de Daniel Mingo

Daniel Mingo

Mi s-a spus că viaţa mea oglindeşte profilul clasic. Nu ştiu dacă este aşa, dar ştiu că puterea dragostei şi iertării lui Dumnezeu mi-a transformat viaţa într-un mod pe care nu l-aş fi crezut niciodată posibil. Sperasem, dar nu am crezut niciodată că ar fi fost posibil.

M-am născut ca al doilea fiu în ceea ce urma să fie o familie cu şapte copii, şase băieţi şi o fată. Am venit pe lume când fratele meu mai mare avea doi ani. De când îmi amintesc, am mers la biserică în fiecare duminică. Am crescut într-o confesiune creştină care mi-a oferit o înţelegere de bază a credinţei.

Unele dintre primele mele amintiri despre viaţa noastră de familie sunt fericite, dar în cea mai mare parte, am fost nefericit în copilărie. Am simţit întotdeauna că fratele meu mai mare era favorizat. El părea să aibă cel mai mult parte de atenţia tatălui meu. La urma urmei, amândurora le plăceau sporturile şi erau buni la ele. Eu nu am fost niciodată, deşi am încercat să fiu. Nu mă simţeam acceptat şi râdeau de mine din cauză că îmi lipseau abilităţile atletice. Dacă jucam un joc pe echipe, eram ales ultimul. Pur şi simplu, nu a fost deloc distractiv să fiu băiat; a fost prea greu.

Nu am avut niciodată cu tatăl meu o legătură emoţională puternică, pe când eram copil. Serviciul îl obliga deseori să plece din oraş de luni până vineri, iar weekendurile lui erau ocupate de cumpărături cu mama, de comisioane şi de vizionarea sporturilor la televizor. Ceea ce era un plus pentru fratele meu, dar nu şi pentru mine. Mama nu conducea maşina, deci era prin preajmă aproape mereu. Pentru mine, cele mai mulţi stimulenţi parentali au venit de la ea. De când o cunosc a fost o femeie evlavioasă. Acum ştiu că părinţii mei mă iubeau şi că au făcut tot ce au ştiut ca să mă crească aşa cum trebuie. Dar nu am realizat întotdeauna asta. Credeam că singurul motiv pentru care mă îmbrăcau şi mă hrăneau era din cauză că ar fi fost arestaţi dacă nu ar fi făcut-o. Cred că am constituit o mare provocare pentru ei; nu erau siguri cum să procedeze cu un fiu care nu era bun la – şi căruia nu îi plăceau – „lucrurile de băieţi”.

Durerea de a simţi că nu mă potriveam niciodată în familie şi că nu corespundeam aşteptărilor tatălui meu, pentru a-i câştiga dragostea şi acceptarea, m-a împins să le găsesc acolo unde erau disponibile. Mai întâi, am început să mă joc cu fetele din vecinătate. Erau de vârsta mea şi se părea că mă potriveam cu ele. Am descoperit totuşi că băieţii din vecinătate rămăseseră la fel de cruzi ca înainte. Chiar şi părinţii lor au ajuns să fie cruzi cu mine. Părinţii unui băiat au ajuns la concluzia că nu era normal să mă joc cu fetele, astfel încât au decis ca, în loc să mă strige cu numele meu, Danny, să mă strige Mary Jane. Este de neînchipuit pentru mine cum poate un părinte să se poarte cu atâta cruzime cu un copil, doar de dragul de a-l ridiculiza.

Cu câtva timp înainte de a împlini zece ani, am descoperit jocul de-a „doctorul” cu fetele din vecinătate. Acelea au constituit primele mele experienţe sexuale. Nimeni nu a aflat şi se părea că găsisem, într-un mod special şi secret, acceptarea după care tânjisem. Ne-am mutat din acea zonă a oraşului când aveam unsprezece ani, într-un cartier de case în plină dezvoltare. Se părea că era mai uşor să-mi fac prieteni acolo, dar eram încă nesigur pe mine şi aveam adesea un sentiment de inadecvare.

Pentru a compensa lipsa de abilităţi sportive, în copilărie m-am implicat frecvent în cântat, teatru şi dans. Eram bun la ele şi-mi plăceau. Aveam o mare satisfacţie când publicul mă aplauda. Pe scenă, mă bucuram, într-un un anumit sens, de valorizare, acceptare şi apreciere. Într-o noapte, pe când aveam treisprezece ani, aflându-mă în drum spre casă de la o repetiţie, am avut una dintre acele experienţe care schimbă viaţa cuiva. Autobuzul pe care îl luam de obicei mă lăsa atât de departe de casă, încât trebuia să merg pe jos restul drumului. Într-o noapte, am decis să fac autostopul. Un bărbat pe care nu îl cunoşteam m-a luat şi m-a molestat. M-a învăţat autosatisfacerea. Am fost atât de speriat! Am rămas stană de piatră câteva minute. Când, în cele din urmă, mi-am venit în fire şi am fost în stare să vorbesc, i-am cerut să oprească şi să mă lase să cobor. A oprit maşina şi, în timp ce coboram, mi-a spus: „Acum fii atent! Nu ştii niciodată cine te va lua în maşină.” Am trântit uşa maşinii şi am alergat tot drumul până acasă.

