Jim Katsoudas

Povestea zdrobirii mele sexuale şi a vindecării mele prin dragostea lui Isus Cristos conţine numeroase caracteristici tipice bărbaţilor care se luptă cu homosexualitatea. Am avut parte de abuz sexual şi de o relaţie dificilă cu un tată pasiv şi distant. Totuşi, ca în cazul oricui altcineva, viaţa mea a luat o întorsătură unică datorită personalităţii mele, alegerilor mele şi planului lui Dumnezeu pentru mine.

Sunt un fost homosexual. Am fost fiul risipitor, fratele mai mare şi tatăl îndurător. Am experimentat eliberarea de ruşine ca femeia de la fântână şi ca femeii prinse în adulter, mi s-a mai dat o şansă. Ca prostituata care a spălat picioarele lui Isus cu lacrimile ei, am găsit iertare. Ca pe Lazăr, Isus m-a ridicat din mormântul iadului pe pământ. Ca leprosul şi ca femeia care a atins haina lui Isus, am găsit vindecare. Am fost ca apostolii Petru, Toma şi Ioan, dar şi ca Iuda. Am gustat îndurarea, iertarea şi dragostea oferite de Cristos. Am comis adulter, am tânjit după atenţia bărbaţilor, iar din punct de vedere sexual am fost cu mulţi. Am fost căutat pentru sex şi, la rândul meu, am căutat pe alţii pentru sex. Am jelit moartea lui Isus şi L-am pironit pe cruce.

Nu am fost întotdeauna capabil să ştiu cine eram sau măcar să împărtăşesc altora pe unde am trecut. În adolescenţă, mă uitam în oglindă şi mă întrebam: „Cine eşti? De ce exişti?” La paisprezece ani, stăteam întins în pat noaptea, întrebându-mă dacă, din cauză că aveam sentimente homosexuale, am fost creat pentru a fi un exemplu al mâniei lui Dumnezeu.

Dar nu m-am născut astfel. M-am născut cu o identitate, un destin, un plan şi un scop date mie de Creatorul Meu. Nu m-am trezit într-o dimineaţă, alegând să fiu homosexual. Relaţiile de familie nesănătoase, percepţiile mele greşite despre tatăl meu şi despre familia mea, ca şi alegerile mele m-au condus pe acest drum. Sunt un bărbat răscumpărat; sunt fiul Dumnezeului Celui Viu.

Totul a început într-o zi rece de decembrie, când m-am născut într-o familie iubitoare, plină de grijă, dar disfuncţională. Eram cel mai mic şi singurul fiu dintre cei cinci copii. Părinţii mei greci erau oameni care munceau din greu şi ne iubeau cum ştiau mai bine. Mama ne ducea la biserica ortodoxă greacă. Ea m-a sfătuit să mă încred în Isus şi să nu mă îngrijorez din cauza tradiţiilor. Tata lucra ore îndelungate pentru a ne întreţine. Mă iubea, dar era foarte pasiv în relaţia cu surorile mele şi cu mine. Noi doi nu am fost niciodată apropiaţi. În primii ani de viaţă am trăit simţindu-mă părăsit şi respins de el. Lipsa de dragoste percepută şi lipsa de atenţie din partea tatălui meu a dat naştere unui gol uriaş în sufletul meu. Mama a murit când aveam opt ani. Tata nu s-a mobilizat niciodată pentru a se îngriji de mine. În schimb, i-a îngăduit surorii mele de optsprezece ani să continue lucrurile de unde le-a lăsat mama. Crescând într-o lume dominată de femei, tânjeam după relaţii masculine. Iar la nouă ani avusesem deja parte de abuz sexual din partea a trei indivizi diferiţi şi de abuz verbal din partea unei învăţătoare.

După ce am împlinit treisprezece ani, tata m-a trimis să locuiesc cu sora mea mai mare, care era căsătorită şi locuia în alt oraş. Deşi acum înţeleg că a luat decizia spre binele meu, ea m-a făcut să mă simt şi mai neiubit de tata. Simţeam că nu mă vroia şi că îi era ruşine cu mine.

Până la vârsta de şaptesprezece ani, tata îmi spusese de două ori că nu eram genul de fiu pe care îl vroia. Tatăl meu iubea sporturile. Eu eram sensibil şi iubeam artele. Neavând pe nimeni care să-mi arate cum să joc sport sau cum să mă implic în sport, am crescut urând sporturile. Faptul că aveam fizicul, dar nu şi abilităţile unui atlet m-a făcut să mă simt inadecvat ca bărbat. Am avut un sentiment de inadecvare un timp foarte îndelungat. Crescând, am avut zbateri profunde deoarece nu mă simţeam bărbat. Ştiam că din punct de vedere fizic eram bărbat, dar din punct de vedere emoţional nu mă simţeam masculin.

