de Dr. Paul Cameron
Sumar
Dr. Paul Cameron, Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei
Contrar afirmaţiilor Asociaţiei Americane de Psihologie şi Asociaţiei Naţionale a Lucrătorilor Sociali, ca şi afirmaţiilor a numeroşi critici, că nu există diferenţe între copiii crescuţi de homosexuali şi cei crescuţi de heterosexuali căsătoriţi, elaborata teorie social-personalitate numită „bunul simţ” prezice că, din cauză că „producem ceva asemenea nouă” şi fiindcă psihopatia/sociopatia informează cu privire la expresiile majore ale devianţei sociale, inclusiv homosexualitatea, copiii homosexualilor (1) vor fi mai frecvent supuşi instabilităţii parentale (de locuinţă şi de parteneri sexuali) şi (2) vor avea relaţii nesatisfăcătoare cu băieţii de vârsta lor şi cu adulţii. De asemenea, se consideră că, asemenea părinţilor lor, copiii homosexualilor vor fi mai predispuşi (3) să devină homosexuali, (4) să fie instabili (să aibă probleme emoţionale şi dificultate în formarea unor legături de durată), cu un interes redus pentru natalitate şi (5) să fie precoce şi promiscui sexual. Diferenţele dintre grupurile comparative, homosexual şi heterosexual, care se referă la „bunul simţ” au fost considerate „fărâme” sugestive de dovezi empirice. Diferenţele care au apărut în cadrul studiilor conduse de cercetători care au arătat înţelegere, care au utilizat eşantioane de voluntari, au fost considerate fărâme de dovezi nefavorabile. Din 171 de fărâme, 82 de fărâme nefavorabile şi 55 de fărâme care nu au fost nefavorabile au susţinut „bunul simţ”, în timp ce 34 de fărâme au fost împotriva „bunului simţ”. Prin această metodă de numărare experimentală, s-a găsit susţinere pentru convingerile bunului simţ: copiii homosexualilor vor fi mai predispuşi să devină homosexuali şi să aibă relaţii nesatisfăcătoare cu băieţii de vârsta lor, în timp ce s-a găsit un suport mai slab pentru unele dintre celelalte preziceri. Evaluată astfel, dovada empirică din literatura de specialitate a tins să încline împotriva afirmaţiilor că nu există „nicio diferenţă” între copiii crescuţi de homosexuali şi cei crescuţi de heterosexuali. În particular, afirmaţiile oficiale, rostite cu vigoare, că nu există „nicio diferenţă”, sunt exagerări. Ele se rezumă la organizaţii şi la unii cercetători proeminenţi, care afirmă că au dovedit ipoteza nulă, care este fundamental imposibilă. Este probabil ca descoperirile nesemnificative statistic pe care s-a insistat până acum să includă erori de Tipul II, create prin folosirea unor eşantioane de voluntari, identificare inadecvată şi măsurarea diferenţelor probabile şi prin refuzul de a interpreta rezultatele în moduri contrare simpatiilor subiecţilor, investigatorilor şi organizaţiilor.
Referinţe
Cameron P. (1999), Homosexual Parents: Testing “common sense” – a literature review emphasizing the Golombok and Tasker longitudinal study of lesbians’ children. Psychological Reports, 85: 282-322.
[Paul Cameron, Ph.D., Homosexual Parents: Testing “Commnon Sense” – A Literature Review Emphasizing the Golombok and Tasker. Copyright © Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]
