Nu mai sunt o victimă

de Donnie Mc Clurkin

Donnie Mc Clurkin

Donnie Mc Clurkin

Pastorul Donnie Mc Clurkin a fost violat la vârsta de opt ani şi a petrecut ani de zile luptându-se cu homosexualitatea. Astăzi el spune întregii lumi că adevărata libertate poate fi găsită în Isus Cristos.

Mintea unui băiat de opt ani ar trebui să fie la şcoală şi la joacă, la camioane şi la jucării, şi la cum va creşte ca să devină ce doreşte pe moment. Preadolescenţa ar trebui să fie ani de inocenţă, naivitate şi ignoranţă binecuvântată. Când un copil este împins cu forţa în situaţii pentru adulţi, pentru care nu este suficient de matur pentru a face faţă, el va cădea în spirala descendentă a confuziei, ceea ce nu va fi uşor de schimbat.

La vârsta de opt ani am fost aruncat în spirala confuziei, necinstit printr-un viol. Cutia Pandorei a fost deschisă în viaţa mea de prepuber şi am fost introdus în sexualitatea adultă, în probleme şi perversiuni care au depăşit abilitatea mea de a scăpa nevătămat.

În ziua de 6 iunie 1968, o tragedie mi-a lovit familia, în timp ce mă aflam în curte, jucându-mă cu cei şase fraţi ai mei. Uitând de responsabilitatea de a avea grijă de fratele meu Thomas, în vârstă de doi ani, l-am lăsat în curtea neîmprejmuită, traversând strada pentru a recupera o minge. Fără să ştiu, el mă urma. Privind de la fereastra camerei de zi, mama a strigat la mine să iau copilul. M-am întors exact la timp ca să văd cum frăţiorul meu era lovit de o maşină care se deplasa cu viteză – omorât în timp ce mama privea neajutorată de la fereastră. Mama a ajuns la el exact la timp ca să audă ultimul lui cuvânt: „Mami!”

Mama a fost devastată de tragicul eveniment care a avut loc în faţa casei noastre. Părinţii ne-au trimis pe toţi la unchiul Clarence, ca să aibă grijă de noi. Nu aveau cum să ştie că era pedofil. În acea noapte, am fost abuzat sexual şi am fost violat de unchiul meu, ceea ce mi-a provocat o mare durere şi confuzie. Văd acum că aceasta s-a întâmplat din cauză că era un om zdrobit, nevindecat, care nu avea pe nimeni care să-l ajute.

O sămânţă a fost sădită atunci – o sămânţă a homosexualităţii, cu care aveam să mă lupt mulţi ani după aceea. Nu m-am născut cu tendinţe homosexuale. Ele nu s-au datorat cromozomilor sau ADN-ului meu. Tendinţele au ieşit la suprafaţă din cauză că eu, un băiat de opt ani, am fost împins cu forţa în prima mea relaţie sexuală cu un om zdrobit. Înainte de a cunoaşte măcar finalitatea sau plăcerea cu o femeie, înainte de a avea prima întâlnire sau chiar primul sărut – rana mi-a fost pricinuită.

L-am primit pe Isus la un an după viol, la vârsta de nouă ani, dar lupta mea de-abia începea. Aveam sentimente şi gânduri despre care ştiam că nu erau corecte. Aveam dorinţe şi atracţii irezistibile care se dezvoltaseră aparent dincolo de controlul meu. Ele au făcut să-mi fie dificil să interacţionez cu băieţii care îmi erau prieteni sau cu bărbaţii în general. Am crescut, de asemenea, într-un mediu preponderent feminin, ceea ce a făcut să-mi fie şi mai dificil. Tabuul meu, dorinţele homosexuale secrete, m-au făcut timid şi retras.

Cele două scăpări ale mele au fost muzica şi biserica. La biserică puteam să scap de gândurile şi sentimentele mele şi să aud istorisiri despre cum a schimbat vieţile altora puterea lui Dumnezeu. Era o altă lume – lumea mea, unde simţeam că aveam pace, de parcă îi aparţineam. Am început să cânt la pian la vârsta de unsprezece ani şi eram pasionat de muzica gospel. Nu cântam prea bine, dar îmi plăcea să cânt. Îi ascultam ore în şir pe Andrae Crouch şi Discipolii, şi visam să cânt în grupul lor. Cumva, perversiunile nu mă deranjau acolo. Biserica era un liman sigur, care părea să îndepărteze strânsoarea tentaţiei – chiar dacă numai temporar.

