de Gil
Sunt un delicvent sexual în vârstă de cincizeci și trei de ani, al cărui delict a fost ultraj sexual agravat asupra unui băiat de opt ani. Această zi de 14 ianuarie a marcat zece ani de la eliberarea mea din închisoare.
Prima mea corespondenţă cu Broken Yoke Ministries a avut loc în luna care a urmat eliberării mele, iar de atunci am primit atât Wellspring, cât şi Into the Light. Numărul din martie al Into the Light a cerut relatări de la delincvenţii sexuali eliberaţi care sunt bine. Ce ziceţi de un delincvent sexual care este binecuvântat? Aş spune că este mai bine decât bine.
De la eliberarea mea din închisoare am avut parte de multe lucruri dureroase: lipsa unei locuinţe, acuzaţii false, respingere, teamă, resentimente şi multe altele. Totuşi, toate acestea m-au făcut mai puternic.
Când am ieşit din închisoare, m-am gândit că voi schimba lumea şi că voi face cunoscut că schimbarea poate avea loc. Am devenit activ şi m-am implicat în toate. Am făcut parte din comitetul bisericii şi din borduri de conducere, am depus mărturie în locuri publice, ca şi în bisericile din Illinois, Wisconsin şi Missouri.
Am început să scriu scrisori de încurajare delincvenţilor sexuali şi continui această practică până în ziua de astăzi. Singurul meu scop este să ridic pe alţii şi să dau glorie lui Dumnezeu. Scriu pentru a le face cunoscut delincvenţilor sexuali că va fi în ordine, indiferent ce se va întâmpla. Dumnezeu are un plan. Unii dintre cei cărora le-am scris sunt acum în afara închisorii şi mă încurajează ei pe mine.
Satan mi-a spus multe minciuni şi am învăţat că niciodată nu se opreşte din a minţi. Totuşi, nu sunt nevoit să îi ascult minciunile, pentru că Dumnezeu a spus: „Am un plan pentru tine.” Am decis să cred planul lui Dumnezeu.
Privind în urmă la ultimii zece ani, pot să văd cum a fost Dumnezeu cu mine. Văd alegerile bune pe care le-am făcut, ca şi pe cele rele. În toate alegerile mele, ştiu că Dumnezeu a fost întotdeauna prezent. De ce? Pentru că mă iubeşte!
Fie că suntem delincvenţi sexuali, fie că nu, vom trece prin încercări în viață. Vom avea întotdeauna alegeri de făcut.
Dacă petreci mult timp în celulă privind la televizor, îţi sugerez să încetezi să asculţi lumea şi să începi să Îl asculţi pe Dumnezeu. Ia-ţi Biblia şi clădește relaţia ta cu El, fiindcă vei avea nevoie de Dumnezeu când vei ieşi, la fel cum ai nevoie de El acum.
Acum am o slujbă, o casă şi îmi am în continuare familia, toate fiindcă planul lui Dumnezeu pentru mine a fost bun. Este viaţa mea fără durere astăzi? Deloc. Dar nu mai sunt traumatizat de viitor, fiindcă, o spun din nou, ştiu că Dumnezeu mă iubeşte. Pentru a vă arăta ce înţeleg prin asta, îngăduiți-mi voie să vă povestesc ce s-a întâmplat la scurt timp după eliberarea mea.
Una din însărcinările mele, atunci când locuiam la centrul de reabilitare pentru delincvenţii sexuali, era să tai iarba. Ceea ce m-a supărat teribil, fiindcă trebuia să fiu afară. Oamenii treceau cu maşina şi strigau lucruri dezgustătoare. Casa urma să fie înconjurată, iar alte lucruri neplăcute aveau să se întâmple.
I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să-mi îndeplinesc sarcina. Într-o zi mi-a venit gândul să împrumut mini casetofonul portabil al altui tip. Deci toată vara, când trebuia să tai iarba, puneam muzică creştină şi îi dădeam drumul, în aşa fel încât să pot merge afară şi să fiu „invizibil” în timp ce lucram.
Într-o zi, pe când tăiam iarba, m-am dus la gardul lateral, unde am fost izbit de mirosul cel mai dezgustător. Se pare că cineva crezuse că ar fi amuzant să ia hoitul unui animal mort şi să îl depoziteze în curtea noastră. Mirosul în căldura zilei era ameţitor, iar hoitul era plin de larve.
În timp ce mă uitam la el, m-am gândit: „Asta cred oamenii despre mine.” Inima mi s-a strâns şi am spus: „Dumnezeule, ajută-mă!”
Imediat am devenit conştient de muzica de laudă care îmi răsuna în urechi şi mi-am amintit de o bucată de pământ lipsită de viaţă, unde mai înainte încercasem fără succes să fac să crească iarba. Am luat o lopată şi am îngropat hoitul urât mirositor în acel loc şi am adăugat seminţe de iarbă.
Nu a durat mult până ce iarba frumoasă, bogată şi verde a umplut acel loc gol. Privind la bucata de iarbă, am realizat că ce a fost intenţionat pentru rău, Dumnezeu a îngăduit să fie folosit pentru bine. Am văzut că Dumnezeu putea face ca ceva atât de pustiu şi gol să devină luxuriant şi plin.
Acel hoit dezgustător eram eu şi ştiam că Dumnezeu putea să mă ia şi pe mine şi să mă schimbe. (Romani 8:28) Nu pot exprima cu adevărat ce s-a întâmplat cu mine în timp, dar ştiu că a fost un lucru de la Dumnezeu.
Astăzi cunosc iertarea – nu doar pentru mine, ci pentru tine şi, de asemenea, pentru cei care ne persecută. Ştiu că sunt o lucrare în desfăşurare şi că ceea ce am făcut ca să merit închisoarea, nu sunt eu, cel de acum.
Nu mai sunt absolut hotărât să schimb lumea. Sunt absolut hotărât să mă schimb pe mine însumi, acordând fin, cu ajutorul lui Dumnezeu, acest om numit Eu. Sper că alţii vor vedea noul şi îmbunătăţitul eu, dar este mai important, cred eu, să vadă că sunt recunoscător.
Viaţa noastră este darul lui Dumnezeu pentru noi. Fiecare respiraţie pe care o respirăm este un dar. Sunt bine? Da, fiindcă sunt binecuvântat și fiindcă astăzi nu mai simt nevoia să fiu invizibil.
[Gil, A Testimony. Into the Light, May-June 2007. Copyright © 2007 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]