Ar trebuie să fie influenţate convingerile noastre morale de frecvenţa cu care apare homosexualitatea?

De la publicarea intens mediatizatelor studii ale lui Kinsey din anii 1940 şi 1950, estimarea răspândirii homosexualităţii a jucat un rol central în dezbaterile despre homosexualitate. Mulţi au afirmat că „10% din populaţia adultă sunt homosexuali”, inclusiv literatura ştiinţifică, literatura de specialitate şi chiar documentele Bisericii.

Descoperirile cu privire la răspândirea homosexualităţii sunt aduse în mod tipic în dezbaterea morală, pentru unul din următoarele două scopuri:

1. Pentru a promova direct o poziţie pro-homosexualitate;
2. Pentru a crea o caricatură sau o prezentare greşită a poziţiei creştine tradiţionale şi pentru a folosi apoi ştiinţa pentru a respinge caricatura, întărind prin aceasta poziţia pro-homosexualitate.

Statistica de 10% a devenit populară la sfârşitul anilor 1970, când mişcarea pro-homosexualitate a căutat să legalizeze homosexualitatea şi să obţină drepturi egale cu ale altor minorităţi. Dar în anii 1990, statistica de 10% a început să fie pusă la îndoială pe cale largă şi în mod public. Alte studii, care au fost bine primite pentru metodele şi acurateţea lor, au raportat procentaje mult mai mici, în mod tipic de 1-4%. Aceasta i-a făcut pe oameni să evalueze metodele şi acurateţea lui Kinsey. Ei au găsit că:

• nu a folosit un eşantion de oameni care să reprezinte corect întreaga populaţie.

Au fost:

• prea mulţi absolvenţi de colegiu;
• prea mulţi protestanţi, prea puţini catolici;
• prea mulţi condamnaţi pentru delicte sexuale – 26% dintre cei din eşantion au fost condamnaţi pentru delicte sexuale;
• prea mulţi condamnaţi – 25% dintre cei din eşantion se aflau în închisoare;
• prea mulţi voluntari din comunitatea homosexuală.
• definiţiile lui pentru homosexualitate şi heterosexualitate erau incorecte – orice heterosexual care simţise o singură dată chiar şi cea mai vagă atracţie pentru o persoană de acelaşi sex era clasificat ca homosexual.

Alte instituţii, care au o reputaţie solidă, au făcut studii majore, naţionale. Iată ce au raportat.

• Un studiu pe 5514 studenţi canadieni la colegiu şi universitate, cu vârsta sub 25 de ani, a găsit că 1% erau homosexuali şi 1% erau bisexuali. Studiu de King ş.a. (1988). Canada, Youth and AIDS Study. Kingston, ON: Queen’s University.
• Un studiu pe 8337 de bărbaţi britanici a găsit că 6,1% dintre ei avuseseră „o experienţă homosexuală” şi că 3,6% au avut „unul sau mai mulţi parteneri homosexuali”. Studiu de Johnson, A. M. ş.a. (1992). Sexual lifestyles and HIV risk. Nature, 360(3), 3 decembrie 1992, 410-412.
• Un studiu francez pe 20055 de persoane a găsit că 4,1% dintre bărbaţi şi 2,6% dintre femei au avut cel puţin o dată un contact sexual cu o persoană de acelaşi sex, în timpul vieţii lor. Studiu de ANRS: Agence Nationale de Recherches sur le Sida investigators (1992). AIDS and sexual behavior in France. Nature, 360(3), 3 decembrie 1992, 407-409.
• Un studiu danez aleatoriu a găsit că 2,7% dintre cei 1373 de bărbaţi care au răspuns la chestionarul lor au avut o experienţă homosexuală (un contact homosexual). Studiu de Melbye, M. & Biggar, R. J. (1992). Interactions between persons at risk for AIDS and the general population in Denmark. American Journal of Epidemiology, 135(6), 593-602.
• Studiul Naţional de Sănătate SUA ia interviuri familiilor din populaţia civilă neinstituţionalizată. Rezultatele a trei dintre studii, făcute în 1990-1991 şi bazate pe mai mult de 9000 de răspunsuri de fiecare dată, a găsit că 2-3% dintre oameni au răspuns cu „da” la un set de întrebări care includeau: „Eşti un bărbat care a făcut sex cu un alt bărbat, cândva după 1977, chiar şi o singură dată.” Studiu de Dawson, D. & Hardy, A. M. (1990‑1992). National Centre for Health Statistics, Centres for Disease Control, Advance Data, 204, 1990-1992.
• La un studiu aleatoriu pe 6300 de norvegieni, 3,5% dintre bărbaţi şi 3% dintre femei au raportat că avuseseră o experienţă homosexuală, cândva în viaţa lor. Studiu de Sundet, J. M. ş.a. Prevalence of risk-prone sexual behaviour in the general population of Norway. În Global Impact of AIDS, editat de Alan F. Fleming ş.a. (New York: Alan R. Liss, 1988), 53-60.

Tabelul următor prezintă rezultatele unor studii suplimentare.

Din aceste studii putem conchide cu precizie că răspândirea homosexualităţii la bărbaţii din America de Nord nu este de 10%. Există dovezi clare care sugerează că mai puţin de 3% şi poate mai puţin de 2% dintre bărbaţi sunt activi din punct de vedere homosexual într-un an dat. Rata bărbaţilor care duc o viaţă homosexuală, în mod susţinut şi exclusiv, este cu siguranţă mai mică de 3%

Homosexualitatea feminină nu a fost studiată la fel de mult şi continuă să fie estimată la aproximativ jumătate sau mai puţin din rata masculină.

Deci când cele două sunt combinate, statistica homosexualităţii indică mai puţin de 3% din populaţia nord‑americană.

Legătura dintre prevalenţă şi moralitate

Dacă homosexualitatea este rară sau obişnuită, este un fapt care nu ar trebui să joace un rol major în felul în care creştinismul priveşte moralitatea creştină. În nicio altă activitate, preponderenţa (cât de des se întâmplă ceva) nu este legată de moralitate. Creştinii consideră comportamente precum lăcomia, mândria, pofta, ca fiind imorale, chiar dacă apar mai frecvent ca homosexualitatea. Mult mai mulţi oameni s-au luptat de-a lungul istoriei cu aceste vicii, decât cu homosexualitatea. Faptul că ele se întâmplă frecvent, nu afectează faptul că Biserica le identifică drept greşite sau imorale. Alte comportamente sunt destul de rare. Canibalismul şi necrofilia (atracţia sexuală faţă de trupuri moarte) sunt rare şi considerate greşite sau imorale. Deci preponderenţa unui comportament nu are legătură directă cu faptul că este păcat sau că provoacă îngrijorare din punct de vedere moral.

Pentru a aplica această înţelegere homosexualităţii – preponderenţa nu dă răspuns la întrebarea dificilă, complicată din punct de vedere moral, cu privire la homosexualitate. Mai mult, nu există motive pentru a privi homosexualitatea ca neutră sau ca un bine moral, din cauza reprezentării sale greşite că ar fi mai obişnuită decât este.

Din nefericire, estimările exagerate despre cât de des apare homosexualitatea sunt folosite explicit ca bază pentru schimbări semnificative în învăţăturile Bisericii. Corectarea estimărilor exagerate poate că nu afectează dezbaterea morală, dar este important să înţelegem cum ştiinţa este folosită greşit şi să clarificăm cunoştinţele noastre despre cât de obişnuită este homosexualitatea.

[Connecting Prevalence to Morality. Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]