de Gloria Zwinggi

Când am aflat prima dată de implicarea fiului meu în homosexualitate, m-am făcut mică din cauza neîncrederii, fricii, vinei şi ruşinii. Năucită, m-am retras din lume, foarte confuză şi supărată. Cui îi puteam spune? Cine m-ar fi putut înţelege? Fiul meu, singurul meu fiu! Cine mi-ar fi înţeles durerea copleşitoare şi îngrozitoare, cauzată de spaima pentru viaţa lui? Au fost zile şi săptămâni când viaţa a mers înainte fără ca eu să fiu conştientă de evenimentele de zi cu zi. Din când în când, deveneam pe jumătate conştientă de conversaţiile şi împrejurările din jurul meu. Vroiam să strig: „Cui îi pasă? Nu vedeţi cât de triviale sunt acestea pentru mine? Nu puteţi simţi durerea mea? Ajutaţi-mă! Sau daţi-vă la o parte din calea mea!”

Rătăcind în pustiu

Pe vremea aceea, nu eram familiarizată cu Exodus International. Prin urmare, am rătăcit de una singură în pustiu, stăruind pe lângă Dumnezeu să-mi dea răspunsuri. „Cum de s-a întâmplat asta?”, l-am întrebat iar şi iar. „Arată-mi cum să rezolv asta!” Nu asta trebuie să facă mamele, să rezolve problemele copiilor lor?

Cu trecerea lunilor, s-a întâmplat ceva în interiorul meu. Confruntarea cu neajutorarea mea totală m-a adus mai aproape de Isus Cristos. În întristarea mea, am căutat mângâiere în braţele Lui.

Am înaintat prin valea lacrimilor cu eleganţă? În niciun caz! Au fost momente când mă închideam în casă şi strigam. Uneori, în weekenduri, încuiam uşile, mă întindeam în pat şi plângeam ore întregi. Am trecut prin întristare, tristeţe, lipsă de raţiune şi isterie. Prin toate.

Lupte timpurii

Mi-am crescut fiul ca mamă singură. Faptul că mă luptam pentru câştigarea existenţei noastre însemna că aveam puţin timp, puţini bani şi prea puţină energie pentru a avea un discernământ bun sau pentru a judeca dacă ceea ce făceam era bine sau rău. Au fost vremuri grele, dar au fost şi multe vremuri bune. Ne consideram pe noi doi ca o familie. Tatăl fiului meu, deşi locuia în acelaşi oraş, nu i-a acordat niciodată dragoste sau atenţie. De mai multe ori, l-am implorat să îl recunoască pe fiul nostru – în zadar.

„Totul va fi bine!”

Când fiul meu avea cam doisprezece ani, a început să se retragă, împărtăşindu-mi din ce în ce mai puţine. Am crezut că asta se datora maturizării lui. M-am retras, neînţelegând cât de mult dorea un tată. Nu existau bărbaţi semnificativi în viaţa fiului meu, dar îmi amintesc că îmi spuneam: „Este un copil bun, foarte inteligent şi iubitor. Va reuşi; va fi în ordine!”

Cineva îmi spusese că dacă îl iubeam, totul avea să fie bine. Ceea ce era uşor; l-am iubit întotdeauna profund pe fiul meu. Dar la vremea aceea nu am înţeles cât de mare nevoie avea de susţinere din partea altor bărbaţi.

Scăpând şi descurcându-mă

După descoperirea homosexualităţii fiului meu, am căutat scăpare în muncă. Fiindcă nu mă puteam relaxa şi nu puteam dormi, lucram între zece şi douăsprezece ore pe zi şi în multe weekenduri. Patronii mei erau atât de mulţumiţi, încât am fost avansată în funcţie. Este incredibil pentru mine cum cineva cu zece clase poate escalada atâţia munţi personali şi profesionali, în timp ce trece prin atâtea împrejurări adverse. Tatăl meu din cer a lucrat spre binele meu, aşa cum face întotdeauna pentru cei care Îl iubesc. (Romani 8:28)

Am căutat, de asemenea, scăpare conducând maşina ore în şir. Uneori mă aflam la sute de mile de casă. Citirea unei hărţi rutiere nu s-a numărat niciodată printre darurile mele, aşa că trebuia să cer ajutorul lucrătorilor de la benzinării ca să ajung acasă. Chiar şi acum, dacă mă opresc la una dintre benzinăriile care îmi sunt familiare, pot să văd un lucrător pe care îl recunosc. Imediat arătă într-o anumită direcţie şi îmi spune râzând: „Casa ta este într-acolo, Gloria!” Acum privesc în urmă râzând de unele pozne ale mele, dar pe vremea aceea situaţia era departe de a fi amuzantă.

Întristare imensă

Am descoperit că cei mai mulţi nu înţelegeau întristarea mea imensă. Dar nici eu nu înţelegeam cu adevărat ce se întâmpla. Îl purtasem pe acest copil în trupul meu şi aveam să îl port întotdeauna în inima mea. Cum mă puteam aştepta ca alţii să se confrunte cu situaţia mea?

