E-MAIL 1
Mă bucură acest mail. Mă bucur mult că am găsit adresa dumneavoastă/ta de e-mail (parcă pe un anunţ din…). Ca toţi cei care vă scriu, şi eu vreau să scap de această povară: homosexualitatea. Însă în cazul meu e mai diferit, e mai greu. Sunt credincios, nu fac niciun pas fără să nu-L întreb, dar păcătuiesc cu carul.
Şi ceea ce este mai grav este că iubesc un bărbat. Am încercat din răsputeri, prin post, prin a lua hormoni, prin meditaţie, prin multe altele – nu merită să le enumăr – să scap de acest viciu. Mi se pare imposibil. Boală nu este, asta e clar. Cred că totuşi poate fi considerat un sindrom, precum Down, dar… pot fi vindecat?
Încep să-mi pierd speranţa. Mama mea nu ştie că sunt homosexual, nimeni nu ştie. Am nevoie de ajutor. Mai merită să fac cel puţin un pas pentru a deveni „normal”. Sper că voi primi ajutor aici. Nu ştiu. Speranţa mea chiar moare ultima, iar ambiţia e prea mare ca să mă accept. Dar oare e imposibil?
Despre mine: am nouăsprezece ani, până acum am avut trei bărbaţi în viaţa mea, cu fiecare am avut o relaţie de lungă durată (în cazul homosexualilor, lungă durată = cel puţin două, trei luni), mă numesc Olimpiu. Am făcut „cursuri” cu Martorii lui Iehova, am vorbit cu penticostali, adventişti de ziua a şaptea, evanghelişti, credincioşi, psihologi, mi s-au aplicat metode de vindecare tibetane, Prananadi, Reiki, am practicat yoga, nu e de neglijat nici cabala; în partea opusă: nu am vorbit niciodată cu un preot despre „boala mea”. M‑am născut ortodox (religie cu care nu sunt deloc de acord, o consider o fabrică de bani, precum catolicismul).
Mama e foarte credincioasă, mai nou, ascultă Evanghelia la televizor (şi bănuiesc că dumneavoastră sunteţi din aceeaşi „familie”).
Tatăl meu… Nu locuiesc cu el de când aveam şapte ani – când eram în clasa întâi – consider că el este vinovatul pentru că eu sunt homosexual. (Nu ne-am văzut de unsprezece ani, iar de opt nu am vorbit cu el.) Mai multe detalii, pe parcurs.
Aştept răspuns.
P.S. Nu voi putea răspunde în următoarele două săptămâni, deoarece nu voi fi în ţară. Cu toate acestea, aştept mailul.
E-MAIL 2
Mulţumesc pentru răspuns. (off topic: Numele tău putea fi şi al meu, mama vroia să mă boteze ca pe tine, dar superbul meu tată mă vroia Olimpiu.) Credeam că voi reveni mai târziu în ţară, dar…
Ceea ce este pe site, mda, OK, eu cred în Dumnezeu, iar în concluzie, cred în vindecare. Dacă nu era aşa, nu te mai contactam. Deci putem trece peste dovezi. Nu e nevoie să fiu convins prin dovezi palpabile că cineva s-a vindecat, nimeni nu vrea asta. Vreau să fiu „normal”. Probabil toţi vor să fie astfel, „normali”. De aceea aştept cu nerăbdare mailul de la tine.
Cu stimă şi speranţă,
Olimpiu
