţă, vei depăşi această problemă şi vei deveni un om vrednic de laudă, atât din partea oamenilor, cât şi a sfinţilor lui Dumnezeu. Domnul Iisus să fie cu tine!