Au trecut mulţi ani de când această devastare a venit în viaţa mea. De-a lungul anilor, Domnul a fost blând, bun şi iubitor, descoperindu-mi împrejurările care l-au făcut pe fiul meu să se lupte cu homosexualitatea (de exemplu, divorţul meu şi lipsa ulterioară a unui model masculin).

Timpul perfect al lui Dumnezeu

Dar timpul lui Dumnezeu a fost perfect, dându-mi numai atâta povară emoţională cât puteam duce. El mă pregăteşte pentru fiecare nouă descoperire şi îmi dă putere şi curaj, pentru a face faţă fiecăreia în parte. I-am cerut iertare Lui şi fiului meu pentru cele ce s-au întâmplat, care l-ar fi putut conduce la această alegere. Dumnezeu m-a mângâiat, atunci când eu mă condamnam din cauza eşecurilor din trecut.

Am ajuns, de asemenea, să înţeleg că s-ar putea să nu am niciodată răspunsul la numeroasele întrebări care mai pot să apărea. Dumnezeu m-a asigurat că, oricare au fost împrejurările (percepute sau reale) care l-au condus pe fiul meu să aleagă această cale, el tot va putea experimenta o schimbare reală şi adevărată. Mă bucur în cuvintele pe care i le-a dat îngerul Mariei, anunţând venirea iminentă a Mântuitorului nostru: „Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.” (Luca 1:37)

Binele va veni

Cred, de asemenea, că din această situaţie va veni binele – nu numai pentru mine, ci şi pentru fiul meu. Refuz să i-l las lui Satan. Mă rog zilnic pentru el şi pentru alţii prinşi în capcana homosexualităţii. Prin harul lui Dumnezeu, am luat hotărârea de a iubi, nu de a urî. De a rămâne în picioare, nu de a renunţa. De a-i ajuta pe alţii care se confruntă cu aceeaşi durere cu care m-am confruntat eu.

De-a lungul anilor, am învăţat că homosexualitatea este o problemă complexă. Soţul meu spune că toţi copiii sunt vulnerabili la o anumită vârstă sau în anumite etape din viaţă. Ca părinţi, ne trebuie multă compasiune şi înţelegere pentru ca, atunci când cei dragi ai noştri se vor întoarce, să putem ajuta – în loc să-i împiedicăm – să se vindece. Trebuie să ne rugăm pentru înţelepciune şi să fim dornici să ne recunoaştem greşelile atunci când iavem prilejul.

În timp ce aştepţi

Dacă cel drag al tău este implicat în homosexualitate, poţi face multe în timp ce aştepţi. Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să vorbesc la mulţimi de oameni la evenimente publice; pot vorbi cu o singură persoană odată şi să fac ca viaţa să fie diferită pentru ea.

În fiecare zi mă rog ca Duhul Sfânt să mă pună într-un loc în care să pot vorbi în linişte, cu dragoste şi înţelegere. Isus a înfăptuit mare parte din misiunea Sa cu câte o singură persoană odată, iar mie îmi place să fac acelaşi lucru.

Unul dintre lucruri care mă rănesc cel mai mult datorat faptului că fiul meu a dat curs homosexualităţii, este că nu voi avea niciodată nepoţi. Dar Domnul a făcut o adevărată minune în această privinţă. Cu opt ani în urmă, m-am recăsătorit. Soţul meu are şase copii şi treisprezece nepoţi. Cinci dintre ei locuiesc în apropiere, ca să fie iubiţi de „bunica lor vitregă”. Bunicile lor de sânge nu locuiesc în zona noastră, iar eu simt cu adevărat că părinţii lor sunt bucuroşi că îndeplinesc acest rol. Când mă gândesc ce minunaţi sunt aceşti copii, ochii mi se umplu de lacrimi, iar inima mi se încălzeşte.

Experimentând harul lui Dumnezeu

Dumnezeu mi-a dat înapoi viaţa, atunci când nu mai aveam nicio speranţă. În fiecare zi, Îi dau viaţa mea înapoi, pentru a fi folosită spre puterea şi gloria Lui. El nu m-a lăsat să-mi pierd speranţa. Mi-a dat simţul umorului şi o inimă plină de căldură; mi-a dat, de asemenea, răbdare (fiul meu trăieşte în homosexualitate de cincisprezece ani).

Am din nou un motiv să trăiesc. Îi pot învăţa pe alţii ceea ce Dumnezeu m-a învăţat prin circumstanţele dificile prin care am trecut. Între timp, privesc, aştept şi mă rog ca fiul meu risipitor să se întoarcă.

[Gloria Zwinggi, A Different Kind of Death. Copyright © Gloria Zwinggi. Tradus şi publicat cu permisiune. Gloria este Director la Awakening/REACH, o misiune din San Antonio, Texas. Pentru ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus International, contactează Exodus Global Alliance.]