de Carlos Ramirez

Ani de zile am trăit două vieţi. În profesia mea, totul a decurs bine, atât timp cât oamenii făceau lucrurile aşa cum vroiam eu şi nimeni nu se opunea voinţei mele. Acasă, cu soţia şi familia mea, unde voinţa mea era încălcată în mod constant, trăiam o viaţă plină de minciuni şi înşelăciune. Trebuia să controlez toate lucrurile şi pe toată lumea. Mă împotriveam soţiei mele şi, de parcă nu ar fi fost de ajuns, eram complet alcoolic. Căsătoria noastră era iadul pe pământ. La zece ani după căsătorie, am simţit că mă îmbolnăvesc şi că eram obosit să trăiesc o minciună, şi i-am mărturisit soţiei mele că, în secret, aveam un iubit la serviciu.

Devenisem complet dependent de relaţia noastră homosexuală şi simţeam că devenisem una cu el. Nu mai simţeam nicio conexiune intimă cu soţia mea. Parcă mă aflam în strânsoarea unei caracatiţe uriaşe, incapabil să mă eliberez din gheara ei mortală. Păcatul mă afectase atât de mult, încât am hotărât că ar fi fost mai bine să nu mă mai împotrivesc lui. La urma urmei, era ceea ce vroiam cu adevărat. După ce am făcut mărturisirea, am pus capăt relaţiei adultere. Totuşi, nu am căutat să repar ce distrusesem în căsnicie. Să mărturisesc a fost mai important pentru mine decât pentru soţia mea. Tot ce vroiam să fac era să-mi eliberez mintea de povara vinei. Soţia mea a fost devastată, dar, cu toate acestea, a rămas alături de mine.

În anii care au urmat am continuat să cedez gândurilor pline de poftă care îmi mistuiau mintea. Se părea că pofta îmi controla întreaga fiinţă. Scenarii sexuale îmi treceau tot timpul prin minte. Parcurgeam distanţe lungi cu maşina ca să ajung pe Strada Fulton din San Francisco, uitându-mă prin toate barurile şi tânjind să fac parte din lumea subterană homosexuală. Nu mi-am făcut niciodată curaj să intru. Teama mă ţinea departe. Teama de Dumnezeu? Teama de boală? Nu prea pot să spun exact de ce îmi era atât de teamă; dar Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a fost teamă şi că aceasta a fost destul ca să mă oprească să mă prăbuşesc mai adânc.

Când eram trecut bine de patruzeci de ani, soţia mea şi cu mine am fost „născuţi din nou”. În următorii cinci ani, Domnul m-a eliberat în mod miraculos de o dependenţă de fumat de treizeci şi cinci de ani şi de alcoolismul care îmi dominase viaţa. Nu a durat mult până am intrat la un colegiu biblic împreună cu soţia mea. În cele din urmă, am fost chemaţi pe câmpul de misiune. În toate acestea, mă bazam încă pe propria mea înţelegere şi mă încredeam în abilităţile mele. Nu învăţasem să mă bazez pe Dumnezeu. Deşi Domnul a binecuvântat misiunea noastră şi chiar m-a folosit uneori, am ajuns în punctul în care nu am mai putut continua. Gândurile îmi erau pline de poftă senzuală şi am crezut că o să înnebunesc dacă nu se schimba ceva. Aşa că ne-am întors în State şi am început să merg la un consilier „creştin”. După un an de consiliere – la preţul de cincizeci de dolari şedinţa – încă nu găsisem o soluţie. Pofta încă urla în mine şi nu aveam idee cum să scap de ea.

Domnul a făcut cumva să ajung în Florida, unde m-a adus alături de doi bărbaţi evlavioşi. Acei doi bărbaţi erau plini de îndurarea lui Dumnezeu. Vedeau oamenii într-un mod în care eu nu-i văzusem niciodată. În timp ce eu eram interesat să profit de alţii, ei erau interesaţi să poată veni în întâmpinarea nevoilor altora. Mie mi se părea că ceilalţi profitau de ei. Nu vedeam cum lucra prin ei îndurarea lui Dumnezeu. În loc să Îl las pe Dumnezeu să mă înveţe cum să fiu un vas al îndurării Sale, am încercat să-i fac ei ca mine: egoişti, centraţi pe sine şi meschini.

