de Michael Newman

Michael Newman

Fiind primul nepot al iubitoarei mele bunici paterne, m-am născut într-o lume cu mari aşteptări. Bunica divorţase devreme în viaţă şi îşi crescuse singură cei doi fii. Acum putea să facă pentru nepotul ei – pentru mine – lucruri pe care nu le putuse face pentru copiii ei. Mi-a plăcut întotdeauna să merg la ea acasă, unde mă jucam cu jucăriile mele speciale.

Dar pe când aveam trei ani, mica mea lume s-a schimbat drastic. Ne-am mutat din Vestul Mijlociu în sud, pentru ca tatăl meu să aibă oportunităţi mai bune de lucru. Bunica era departe şi, curând după aceea, s-a născut surioara mea.

Mama petrecea mult timp îngrijind bebeluşul nou-născut, iar tata lucra ore îndelungate la fabrica locală, aşa că am învăţat să mă distrez de unul singur. Aveam o imaginaţie activă şi mă amuzam retrăgându-mă în lumea fanteziei. Din perspectiva mea limitată, invidiam atenţia pe care o primeau fetele. Nu mă identificam cu sporturile brutale ale băieţilor, de aceea mă simţeam înstrăinat de băieţii care îmi erau tovarăşi de joacă.

Batjocurile şi hărţuielile au început la grădiniţă. Uram să mi se spună „fetiţă”, dar mă simţeam prea neajutorat pentru a schimba percepţia celorlalţi băieţi despre mine. Deci am depus mai multe eforturi pentru a fi copilul perfect, luând note mari la şcoală.

Părinţii mei frecventau biserica în mod convenţional, deşi eu mergeam regulat la şcoala duminicală. Apoi, la vârsta de treisprezece ani, m-am dus cu un prieten la o săptămână specială pentru tineret şi L-am primit pe Isus Cristos ca Mântuitor al meu. Credinţa mea devenise personală.

Am continuat să mă simt inconfortabil printre băieţi şi am început să îi admir de departe pentru înfăţişarea şi personalitatea lor. Auzisem despre homosexualitate, dar gândeam: „Eu nu sunt aşa. Sunt un bun băiat creştin!” Nu eram interesat să fac sex cu bărbaţi, deşi trăisem deja „iubiri aprinse” adolescentine faţă de cei de acelaşi sex şi eram dureros de conştient de atracţia mea faţă de trupul masculin.

În exterior, lucrurile au părut liniştite în următorii ani ai adolescenţei. M-am descurcat bine la şcoală, cel mai bun prieten al meu a îndeplinit rolul de „prietenă” pentru mine şi m-am pregătit pentru colegiu.

După un an la colegiu, mi-am convins părinţii să mă lase să merg la o universitate mare într-un alt stat. În primul meu an departe de casă, am avut prima experienţă homosexuală. Prietenul meu Mikel de-abia intrase în activităţile homosexuale. În timp ce beam amândoi, mi-a dezvăluit că era homosexual şi că ştia că şi eu eram. După toţi anii de etichetare dureroasă, am simţit că cineva mă înţelegea, iar el nu m-a condamnat. Mikel şi cu mine am început o relaţie sexuală furtunoasă care a durat şase luni, relaţie în care m-am luptat constant cu vina, datorită convingerilor mele creştine.

Apoi Dumnezeu a adus în viaţa mea un om evlavios. Sam era un creştin puternic în credinţă, care se purta ca un adevărat prieten cu mine şi mă îndemna să mă implic în studii biblice şi care mai târziu mi-a devenit coleg de cameră. Îl admiram pe Sam, dar îmi era teamă să îi dezvălui luptele mele. După patru luni în care am fost colegi de cameră, am îndrăznit să-i împărtăşesc secretul meu – şi am descoperit că Dumnezeu îi pregătise deja inima. S-a aşezat lângă mine şi ne-am rugat împreună pentru întreaga situaţie. „Doamne”, s-a rugat Sam, „chiar dacă Mike se luptă cu homosexualitatea, ştiu că are o relaţie cu Tine şi că nu ne-am întâlnit din întâmplare. Nu înţeleg homosexualitatea, dar am încredere în Tine că îl vei ajuta. Între timp, eu voi continua să fiu prietenul lui.”