O lume subterană înşelătoare

La vârsta de treisprezece ani, am fost din nou molestat sexual. Sămânţa poftei şi a dorinţei homosexuale sădită de unchiul meu a fost fertilizată şi adânc înrădăcinată, datorită necinstirii mele sexuale de către fiul său. El mi-a spus să nu vorbesc sau avea să-mi facă şi mai rău. De teamă, am păstrat tăcerea ani de zile.

Curând am descoperit mulţi alţii în biserica mea care se luptau cu astfel de probleme şi vroiau să fie liberi. Şi ei rămâneau tăcuţi, fiindcă problema respectivă era tabu. Săptămână după săptămână, căutau eliberare de dorinţele lor. Ca şi mine, fuseseră împinşi cu forţa în homosexualitate de cineva care profitase de ei.

Mă întreb acum cum ar fi fost dacă ar fi existat cineva – oricine – în care aş fi putut avea încredere, înainte ca sămânţa să prindă rădăcină. În loc să găsesc un mentor, am descoperit vulturi în biserică – prădători care au încercat să profite de un băiat zdrobit şi de confuzia lui. Siguranţa mea a fost atacată atunci când alţi bărbaţi zdrobiţi, care aveau nevoie de vindecare, mi-au dezvăluit stilul lor secret de viaţă şi m-au introdus, prin biserică, într-o lume subterană înşelătoare.

Să cântăm duminicile după un weekend în care avusesem întâlniri sexuale, era ceva obişnuit. Am văzut „creştini” în locuri compromiţătoare, care erau „credincioşi”, ipocriţi şi înşelători în slujbele pe care le deţineau în biserică, ca şi cum totul era în ordine. Fraţi şi surori căutau ajutor la acei „respectaţi” bărbaţi şi femei, dar deveneau victime ale unor conducători zdrobiţi, într-un ciclu vicios.

În ciuda a toate acestea, dragostea mea pentru Cristos a continuat să crească. Dumnezeu a trimis oameni în ajutorul meu, ca să mă ajute să fiu eliberat. În mod ironic, femeile din biserică m-au ajutat în modelarea masculinităţii mele şi au devenit active pentru a rupe blestemul. Deşi acele mame mai în vârstă nu ştiau exact cu ce mă luptam, Duhul Sfânt le-a descoperit suficient.

Se rugau cu mine, vorbeau cu mine, iar câteva dintre ele – sora Kitty Braizley îndeosebi – mă învăţau cum să mă port ca un bărbat. Când vroiam să cânt soprano, spuneau: „Pune puţin bass în voce!” sau „Bărbaţii nu cântă soprano!” Sora Braizley m-a învăţat chiar cum să umblu. Dacă vroiam să-mi ţin mâna într-un mod feminin, mă lovea peste mână şi-mi zicea: „Pune-ţi mâinile în lateral. Bărbaţii nu-şi ţin mâinile aşa!” În timp ce toate au avut un rol în vindecarea mea, niciunul dintre aceste lucruri nu m-ar fi putut ajuta să fiu un om împlinit. Ca să fie reală şi deplină, schimbarea necesită dorinţa sinceră a celui în cauză.

Sămânţa semănată trebuia să fie mai întâi distrusă şi smulsă din rădăcini. Trebuia să mă satur de chin şi să caut o ieşire reală din dorinţă. Am citit în Eclesiastul 3 că este o vreme pentru a iubi şi o vreme pentru a urî. Mi s-a părut ciudat, pentru că nu auzisem niciodată o predică care să trateze de ce, ce, pe cine şi cum să urâm. A trebuit să învăţ cum să urăsc realmente lucrul care era o urâciune pentru Dumnezeu – chiar dacă era în mine. Dumnezeu a început să Se ocupe de mine prin acea porţiune din Scriptură şi să-mi arate ce vroia să spună:

  1. De ce să urăsc. El urăşte lucrurile care îşi propun să-i distrugă pe cei pe care îi iubeşte şi care sunt împotriva naturii şi planului Său. El m-a creat pentru a fi un bărbat împlinit şi pentru a iubi o femeie. Orice altceva este o pervertire a scopului Său pentru bărbaţi.
  2. Ce să urăsc. Orice a fost trimis pentru a mă face să fiu plin de confuzie, pentru a amâna sau a-mi nega scopul, trebuie să devină duşmanul meu.
  3. Pe cine să urăsc. Biserica tinde să-şi canalizeze greşit emoţiile pe ceea ce consideră „păcat”, condamnăm omul, în loc să condamnăm fapta. Am distrus şi am pierdut atât de mulţi oameni, prin atitudinile noastre pioase şi ipocrite.

