Mă numesc Mihaly şi am citit câteva mărturii ale tinerilor cu problema atracţiei faţă de cei de acelaşi sex. Aş vrea să vă mărturisesc cum am ajuns să fiu şi eu un homosexual.

Am crescut într-un loc în care certurile, scandalurile, băutura şi chiar divorţul – doar verbal – al familiei mi-au ruinat viaţa de mic copil. Când erau despărţiţi, ai mei erau ba unul la mama, ba altul la tata, adică la bunicii noştri. Încă de atunci îmi plăcea să merg la biserica ortodoxă şi să spun crezul şi rugăciunea domnească în faţa enoriaşilor şi, credeţi‑mă, simţeam o chemare puternică a lui Dumnezeu pentru viaţa mea şi chiar mă dedicam slujindu-L. În localitatea unde am crescut aveam şi amici care frecventau o biserică evanghelică şi mă invitau să merg acolo. Desigur, mergeam, dar ce ştiam eu, fiind, la nouă sau zece ani, un copil neştiutor. Am început să mă las de frecventarea bisericii ortodoxe şi să frecventez biserica evanghelică din satul cu pricina.

Pe atunci eram curios şi nedumerit de ce mă atrăgeau băieţii. Părinţii şi amicii mei, mai cu seamă colegii de şcoală, nu ştiau nimic cu privire la orientarea mea sexuală. Pe la vârsta de treisprezece, paisprezece ani mi-am făcut din duşmanul meu din copilărie amicul meu preferat. Prin 1999 ne-am mutat, culmea, amândoi cu familiile în oraş, fără ca ai noştri să afle despre relaţia noastră. În timpul acesta frecventam biserica şi slujeam cu poezii şi cântări. În 2002, la optsprezece ani am luat botezul. Înainte şi după, cam un an şi jumătate, nu ne-am mai văzut deloc, dar Satan a venit iar să mă ispitească la aventuri. Mergeam frecvent la el, fiind vecini, ne satisfăceam reciproc şi plecam cu un gust amar.

Pe acest om l-am iubit şi l-am preţuit nu numai ca homosexual, pentru că era abil şi foarte deştept, deloc tocilar. Avea ceva special. Am fost numai cu el; eu am avut unul şi bun, nu am fost plimbăreţ, de la o persoană la alta, nu mi-a plăcut, aşa că am fost constant. Acum suntem departe unul de celălalt, nu mai suntem împreună de la sfârşitul anului 2004, iar eu m-am mutat în alt oraş. Relaţia s-a rupt înainte de a pleca, fiindcă el avea prietenă şi ne vedeam la două, trei zile, doar seara şi când eram eu liber, adeseori în weekenduri.

De atunci şi pană astăzi, în 2009, nu pot să mă scap. Vreau să devin hetero, postesc şi am voinţă, dar nu pot. Relaţii homosexuale nu mai am, dar încă mă mai macină gândul pentru fostul meu amic şi mi-e cam dor. Mă rog, iar uneori am câteva zile în care, pur şi simplu, nu mă gândesc la sex, ci îmi impun să fiu curat. Fetele nu prea mă atrag şi, să fiu sincer, mă atrag doar unele, adică sunt cam pretenţios. Vă rog, ajutaţi-mă!

DUPĂ UN TIMP

Cu fiecare zi ce trece, încerc să mă desprind de tot ce-i păcătos, însă starea noastră păcătoasă ne ţine uneori aşa de rău! Timpul este cel care vindecă rănile şi tot el le acoperă, asta dacă vrem sau nu. Acum, la vârsta de douăzeci şi cinci de ani, am înţeles că fiecare om este înzestrat cu capacităţi normale, şi nu anormale, ca să ducă o viaţă frumoasă, în armonie cu cele lăsate de Cel de Sus.

Astăzi încă mai am gânduri, dar nu mă las copleşit de lucrurile care m-au trădat şi m-au făcut să fiu confuz. Am înţeles că viaţa trebuie să o trăiesc fără de păcat şi fără să am alte orientări, însă, vedeţi dumneavoastră, acum gândesc liber, pentru că Isus m-a eliberat şi nu m-a lăsat. Lupt! Lupt, fiindcă este greu, încerc să îmi ţin mintea ocupată cu alte lucruri, care să nu mă ducă la păcatul drăcesc. Mulţumesc lui Isus că mă ajută şi mă întăreşte!