Am fost copleşit de acceptarea lui Sam şi de deschiderea lui pentru ca Dumnezeu să-l folosească fiindu-mi prieten. Deşi mă luptam în continuare cu atracţiile faţă de cei de acelaşi sex şi avusesem chiar câteva întâlniri sexuale, el nu mi-a predicat niciodată şi a rămas pentru mine un minunat frate creştin.

După ce am terminat studiile la facultate, m-am mutat pentru a urma o şcoală postuniversitară în sud-estul Statelor Unite şi mi-am rededicat viaţa Domnului. Am căutat părtăşie creştină la misiunile universităţii, iar în cele din urmă i-am mărturisit luptele mele din trecut unui nou prieten creştin. Wally a găsit un psiholog creştin cu care să vorbesc. Aveam nevoie să cunosc mai multe despre promisiunile lui Dumnezeu pentru mine şi despre ceea ce a făcut de fapt pentru mine la cruce. Am fost nevoit să mă confrunt cu o măsură considerabilă de ruşine şi vină. Prin consiliere, am crescut în credinţă, înrădăcinându-mă mai ferm în Cuvântul Domnului.

După ce am obţinut masteratul în Limbi Romanice (spaniolă şi franceză), m-am întors acasă. Dar îmi lipsea teribil părtăşia creştină de care mă bucurasem la colegiu, iar gândurile şi sentimentele homosexuale au revenit.

M-am mutat la Houston pentru a găsi un serviciu. Am căutat prieteni într-o biserică mare şi m-am implicat în diferite activităţi pentru a scăpa de singurătatea interioară. Apoi am întâlnit un bărbat care, după şapte ani de căsătorie, se hotărâse să adopte un stil de viaţă homosexual. M-am purtat ca un prieten faţă de el, având intenţii bune, dar curând am fost prins în capcană: mai întâi emoţional, iar apoi sexual.

Am fost devastat să mă trezesc din nou în mrejele unei relaţii homosexuale, dar simţeam că îmi lipsea puterea pentru a mă elibera. Când agonizam din cauza situaţiei, L-am întrebat pe Dumnezeu de ce căzusem din nou în homosexualitate. Vocea liniştită a Duhului Sfânt a vorbit inimii mele: „Nu voi accepta ca idolii tăi să fie mai importanţi decât Mine.”

Dumnezeu îmi arăta că pentru mine creştinismul fusese în mare parte exterior. Orientarea spre performanţă şi nevoia mea profundă de aprobare erau în sfârşit demascate! Toată viaţa mă străduisem să mă achit foarte bine de sarcini, să fiu cel mai bun, să-mi fac familia mândră. Aceasta era problema cea mare din spatele luptelor mele cu homosexualitatea.

Am auzit despre Exodus International printr-o misiune locală, iar în 1984 am participat prima dată la o conferinţă Exodus. Ce experienţă copleşitoare să mă aflu alături de sute de bărbaţi şi femei care biruiau şi ei homosexualitatea!

Un curs despre dependenţa emoţională m-a impresionat profund. Teoria lui Elizabeth Moberly despre subminarea nevoii de susţinere din partea celor de acelaşi sex ca rădăcină de bază a homosexualităţii, a fost de o reală importanţă pentru mine. Înainte îmi fusese ruşine de nevoia mea emoţională, deci încercasem să o ascund. Ce uşurare pentru mine să aflu că Dumnezeu cunoştea nevoia mea de susţinere masculină şi că puteam să o împlinesc în mod sănătos!

Vindecarea interioară şi eliberarea fuseseră idei străine mie; credeam că erau doar nişte experienţe emoţionale fără profunzime spirituală. Dumnezeu a început să dărâme înţelegerile greşite şi prejudecăţile mele, ceea ce a fost însă un proces lent.

