Acest soţ şi această soţie au avut parte de vindecare şi maturizare pe termen lung ca rezultat al participării la programul Living Waters. Prin grupurile mici, separate, pentru bărbaţi şi femei, Domnul a putut să le atingă inimile în domeniile specifice în care aveau ei nevoie. Dacă ştii un cuplu logodit sau un soţ şi o soţie care ar putea beneficia de programul Living Waters, îndeamnă-i să apeleze 586.739.5114.

(Soţia) Deşi soţul meu şi cu mine am avut amândoi parte de zdrobire sexuală în viaţă, luând în considerare toate lucrurile, am avut o căsătorie foarte bună. Aceasta datorită dragostei noastre puternice pentru Dumnezeu şi a unuia faţă de celălalt. Toată viaţa noastră creştină am privit amândoi la Domnul pentru a ne împlini nevoile cele mai profunde, fiindcă ştiam că nu puteam găsi împlinirea în celălalt. De aceea, Dumnezeu ne-a păstrat în braţele Sale, iertându-ne întotdeauna păcatele şi luptele. Dar nu ne putea vindeca în felul acesta. A trebuit să ne confruntăm cu durerea, să aducem la lumină păcatele cu care ne luptam şi să lucrăm la ele, înainte de a avea parte de vindecare şi eliberare.

Înainte de a ne căsători, soţul meu a făcut aluzie la ambiguitatea lui sexuală. M-a speriat gândul că mă băgam în aşa ceva, dar pe atunci eram îndrăgostită de el şi credeam că Dumnezeu ne-a adus împreună şi că va face cumva ca lucrurile să meargă. Avusesem eu însămi lupte homosexuale în adolescenţă, iar de atunci ridicasem ziduri în faţa relaţiilor intime cu femeile. Dependenţa emoţională de o altă femeie era prea riscantă şi mă simţeam foarte vulnerabilă la aşa ceva. Atât timp cât menţineam zidul protecţiei de sine, era în ordine. Acum Dumnezeu mă binecuvântase în sfârşit cu un bărbat pe care să îl iubesc. Eram atrasă sexual de el şi gata pentru căsătorie.

După patru ani de căsătorie, soţul meu mi-a spus deschis că se lupta cu pornografia homosexuală. Era foarte zdrobit din această cauză şi se pocăia. L-am iertat şi i-am mărturisit implicarea mea sexuală din adolescenţă cu o altă fată. Nu am mai pomenit nimic despre acestea timp de mulţi ani.

(Soţul) Sunt implicat în misiunea creştină de când aveam douăzeci şi cinci de ani şi întotdeauna am simţit că trebuia să mă ascund, de ruşine că simţeam nevoia să vizionez regulat pornografie, fiindcă „nimeni nu ar înţelege”. M-am luptat şi m-am urât pe mine însumi în anii aceia. După cum vă puteţi imagina, am fost mulţi ani foarte concentrat asupra mea. Zdrobirea mea provoca dezastre în relaţia mea cu soţia şi cu copiii. Nu mă concentram asupra împlinirii nevoilor soţiei mele şi nu eram sincer sau deschis cu ea cu privire la problemele mele.

În sfârşit, în timpul meu de linişte cu Dumnezeu I-am spus că vroiam să mă elibereze din închisoarea emoţională în care mă aflam. În următoarea săptămână, Dumnezeu nu m-a lăsat să mă odihnesc până nu i-am mărturisit soţiei mele ce se întâmpla. A fost dificil să o fac, iar aceasta a declanşat tot ce era prezent în mine şi care mă îndemna să fug de realitate. Dar cumva, ştiam că aveam nevoie să o fac. I-am dezvăluit detalii despre adicţia mea faţă de pornografie. Bineînţeles că a afectat-o serios, fiindcă nu mai era „singura persoană” pe care o doream. M-am simţit îngrozitor din cauză că femeia pe care o iubisem întotdeauna mai mult decât orice pe lume, simţea acum că nu ţinusem cu adevărat la ea.

(Soţia) Deşi îmi spunea deseori că era atras sexual de mine, nu puteam avea încredere în el. În zdrobirea de care avusesem parte în copilărie, învăţasem să-mi închid inima şi sentimentele când lucrurile erau prea dureroase pentru a mă ocupa de ele. Astfel îmi negam dreptul de a fi rănită – chiar dacă el doar pretindea că era atras de mine.

Deci, mulţi ani am trăit amândoi negându-ne adevăratele sentimente, încercând să ne facem pe plac unul celuilalt. Totuşi, Dumnezeu nu ne putea vindeca de zdrobire, din cauză că ne era prea ruşine să mergem la cineva cu durerea noastră. Biserica nu părea un loc sigur unde să mergem pentru ajutor.

Punctul de cotitură pentru noi a venit când, după ani de izolare emoţională faţă de prietene, am devenit înfometată emoţional – până în punctul de a ceda. Aveam nevoie, cu disperare, să găsesc pe cineva care să-mi înlăture dorinţa teribilă de intimitate şi dragoste feminină. Tânjeam după dragostea apropiată a unei mame şi am găsit o prietenă de la care am încercat să o primesc. Dar, după ce s-a mutat, am devenit atât de disperată, încât dorinţa a devenit de natură homosexuală. La apogeul gândirii mele obsesive păcătoase, Dumnezeu mi-a trimis o prietenă creştină care a fost „Isus în trup” pentru mine. Ea mi-a fost alături în drumul spre recuperare pe care îl aveam de străbătut şi m-a dus la Living Waters. În acel moment, i-am mărturisit luptele mele soţului meu şi a participat şi el la Living Waters.