Nu i-am dezvăluit mamei ce mi s-a întâmplat în noaptea aceea, când am ajuns acasă cu răsuflarea tăiată. Ea m-a întrebat dacă mă simţeam bine, adăugând că eram alb ca varul. I-am zis că eram bine, deşi nu eram. Că nu le-am spus părinţilor mei şi că am ţinut secret ce mi s-a întâmplat în noaptea aceea, a fost probabil cea mai mare greşeală a vieţii mele. Nu le-am spus fiindcă îmi era prea teamă să nu intru în necaz pentru că făcusem autostopul. Cum era să ştiu că Diavolul avea să folosească taina acelei experienţe oribile, pentru a-mi chinui mintea şi viaţa mulţi ani de atunci încolo?

După cum era de aşteptat, venind după acea experienţă pe care am păstrat-o secretă, anii de liceu au fost pentru mine un amestec de urcuşuri şi coborâşuri emoţionale. Fiind în continuare atras de fete, mă întâlneam cu băieţi şi cu bărbaţi, iar uneori mă exprimam sexual în comportament cu băieţi de vârsta mea. Ştiam în inima mea că era greşit, dar nu aveam idee ce să fac cu sentimentele pe care le aveam şi desigur, nu le puteam mărturisi nimănui.

La începutul ultimului trimestru din liceu, după ce fusesem părăsit de prietena mea pentru cel mai bun prieten al meu, m-am dus să-i ascult vorbind pe doi copii pe care îi cunoşteam de la şcoală. Ei ne-au împărtăşit cum le-a schimbat vieţile faptul că I-au cerut lui Isus să locuiască în inimile lor, prin puterea Duhului Sfânt. Au spus că noua lor relaţie cu Isus ca Mântuitorul lor personal le-a dat un scop pentru a trăi. Am profitat de şansa de a avea o viaţă mai bună, fiindcă eram sigur că nu mă bucuram de viaţa mea de până atunci. Astfel încât vineri noaptea, pe 27 februarie 1970, I-am cerut lui Isus să vină în inima mea, să mă salveze, să fie Domnul vieţii mele şi să mă schimbe, pentru a deveni cine m-a creat El să fiu.

Viaţa mea s-a schimbat imediat în bine. A fost ca o lună de miere, totul părând să meargă perfect în toate domeniile. Credeam că gândurile mele sexuale erau duse pentru totdeauna, dar au revenit curând. De fapt, se părea că era mai rău decât înainte. Cum se putea? Isus trăia în mine; cum de gândeam acele lucruri îngrozitoare şi cum de eram ispitit să fac lucruri sexuale pe care le consideram oribile?

Ca tânăr adult, duceam o viaţă dublă. Aveam cercul meu de prieteni creştini şi pe cei cu care mergeam la biserică, dar eram, de asemenea, din ce în ce mai implicat în activităţi sexuale tot mai variate, cu mine însumi şi cu bărbaţi pe care nici măcar nu-i cunoşteam. Am încercat să găsesc ajutor, dar nimeni, nici măcar pastorii mei, nu păreau să ştie cum să procedeze cu mine. Atât cât ştiam, eram dedicat total Domnului, dar eram şi împins de ispite să păcătuiesc sexual, mă întâlneam cu femei creştine, dar făceam şi sex cu bărbaţi necunoscuţi. Am fost logodit de două ori, dar am rupt amândouă relaţiile înainte de căsătorie. Una dintre rupturi a fost legată direct de comportamentul meu sexual.

Când aveam treizeci de ani şi eram încă necăsătorit, îi convinsesem pe pastorii mei că depăşisem problemele sexuale. Am întâlnit-o pe femeia care îmi este acum soţie şi ne-am căsătorit când eu aveam treizeci şi unu de ani. Din nou, am crezut că, fiind căsătorit, problemele sexuale se vor rezolva. De teama de a fi respins, alesesem să nu-i spun soţiei mele despre ele. Un timp îndelungat am fost capabil să nu dau curs comportamentului homosexual, dar în final am cedat şi întregul ciclu al păcatului a ieşit din nou la suprafaţă. Pe vremea aceea, aveam un serviciu care îmi cerea să călătoresc. Să mă aflu astfel departe de casă era mereu dificil pentru mine şi adesea cedam ispitei. După zece ani de căsătorie, cu secretul meu încă intact, strigam la Domnul în drum spre casă, întorcându-mă de la o călătorie de afaceri. Mă exprimasem iar sexual, într-un mod deosebit de rău chiar şi pentru mine. Domnul a vorbit inimii mele şi mi-a zis că venise timpul să-i mărturisesc soţiei mele păcatul meu. Aceasta m-a făcut să fiu cuprins de o mare teamă.

Ştiam că îi dădusem soţiei mele destule motive biblice şi legale ca să divorţeze de mine şi să mă dea afară din casa pe care ea şi cu mine o construisem pentru cei trei fii ai noştri. Dar ştiam şi că auzisem cuvântul Domnului. M-am dus la pastorul meu şi i-am mărturisit că nu fusesem atât de curat cum îl lăsasem să creadă şi că aveam încredinţarea că Domnul îmi arăta că venise timpul să îi spun soţiei mele. El şi cu mine am început să ne rugăm ca Dumnezeu să-i pregătească inima şi ca eu să cunosc momentul potrivit când să recunosc totul în mod deschis. Când a venit timpul, am descoperit că Domnul o pregătise într-adevăr pentru mărturisirea mea. De atunci, deşi au existat obstacole iniţiale de biruit, a fost mult mai iubitoare şi m-a sprijinit mult mai mult decât aş fi putut spera vreodată.

Tot atunci am realizat amândoi că eram dependent de sex, la fel cum alţii sunt dependenţi de droguri, alcool, pariuri sau mâncare. Până atunci, dependenţa mă dusese la păcat homosexual, păcat heterosexual, autosatisfacere, voyeurism, pornografie din reviste, apeluri telefonice obscene, conversaţii nepotrivite, cluburi de striptease, cinematografe care prezentau filme cu scene sexuale explicite pentru adulţi şi atingeri nepotrivite.

Am căutat un anumit gen de grup de suport. Ştiam că trebuiau să existe şi alţi bărbaţi dedicaţi Domnului, dar care erau prinşi în capcana păcatului homosexual la fel ca mine. Un an de zile m-am dus la un grup secular de recuperare în doisprezece paşi pentru dependenţii de sex, fără să găsesc acolo ceva biblic.

După acel prim an, am găsit exact ceea ce căutam. M-am dus la întâlniri săptămânale cu alţi bărbaţi care erau exact ca mine şi care erau dedicaţi standardului de curăţie al Domnului. Grupul începuse la o biserică din oraşul meu, în timp ce eu mergeam la grupul secular. Când am aflat despre grupul de suport care se baza pe Biblie, am început imediat să îl frecventez, ceea ce am făcut cu fidelitate timp de cinci ani, devenind conducătorul grupului în ultimul său an de existenţă. Am descoperit că faptul de a mă afla într-un grup de suport împreună cu alţi bărbaţi creştini, care îmi cereau socoteală pentru comportamentul sexual, era lucrul perfect pentru recuperarea mea din dependenţa în capcana căreia eram prins de atâţia ani. Activitatea grupului a luat sfârşit în primăvara anului 2000.

Apoi, câteva luni mai târziu, mi s-a cerut să mă alătur unui alt grup de suport găzduit de aceeaşi biserică. Grupul era pentru bărbaţii prinşi în capcana unei dependenţe sexuale în general, nu doar în păcat homosexual. Am frecventat şi acel grup, pentru a mă bucura de o restaurare şi o cumpătare continuă, iar în primii şapte ani şi jumătate am fost unul dintre cei care s-au ocupat de buna sa funcţionare.

În anul 2003, Domnul m-a condus la misiune. Dumnezeu Tatăl m-a îndemnat să fac parte dintr-o echipă de misiune, pentru a le aduce speranţa schimbării bărbaţilor care se luptau cu dependenţa sexuală, având atracţii nedorite faţă de cei de acelaşi sex. Timp de patru ani şi jumătate am deţinut o funcţie de conducere în personalul unei misiuni cu sediul în Lexington, iar apoi, în decembrie 2007, îndemnat de Domnul, mi-am depus demisia. După ce, împreună cu soţia mea şi cu pastorul, am căutat călăuzirea Tatălui cu privire la următoarea mea însărcinare, El m-a îndemnat să încep o nouă misiune, numită Abba’s Delight, Inc., cu sediul în Louisville. Înfiinţată în aprilie 2008, ea se concentrează asupra celor chinuiţi de atracţii nedorite faţă de cei de acelaşi sex, transmiţând, în acelaşi timp, mesajul despre dragostea Tatălui, învăţându-i totodată felul în care pot duce un stil de viaţă structurat şi disciplinat, orientat spre dreptate şi maturitate, pentru a deveni cetăţeni productivi şi rodnici ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Misiunea continuă să meargă bine şi în prezent, datorită binecuvântării Tatălui.

