de Alan Medinger

Alan Medinger

Cu zece ani în urmă am părăsit lumea afacerilor pentru a deveni Director cu normă întreagă la Regeneration. Fusesem contabil. Absolvisem contabilitatea la colegiu, luasem examenul CPA cu câţiva ani mai târziu. Am lucrat ca şi contabil pentru o companie patru ani; apoi pentru o a doua, douăzeci şi doi de ani. Deşi am reuşit în managementul financiar, devenind revizor, apoi trezorier, iar în final vicepreşedinte financiar, întotdeauna am fost implicat într-o anumită măsură în contabilitate, iar în inima mea eram contabil.

Cei mai mulţi dintre prietenii mei erau contabili. În cele mai multe zile, luam prânzul cu alţi contabili. Viaţa socială a soţiei mele şi a mea implica alţi contabili şi soţiile lor (mai târziu femei contabil şi soţii lor – dar nu mai era chiar la fel). Mergeam la cine şi dansuri pentru contabili. Mergeam în excursii sponsorizate de asociaţia contabililor.

Făceam parte dintr-un club republican pentru contabili, jucam în liga de volei a contabililor şi eram colecţionar de monede, aşa că m-am alăturat clubului de colecţionari de monede al contabililor.

Pentru o vreme, ca tânăr contabil, am aparţinut grupului de presiune politică Liga de Apărare a Contabililor. Grupul fusese format pentru a combate prejudecăţile şi stereotipurile care au ca ţintă contabilii. Eram zugrăviţi constant ca tipi palizi, slabi, sfioşi, micuţi, în genul Uriah Heep, vârâţi undeva în camera din spate a unui birou, acoperindu-ne chipurile cu o şapcă verde, pentru a ne proteja de singurul bec care lumina birourile noastre acoperite de hârtii.

Protestam ori de câte ori filmele sau mass-media ne zugrăveau în acest fel. Declaram că suntem ca oricine altcineva şi făceam publicitate unor atleţi robuşti care studiaseră contabilitatea sau unor oameni de afaceri duri care se ridicaseră de la contabilitate la conducerea unor corporaţii mari.

Era poziţia noastră publică. Eram ca oricine altcineva. Dar, ca să fiu perfect sincer, nu eram pe deplin convinşi. Ştiam că de fapt ne simţeam mai confortabil unul în jurul celuilalt. Eram cumva diferiţi. Când nu era nimeni în afară de noi la o întâlnire, uneori ne puneam toţi şepcile verzi, ne relaxam şi ne simţeam grozav, ca în vremurile de demult.

Dar, cu zece ani în urmă, când am intrat în misiune cu normă întreagă, am părăsit toate acelea. Am renunţat la vechea identitate. Nu a fost uşor – în special când am simţit că trebuia să ard şapca cea veche. Mi-am păstrat unii dintre vechii prieteni, dar am demisionat din asociaţia contabililor, din clubul de colecţionari de monede al contabililor şi din toate celelalte. I-a şocat – chiar i-a mâniat – pe prietenii mei contabili. Au simţit că le întorceam spatele. Cu vehemenţă, au încercat să mă întoarcă de la ceea ce făceam. „Este nenatural”, au afirmat ei. „Negi cine eşti cu adevărat. Nu va merge niciodată. Poţi reprima contabilitatea pentru un timp, dar vei fi nenorocit – sau te vei întoarce.”

A fost dificil. Cum schimbi percepţia pe care o ai despre tine însuţi? Dacă nu eram contabil, cine eram? Uneori simţeam că nu aveam identitate. Încă mă simţeam atât de diferit de cei care nu erau contabili. Dar treptat a avut loc schimbarea. Când am ajuns să fiu înconjurat de oameni care nu erau contabili, care mă iubeau şi mă acceptau aşa cum eram, şi când Dumnezeu a continuat să-mi amintească faptul că contabilitatea era ceea ce făceam, nu cine eram, treptat am început să mă schimb.

S-a întâmplat cu zece ani în urmă şi sincer, nu mă mai definesc pe mine însumi ca şi contabil. Era ce făceam; nu cine eram. Desigur, din când în când simt dorinţa puternică să mă reped la nişte cărţi de contabilitate şi tot mai cred că pot completa un formular de impozite folosind cele mai bune dintre ele. Dar nu aceasta sunt eu.

Cine sunt eu? Sunt soţ, tată, bunic, frate, prieten. Sunt un credincios născut din nou, umplut de Duhul Sfânt, în Isus Cristos. Sunt episcopalian, un membru al Trupului lui Cristos. Sunt un fiu al Regelui. Sunt unul dintre cei răscumpăraţi de Domnul. Sunt american. Sunt Alan Medinger şi sunt o creaţie a lui Dumnezeu şi sunt unic în toată lumea. Acesta sunt eu. Dumnezeu mi-a arătat că sunt mult mai mult decât credeam că sunt.

[Alan Medinger, I Am Not an Accountant. Copyright © 1994 Alan Medinger. Tradus şi publicat cu permisiune.]