(Soţul) Când soţia mea a recunoscut luptele emoţionale pe care le ducea din cauza prietenei ei, am început să vorbim sincer şi despre problema mea sexuală. Atunci am început călătoria de sobrietate faţă de pornografie. Era timpul să mă confrunt cu cea mai mare teamă a mea (să fiu sincer, cu privire la adicţia mea) şi a trebuit să rezist. Era timpul să mă confrunt cu ea. Totuşi, am fost mai înclinat să o ascund iar şi să cred că eram liber şi nu mai trebuia să mă ocup de aşa ceva. Mă simţeam mai bine, chiar mai uşurat, decât oricând înainte. Iar Dumnezeu a început să Se ocupe de mine în mod regulat.

Mi s-a cerut să merg la un weekend de reînnoire spirituală numit Drumul spre Emaus. Pe acel drum, Dumnezeu m-a chemat, în mod specific, să mărturisesc secretul meu profund, întunecat, unui lider spiritual care era pastor. Cum mai transpiram! Dar mărturisirea m-a făcut şi mai conştient că „monstrul” nu era atât de mare şi că trebuia să mă ocup de el. Ce momente pline de anxietate!

La câteva luni după Drumul spre Emaus, soţia m-a informat că urma să participe la Living Waters, o misiune de vindecare sexuală şi relaţională. M-am gândit că era grozav pentru ea, dar nu eram sigur că vroiam să „fac să transpire” alte destăinuiri sincere. Dar se părea că Dumnezeu îi vorbeşte şi o eliberează de zdrobire. Apoi ea m-a întrebat dacă vroiam să iau parte la următoarea sesiune. Atunci tendinţa lumii, care venea de la Satan, a lovit din nou. „Nu pot să împărtăşesc asta unui grup întreg de oameni.” Ei bine, vă imaginaţi că Dumnezeu mă atrăgea şi pe mine la Living Waters.

(Soţia) Problemele identităţii sexuale sunt problemele noastre individuale şi, în esenţă, nu au nimic de-a face cu celălalt. Prin urmare, Dumnezeu a trebuit să lucreze cu noi mai întâi individual. Identitatea noastră zdrobită provine din experienţe dureroase din copilărie şi din modul în care le-am interpretat. Învăţăm să recunoaştem minciunile pe care le-am crezut fiind răniţi şi Îi îngăduim Domnului să le înlocuiască cu adevărul Lui.

Prin Living Waters, l-am văzut pe soţul meu crescând mult în acceptarea de sine şi în a se simţi bine ca bărbatul care este. Să ştiu că a renunţat la pornografie şi că lucrează la vindecarea lui, este foarte încurajator pentru mine.

(Soţul) A fost un proces lent. Cu încăpăţânare, nu lăsam grupul să pătrundă în lumea mea privată. Totuşi, mă angajasem că acesta avea să fie „ultimul lucru pe care l-am încercat ca să devin liber”. Dacă nu funcţiona, simţeam că nimic nu avea să funcţioneze. Grupul de bărbaţi în care mă aflam părea să aibă aceeaşi abordare. Noi îi spuneam „fă-o sau mori”. Ştiţi, Dumnezeu mi-a onorat angajamentul. Pe când treceam prin capitole şi sesiuni împreună, în timp ce râdeam, plângeam, ne rugam şi ne încurajam unul pe celălalt, am văzut că Dumnezeu ne elibera. Am început să observ că dorinţele dependente începeau să slăbească şi că Dumnezeu devenea mai dinamic în viaţa mea. Experienţa respectivă a avut loc cu câţiva ani în urmă. Acum cred că atât soţia mea, cât şi eu putem mărturisi că Dumnezeu ne eliberează căsătoria şi ne eliberează de zdrobirea trecutului.

(Soţia) Prin Living Waters, gândirea mea obsesivă a fost îndepărtată pe deplin atunci când am renunţat la ea, am mărturisit-o şi am învăţat să am încredere că Domnul îmi va împlini El Însuşi nevoile. Fiind o creştină prizonieră în tabăra duşmanului, am găsit speranţa dragostei îndurătoare a lui Dumnezeu pentru mine, exprimată în Living Waters. Să am un grup de credincioşi care să vrea să se implice cu mine în starea mea cea mai umilitoare, a fost un balsam vindecător extraordinar.

Soţul meu şi cu mine mai avem de lucrat la încrederea în celălalt. Dar acum putem fi sinceri unul faţă de celălalt. Uneori este înspăimântător şi dureros, dar suntem în stare să vorbim şi, cu îndrumarea şi discernământul pe care le-am primit de la Living Waters, suntem ajutaţi şi călăuziţi în călătoria noastră. Acceptăm că suntem o „lucrare în proces”, că este OK, că Tatăl nostru nu ne-a părăsit, că de fapt ne peţeşte pentru El. L-am văzut, de asemenea, pe Dumnezeu deschizând uşa slujirii pentru noi mai mult decât oricând înainte. Vedem că Dumnezeu îi foloseşte cu adevărat pe „cei care sunt vindecaţi”.

[A Couple Testimony of God’s Healing. Copyright © 2006 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]