Mă numesc Maxim, am douăzeci de ani şi sunt din Republica Moldova. Am hotărât să vă scriu deoarece sunt homosexual.

Nu îi condamn pe oamenii care îi urăsc pe cei ca mine; nu ştiu cum m-aş fi comportat eu dacă eram altfel. Dar îmi este foarte greu să trăiesc astfel, deja nici nu ştiu ce să mai fac. Cine oare mă poate ajuta? Exista oare cineva?

M-am săturat să plâng în pernă şi să mă rog, poate se schimbă ceva. Pe zi ce trece, sunt din ce în ce mai trist, deoarece mă întreb ce va fi cu viaţa mea. Cum o să mă căsătoresc? Cum voi avea copiii pe care deja mi-i doresc enorm?

Despre mine nu ştie nimeni nimic şi nici nu va afla niciodată nimeni nimic. De mult mi-am dat seama că sunt homosexual, dar nu puteam recunoaşte. Nu vroiam să fiu aşa şi nu vreau nici amu’. Dar nu eu am ales să fiu homosexual. Sunt momente când îmi este tare greu, şi asta din ce în ce mai des. Nici nu ştiu ce va fi mai departe.

Relaţia mea cu părinţii este super. Sunt cei mai buni părinţi, am tot respectul pentru ei. Amândoi mă susţin în totalitate, mai mult decât îi susţin pe prietenii mei părinţii lor. De aceea mă simt vinovat în faţa lor că sunt aşa şi nu vreau să-i răsplătesc astfel.

Am avut o singură relaţie homosexuală, care încă durează, dar acum doar discutăm. Nu vreau să mai recurg la homosexualitate, dar recunosc că îmi vin în minte gânduri rele. Îmi dau bine seama că este o stare greu de schimbat, dar aş vrea măcar să trăiesc mai uşor cu problema mea. M-am săturat să duc o viaţă dublă.

Îmi este ciudă câteodată pe viaţă. Sper să fac şi eu parte dintre cei care devin heterosexuali şi voi face, orice s-ar întâmpla. Nu voi rămâne aşa. Am citit mărturiile de pe site, de aceea mai sper şi eu. M-au impresionat unele din ele.

Cred în Dumnezeu şi mă rog acasă. La biserici nu umblu, dar mă stărui să mă rog zilnic. Îl iubesc pe Iisus şi cred că a murit pentru păcatele mele. Deşi sunt homosexual, vreau foarte mult să trăiesc curat, cum cere El. Încerc să nu-mi pierd speranţa.