de Chris Stump
Chris Stump
Ziua Sfântului Valentin se apropie cu repeziciune, iar această zi de romantism şi sărbătoare îmi aminteşte de celibatul meu. De obicei, eram descurajat datorită celibatului şi tânjeam după cineva cu care să fiu împreună. Ulterior, am pornit „în căutarea” unei fete cu care să-mi petrec timpul şi cu care, dacă avea să fie posibil, să am o relaţie. Deşi sunt încă deschis la posibilitatea de a găsi pe „cineva”, nu vreau să pierd ceea ce Domnul vrea să fac fiind celibatar.
Dumnezeu mă cheamă la o umblare mai apropiată şi mai intimă cu El, pregătindu-mă pentru vremea când o va aduce în viaţa mea pe fata potrivită. Celibatul poate fi uneori descurajator şi plin de singurătate, dar învăţ că este un dar. După cum spune Pavel în 1 Corinteni 7:7: „Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine” – să aibă o viaţă mai simplă în multe feluri! Faptul că sunt necăsătorit îmi permite să mă dedic deplin lui Cristos şi să-I îngădui să-mi descopere lucrurile pe care le am în inimă. Cu ajutorul Lui, pot să obţin o mare biruinţă şi să continui să mă maturizez ca bărbatul care m-a chemat Dumnezeu să fiu.
Sunt chemat la celibat pentru totdeauna? Nu cred. În această perioadă de celibat sunt plin de încântare şi binecuvântat. Ştiu că Domnul mă pregăteşte spiritual şi emoţional pentru femeia pe care o are pentru mine. Celibatul nu este un lucru rău, nici nu defineşte succesul sau ajungerea mea la vindecare. Obişnuiam să cred că vindecarea mea de homosexualitate este dovedită sau răsplătită de relaţia cu o fată. Acum ştiu că vindecarea nu este răsplătită sau obţinută printr-o relaţie cu o persoană de sex opus, ci printr-o relaţie cu Isus Cristos.
În prima mea relaţie după ieşirea din homosexualitate, am grăbit lucrurile doar ca să simt că eram „normal”, dar nu eram gata sau pregătit pentru aşa ceva. Părăsind relaţia respectivă, am realizat că celibatul este o perioadă importantă în viaţa noastră, pe care trebuie să o acceptăm şi în care trebuie să lucrăm la acele domenii pe care Domnul ni le dezvăluie cu blândeţe, pentru a ne pregăti cu adevărat pentru partenerul potrivit sau partenera potrivită pe care îi are pentru noi. Personal a trebuit să mă ocup de probleme care au contribuit la sentimentele mele de inadecvare, înainte de a reuşi să mă dăruiesc pe deplin cuiva. După ce am petrecut mai mult timp concentrându-mă asupra vindecării, acum mă simt mai încrezător în drumul meu către relaţia cu o fată, la timpul potrivit.
Domnul continuă să-mi descopere noi probleme din viaţa mea de care trebuie să mă ocup, care nu sunt direct legate de luptele mele cu atracţiile faţă de cei de acelaşi sex. Totuşi, aflându-mă în procesul vindecării, am dobândit instrumente noi, o înţelegere nouă şi tăria de a-mi accepta celibatul, având încredere că Domnul mă pregăteşte pentru soţia minunată pe care o are pentru mine. Pentru mine, celibatul nu mai este înconjurat de o aură întunecată. Nici nu mai defineşte vindecarea sau maturizarea mea.
Dumnezeu ştie unde mă aflu în viaţă şi de ce am nevoie. În această perioadă de celibat, sărbătoresc o relaţie mai profundă cu Creatorul meu şi continui să lucrez la nişte domenii provocatoare, ştiind că în Romani 8:28, Cuvântul Lui promite: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Acesta este ţelul meu final! Ţelul meu acum este să urmăresc sfinţenia şi plinătatea în celibat, crezând că răsplata mea va fi o căsătorie mai sănătoasă şi mai fericită, după cum, atât de frumos, a intenţionat Dumnezeu să fie.
[Chris Stump, Growing in Singleness. Copyright © Chris Stump. Tradus şi publicat cu permisiune. Clic aici pentru o altă mărturie a lui Chris Stump!]