Efeseni 6:12 spune: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânirilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” Lupta noastră nu este cu un om, ci cu duhul care a făcut ca lucrurile să se întâmple prin omul respectiv. Nu-i urăsc pe bărbaţii care m-au abuzat sexual în copilărie, nici pe prădătorii care m-au chinuit în slăbiciunea mea. Urăsc ceea ce i-a determinat pe acei bărbaţi să facă aşa ceva, ceea ce le-a infectat minţile şi i-a făcut să strice viaţa unui copil.

  1. Cum să urăsc. Dezvoltă o „neplăcere” pentru lucrurile care ţi-au tulburat fericirea. Vezi că ce este greşit este greşit, indiferent cum simţi. Apetitul pentru lucruri dăunătoare, dezvoltat în anii de abuz, trebuie să se schimbe. Indiferent cât de confortabil te simţi cu circumstanţele tale. Mă rog zilnic, îndeosebi când pofta este trezită: „Doamne, învaţă-mă cum să urăsc ce urăşti Tu!” Rostesc constant: „Orice duşman al lui Dumnezeu este un duşman al meu.”

Deşi lupta continua, cu cât mă cufundam mai mult în studiul Scripturilor şi foloseam versetele respective în ispită, cu atât biruiam mai mult în luptă. Psalmul 119:9-11 spune: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” Prin puterea lui Dumnezeu am aflat că, atunci când am cunoscut Scripturile şi le-am folosit în mijlocul ispitei, mi-au dat putere să biruiesc. Nu vreau să sune atât de simplu; sunt multe alte lucruri de făcut pentru a nimici blestemul homosexualităţii. Puterea Scripturii m-a ajutat într-adevăr, aducându-mi eliberare totală. Sămânţa a fost distrusă din rădăcină, smulsă, iar acum există o sămânţă a virtuţii, care nu se poate strica.

Luca 8:11 afirmă: „Cuvântul lui Dumnezeu este sămânţa.” Este de cea mai mare importanţă ca sămânţa Cuvântului să fie sădită în inima (mintea) ta, pentru a păstra eliberarea. Când sămânţa este semănată în inima unui om, dacă este folosită corect, va opri ciclul natural al păcatului. Cuvântul se va înmulţi, va creşte şi va aduce apoi rod care va rămâne.

Unii ar putea fi ofensaţi de unele afirmaţii pe care le-am făcut despre homosexualitate. Pot să înţeleg asta. Alţii nu au nicio dorinţă să-şi schimbe stilul de viaţă. Cu toate acestea, există nenumăraţi oameni nemulţumiţi de acest stil de viaţă şi care vor să fie eliberaţi de el. Au fost împinşi cu forţa în homosexualitate prin neglijenţă, abuz şi molestare. Vor cu disperare să trăiască diferit. Pentru ei scriu, fără să mă scuz, ştiind că am trecut prin aşa ceva şi am experimentat puterea lui Dumnezeu de a-mi schimba stilul de viaţă. Am crezut că am fost făcut pentru a fi un bărbat împlinit, că am fost făcut pentru o femeie, iar Dumnezeu mi-a dăruit toate acestea. Sunt eliberat şi ştiu că Dumnezeu îi poate elibera şi pe alţii.

[Donnie Mc Clurkin, No Longer a Victim. Copyright © 2002 Donnie Mc Clurkin. Tradus şi publicat cu permisiune. Donnie este un artist premiat de muzică gospel şi păstoreşte biserica The Perfecting Faith Church din Freeport, New York. El a cântat la Convenţia Naţională Republicană, a înregistrat mai multe CD-uri cu muzică, iar în anul 2001 a publicat cartea Eternal Victim, Eternal Victor. Poate fi contactat pe site-ul www.donniemcclurkin.com. Pentru o înregistrare video cu Donnie, clic aici.]

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *