Unii (de exemplu, Herek, 1991) argumentează că cei care fac sex cu copii sunt mai degrabă „pedofili” decât „homosexuali” adevăraţi. O astfel de deosebire complexă de diagnostic nu este foarte utilă. Termenul „pedofil” este chiar mai recent şi mai ambiguu decât termenul „homosexual”. Relatările din ziare tratează adesea termenul „pedofil” ca fiind sinonim cu „molestator al copilului”, aşa cum fac şi unii susţinători ai sexului bărbat-băiat (de exemplu, O’Carroll, 1980). Dar Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mintale (Asociaţia Americană de Psihiatrie, 1994) specifică faptul că „tulburarea” dorinţei pentru copii/de a face sex cu copii trebuie să dureze cel puţin 6 luni (p. 528). Foarte puţini dintre respondenţii homosexuali care au raportat sex cu copii în studiile lui Bell & Weinberg (1978) sau Jay & Young (1979) ar justifica diagnosticul de „pedofil”.
Evreii ortodocşi permit căsătoria unei fete la vârsta de 3 ani, dar consumarea aşteaptă până ce are păr pubian sau până ajunge la vârsta de 12 ani. Legea romană şi legea bizantină permiteau căsătoria fetelor la 12 ani şi căsătoria băieţilor la 14 ani (Lacaratos & Poulaku-Rebelakou, 2000), în vechea lege engleză vârsta consimţământului sexual pentru sexul cu o persoană de sex opus era pentru fete de 10 ani şi pentru un băiat de 13 ani, iar în 1900 recensământul făcut în SUA avea o categorie pentru fetele între 10-15 ani „căsătorite şi care lucrează”. Cu siguranţă, nu toţi bărbaţii care au trăit sub acele legi şi care au făcut sex cu fete pe care noi le considerăm minore sufereau de „tulburarea” „pedofilie”. Cei care încalcă legea vârstei consimţământului din societatea lor sunt delincvenţi, dar proporţia unor asemenea delincvenţi care suferă de o „tulburare” este discutabilă.
Legătura dintre bărbaţii cărora le place sexul cu persoane de acelaşi sex şi încearcă să includă băieţii în activitatea lor sexuală are o lungă istorie. Didahia din secolul al doilea poruncea „să nu corupi băieţi”, iar în secolul al patrulea legea romană, ca şi legea bizantină şi cea engleză, condamna deja cu severitate sexul homosexual cu băieţi.
Încercarea mişcării homosexuale de a elimina legile împotriva sexului băiat-bărbat a primit atenţie atât în Europa, cât şi în SUA în ultimele patru decenii (Ruda, 1982). În consecinţă, cartea Paedophilia: The Radical Case [Pedofilia: cazul radical] de Tom O’Carroll (1980), care argumentează în favoarea legalizării sexului bărbat-băiat, a fost recenzată favorabil în The Advocate [revista homosexuală cu cea mai largă circulaţie] şi publicată de Alyson [pe vremea aceea, cea mai mare editură de orientare homosexuală]. Cei în favoarea sexului „intergeneraţional” au mărşăluit sub bannere descriptive în multe parade pentru drepturile homosexualilor, de la San Francisco la New York şi până la Berlin. Consecvenţa dintre istoria pederastiei, sexul raportat cu copii (Bell & Weinberg, 1978), sentimentele pozitive raportate faţă de sexul cu copii (Jay & Young, 1979), studiile empirice despre interacţiunea sexuală profesor-elev şi imaginea publică a mişcării homosexuale este demnă de atenţie.
Referinţe
Bell, A. P. & Weinberg, M. S. (1978) Homosexualities: A Study of Diversity Among Men and Women. New York: Simon & Schuster.
Herek (1991) Myths about sexual orientation: A lawyer’s guide to social science research. Law and Sexuality, 1:133-172.
Jay K. & Young A. (1979) The Gay Report. New York: Summit.
Lascaratos, J. & Poulakou-Rebelakou, E. (2000) Child sexual abuse: historical cases in the Byzantine Empire (324-1453 A. D.). Child Abuse & Neglect 24, 1085-1090.
O’Carroll, T. (1980) Paedophilia: the radical case. Boston: Alyson.
Rueda, E. T. (1982) The Homosexual Network: Private Lives & Public Policy. Old Greenwich, Connecticut: Devin Adair.
[“Pedophilie”, Not A Useful Category. Extras din Are Over A Third of Foster Parent Molestations Homosexual? Copyright © 2009 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]