În cele din urmă, relaţia mea cu ei s-a destrămat, iar soţia mea şi cu mine ne-am mutat la Tulsa, unde puteam fi mai aproape de fiica noastră şi de nepoţi. Tot ce am făcut la Tulsa a fost să am grijă de nepoţi şi să mă duc de la o conferinţă la alta, încercând să fiu „eliberat” de problemele cu pofta. Nu s-a schimbat nimic. Singurul lucru care s-a întâmplat a fost că am sfârşit cu şi mai multă „cunoaştere inutilă”, lipsindu-mi o relaţie reală cu Isus. Ceea ce îmi scăpa erau răspunsurile tangibile la dependenţa mea. În final, soţia mea a ajuns la capătul puterilor în ceea ce mă privea şi mi-a dat două săptămâni ca să părăsesc casa.

Deoarece nu alegeam să mă confrunt cu problemele pe care le aveam cu autosatisfacerea şi gândurile sexuale, soţia mea a decis să mă ajute. Aceasta mi-a dat impulsul de care aveam nevoie. Am contactat un consilier de care auzisem în Florida, care mi-a spus despre Pure Life Ministries din Kentucky, care avea rezultate bune ocupându-se de păcatul sexual. Am sunat la Pure Life Ministries şi am fost imediat intervievat de Steve Gallagher. El mi-a spus că, dacă vroiam să Îl întâlnesc cu adevărat pe Dumnezeu, acela era un loc unde Îl puteam găsi. De Anul Nou, în 1998, soţia şi fiica mea m-au lăsat la Pure Life Ministries. În perioada pe care am petrecut-o la Pure Life Ministries m-am îndrăgostit prima dată de Isus. Nu mă mai aflasem niciodată într-un loc unde să se pună tot accentul pe dezvoltarea unei relaţii cu Isus. El a venit la mine când mă rugam şi mi-a arătat ce mare nevoie aveam de El. A făcut să fie real pentru mine faptul că am de plătit un preţ, dacă vreau să-L urmez. El nu avea a Se mulţumi cu nimic mai puţin decât cu întreaga mea viaţă. Pentru prima dată, a părut să fie un preţ mic de plătit pentru a avea totul de la El. Să ajung la o predare reală a fost o adevărată luptă, dar El m-a ajutat în toate.

Un punct de cotitură pentru mine a apărut într-o şedinţă de consiliere, cam la trei luni de când eram intern în programul Pure Life Ministries. Consilierul s-a întors spre mine şi mi-a zis: „Îl urăşti pe Dumnezeu.” Nu era ceva ce ar fi spus în mod normal, dar a fost un moment inspirat de Dumnezeu. Tot ce am putut face a fost să mă bâlbâi: „Ce?” El a continuat, spunând: „Dacă L-ai iubi, nu ai alege să păcătuieşti.” Deodată a devenit real pentru mine că Dumnezeu urăşte păcatul. Am realizat cât de important era că am învăţat să urăsc şi eu păcatul. Deşi confruntarea m-a tulburat la început, ea m-a ajutat să văd de ce nu fusesem în stare să scap de păcatul sexual în toţi acei ani. Deşi nu îmi plăcea, trebuia să accept că nu am ales niciodată să urăsc păcatul, ci mai degrabă l-am iubit mai mult decât pe Dumnezeu. Dacă vroiam să fiu cu adevărat liber, trebuia să vin la cruce, să renunţ la dragostea pentru păcatul sexual şi să iubesc lucrurile pe care le iubeşte Dumnezeu: să arăt îndurare, să împlinesc nevoile altora, să adopt sărăcia în duh şi să mor faţă de mine însumi.

În următoarele trei luni Dumnezeu mi-a arătat natura mea păcătoasă şi cine eram eu cu adevărat; totul în lumina a cine este Isus! La Pure Life Ministries am învăţat să mă bazez numai pe Isus. Am învăţat să-L iubesc pe Domnul şi pe aproapele meu ca pe mine însumi. Am învăţat să mă rog cu alţii. În loc să mă gândesc la mine, la mine, la mine, am învăţat să văd nevoile altora. Purtându-i în rugăciune şi alegând să-i iubesc cu vorba şi cu fapta, am fost, în sfârşit, în stare să împlinesc Cuvântul lui Dumnezeu.

Păcatul sexual a început să se estompeze în lumina lui Isus şi a pasiunii Lui de a împlini nevoile altora prin mine. Când, în cele din urmă, am fost gata să mă predau îndurării şi adevărului lui Isus, mintea mi-a fost reînnoită. Alegând să intru pe calea cea îngustă, am învăţat să scap de calea cea lată care duce la distrugere. Există o singură cale, dar ce Cale minunată este ea! Isus este totul. Domnul să fie lăudat pentru Pure Life Ministries şi pentru cum a folosit Dumnezeu acest loc, pentru a reînnoi un om care era menit unei eternităţi în iad! Amin.

[Carlos Ramirez, Homosexual No More. Copyright © Pure Life Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]