Cu mari speranţe şi cu o viziune măreaţă pentru ca Houston să aibă o misiune pentru cei care se luptă cu homosexualitatea, trei dintre noi am căutat idei, apoi în anul 1985 ne-am alăturat forţele pentru a înfiinţa Christian Coalition for Reconciliation. Am început să primim apeluri telefonice şi să consiliem bărbaţi care căutau ajutor.

Astfel am întâlnit oameni care căutau eliberare dintr-o largă varietate de probleme, inclusiv abuzul sexual, dependenţa de alcool şi droguri, şi tulburări care erau obsesive sau deveniseră un viciu. Un număr tot mai mare de bărbaţi seropozitivi au venit la noi. Unii clienţi progresau, unii stagnau, alţii ezitau, iar în cele din urmă părăseau misiunea.

Complexul Mesia de care sufeream s-a erodat când am perceput mai bine limitările mele omeneşti şi spirituale. A trebuit să mă încred în Dumnezeu şi mai mult atunci când provocările misiunii m-au adus mai aproape de El în căutare de răspunsuri. Am fost nevoit să reevaluez relaţia mea cu Cristos pentru a înţelege mai profund modul în care îmi oferea El vindecare la toate nivelele: emoţional, fizic, sexual şi spiritual.

Conferinţele anuale Exodus m-au ajutat să învăţ şi să fac progrese. Am profitat, de asemenea, de alte seminarii şi cursuri creştine pentru a învăţa mai multe.

Personal mi-am depăşit şi mai mult limitele când am devenit Director cu program întreg la Christian Coalition for Reconciliation în 1987. În anul care a urmat m-am alăturat unei biserici baptiste carismatice. Treptat, m-am deschis pentru noi descoperiri în relaţia mea cu Dumnezeu.

Un punct de cotitură important s-a produs cu ocazia unui timp de închinare la conferinţa Exodus din 1990. Aveam o imagine mentală despre mine însumi la vârsta de trei ani, fiindu-mi teamă de braţele deschise ale unui bărbat îngenuncheat în faţa mea. Cuvintele „Tăticule, mi-e teamă!” mi-au trecut prin minte când durerea mi-a străpuns inima. Am izbucnit într-un plâns cu suspine, în timp ce câţiva oameni se rugau pentru mine. Am văzut că perfecţionistul care Îl primise pe Cristos la vârsta de treisprezece ani nu-şi îngăduise niciodată pe deplin să simtă unele dureri percepute în copilărie. Dar în acele clipe, m-am simţit inundat de dragostea lui Dumnezeu, Tatăl meu. Când m-am întors acasă, am căutat un consilier creştin pentru a explora problemele mai în profunzime.

Acum, atunci când slujesc altora, mi se reaminteşte că ieşirea din homosexualitate este un proces continuu. Este uşor să disperi când o luptă veche, care credeai că dusă era pentru totdeauna, îşi scoate iar la iveală capul urât. Dar am învăţat că aceasta se întâmplă pentru ca Duhul Sfânt să facă o lucrare mai profundă în acest domeniu al vieţii noastre. Nu mai sunt nevoit să trăiesc sub povara „marilor aşteptări” ale altora. Sunt liniştit în timp ce Dumnezeu lucrează în viaţa mea zilnic, pentru a mă face tot mai mult asemenea Lui.

[Michael Newman, Great Expectations. Copyright © 1999 Michael Newman. Tradus şi publicat cu permisiune. Michael este Director la Christian Coalition for Reconciliation. Poate fi contactat la adresa: Christian Coalition for Reconciliation, P.O. Box 420437, Houston, Texas 77242-0437, USA, telefon: (01)281.507.9019, site: www.ccrhouston.org. Pentru ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus International, contactează Exodus Global Alliance. Pentru o înregistrare video cu Michael, clic aici.]