Nu m-am gândit niciodată că aş putea trăi altfel decât fiind nefericit. Nu m-am gândit niciodată că aş putea găsi dragoste şi acceptare aşa cum a intenţionat Domnul. Nu m-am gândit niciodată că voi putea depăşi vreodată sentimentele de ruşine şi mânie datorate faptului că fusesem molestat. Nu m-am gândit niciodată că voi putea şti vreodată ce înseamnă „normal”. Nu m-am gândit niciodată că voi găsi vreodată curăţia sexuală.

Dumnezeu mă chema să fiu al Lui, să fiu fiul Lui. Dumnezeu mă chema să mă maturizez pentru a fi bărbat, deşi am avut o identitate sexuală atât de haotică în copilărie. Dumnezeu mă chema să fiu soţ. Dumnezeu mă chema să fiu tată al celor trei fii ai mei şi să-i învăţ să devină bărbaţi ai lui Dumnezeu. Dumnezeu mă chema să fiu nu numai un supravieţuitor, ci şi un biruitor. Iar El mă cheamă să le împărtăşesc altor bărbaţi ceea ce învăţ în umblarea mea alături de El.

„Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Cristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.” (Iuda 24-25)

[Daniel Mingo, Beyond Surviving. Copyright © Daniel Mingo. Tradus şi publicat cu permisiune. Daniel este fondatorul şi Directorul misiunii Abba’s Delight, Inc., cu sediul în Louisville, Kentucky. Abba’s Delight este o misiune creştină care îi ajută pe creştinii născuţi din nou să rezolve conflictul datorat efectelor homosexualităţii în vieţile lor. Ea îi ajută, de asemenea, pe membrii de familie şi pe prietenii celor care au pe cineva drag care se autoidentifică drept homosexual, să reconcilieze relaţia pe care o au cu cel drag cu credinţa lor. Pastorii şi personalul bisericilor primesc, de asemenea, asistenţă pentru a le sluji celor din bisericile lor ale căror vieţi au fost impactate de homosexualitate, fără să sacrifice integritatea biblică. Daniel a crescut ca romano-catolic şi a fost câţiva ani responsabil cu muzica de închinare în parohia sa. A devenit creştin născut din nou la vârsta de şaptesprezece ani, datorită mişcării Isus de la începutul anilor 1970. Urmărind cu intensitate să fie un ucenic al lui Isus, Daniel s-a luptat pe viaţă şi pe moarte cu ispitele atracţiilor faţă de persoanele de acelaşi sex, ceea ce, pentru el, s-a dovedit a fi un conflict interior uriaş. Deşi nu a adoptat o identitate homosexuală şi nu s-a afundat în cultura homosexuală, timp de aproape treizeci de ani s-a implicat în secret în activitate homosexuală prin întâlniri sexuale cu necunoscuţi. Realizând că în toţi acei ani alimentase o adicţie sexuală, a început recuperarea în 1993, primind consiliere de la un mentor şi participând la întâlnirile unor grupuri de suport/recuperare, în prezent aflându-se în continuare în procesul de învingere a homosexualităţii. Începând din anul 2003, Daniel a slujit timp de patru ani şi jumătate ca Directorul filialei din Louisville a misiunii CrossOver, Inc., care era membră a fostei misiuni Exodus International. În 2008, Daniel a înfiinţat Abba’s Delight, care slujeşte în Louisville, Kentucky şi în sudul statului Indiana. Abba’s Delight face parte din reţeaua Hope for Wholeness, unde Daniel slujeşte în Consiliul Consultativ şi în bordul de directori. Daniel scrie extensiv pe teme legate de creştinism şi homosexualitate, inclusiv despre nevoia Bisericii de a răspunde într-un mod iubitor şi plin de compasiune. El vorbeşte la conferinţe locale, regionale şi naţionale şi este coautorul cărţii The Problem of Human Sexuality, and What To Do About It. În slujire, Daniel se bazează pe Biblie ca fiind Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu, pe experienţa lui de mai bine de douăzeci de ani în urmărirea recuperării din propria dependenţă sexuală şi a purităţii, şi pe lucrarea şi slujirea Duhului Sfânt, care îi schimbă şi îi face pe sfinţi, în mod desăvârşit, asemenea chipului lui Isus. Daniel şi soţia lui, Fran, s-au căsătorit în anul 1983 şi au trei fii adulţi. Pentru o înregistrare audio cu Daniel, clic aici.]