După ce am trăit cu respingerea percepută din partea tatălui meu, am început să îl resping. Am jurat să nu devin niciodată ca el şi să nu-i dau voie să pătrundă în viaţa mea. Am început să am relaţii sexuale cu bărbaţi. I-am întâlnit mergând la librăriile cu pornografie, un obicei pe care îl aveam încă de la şaisprezece ani. În următorii cinci ani am trăit ca un tânăr drăguţ, politicos ziua şi ca un prădător sexual în căutare de bărbaţi noaptea. În realitate, căutam doar dragostea tatălui meu.

Aveam cincisprezece ani şi eram la liceu în anii ’70, când sora mea mijlocie, care era pe atunci la colegiu, a fost mântuită şi a intrat în Mişcarea lui Isus. Simţea că era chemarea ei să-l evanghelizeze pe fratele ei mai mic. La vârsta de nouăsprezece ani, trăind pe ascuns ca homosexual noaptea, ajunsesem să sufăr de o depresie profundă, cea mai gravă depresie a mea de până atunci. Mă simţeam prins în capcana sexualităţii, pe care începusem deja să o urăsc. Eram stăpânit de teamă gândindu-mă la ce ar fi făcut tatăl meu şi familia mea dacă ar fi aflat. Am hotărât să-mi iau viaţa. Mi-am făcut un plan de sinucidere, dar nu am fost în stare să îl duc până la capăt. Ceea ce m-a făcut să mă simt un ratat; nu puteam nici măcar să mă sinucid.

Ştiind despre depresia mea, sora mea a continuat să depună mărturie faţă de mine. Mi-a lămurit lupta pentru sufletul meu dintre Cristos şi Satan. Îmi amintesc că mă gândeam că nu-l vroiam pe niciunul dintre ei. Îmi doream doar să nu mai fiu deprimat. Sora mea mi-a făcut cunoscută rugăciunea păcătosului şi mi-a zis că dacă îmi predam inima lui Cristos, aveam să găsesc ceea ce îmi doream atât de mult. În noaptea aceea, în timp ce făceam duş, am strigat la Dumnezeu. L-am implorat să mă ajute; I-am cerut iertare pentru viaţa mea dezordonată. Isus a venit şi m-a salvat. Stăteam în cadă, cu apa curgând din duş precum cristalul, căzând pe mine. Baia era plină de o lumină strălucitoare. Groapa adâncă a depresiei a dispărut. Când m-am îmbrăcat şi am ieşit din baie, sora mea avea un zâmbet larg pe faţă şi lacrimi în ochi. Ştia că Domnul mă mântuise.

Am continuat să cad din punct de vedere sexual. După aceea eram plin de ruşine şi vină, rugându-L pe Dumnezeu să mă ierte. În cele din urmă, L-am implorat pe Dumnezeu să mă schimbe, fiindcă eram hotărât să nu mă mai lupt cu sentimentele homosexuale. Vroiam doar să fiu normal. Domnul a început să vorbească inimii mele şi să-mi spună: „Dacă tu vei face ce este posibil, Eu voi face imposibilul.” Ceea ce era posibil însemna să stau departe de librăriile cu pornografie şi de locurile unde puteam găsi bărbaţi. A fost greu, dar Domnul a fost îndurător şi răbdător cu mine. Aveam perioade de biruinţă, dar apoi încurcam lucrurile şi cădeam. El era întotdeauna acolo ca să mă ridice şi să cureţe murdăria de pe mine, luându-mă de mână ca un Tată iubitor şi ajutându-mă să umblu în ascultare de El.

Domnul mi-a fost atât de loial în procesul schimbării! El a lucrat în ciuda inimii mele răzvrătite, atitudinii mele încăpăţânate şi resentimentelor mele faţă de bărbaţi şi faţă de autoritate. Ani de zile mai târziu, am putut spune cu adevărat că în viaţa mea a avut loc o vindecare semnificativă.

În următorii câţiva ani am fost viu din punct de vedere fizic, dar mort din punct de vedere emoţional. În cele din urmă, m-am dus la o biserică evanghelică. Nu aveam idee că Domnul lucra şi plănuia să folosească acea biserică în mod semnificativ pentru vindecarea mea. Pastorul bisericii a început să mă ucenicizeze şi să mă consilieze. El şi întreaga biserică au jucat un rol uriaş în vindecarea mea, ajutându-mă să mă fac bine. Terry mi-a arătat întotdeauna dragoste necondiţionată. El a fost primul bărbat în care am învăţat să am încredere. În timp ce mă uceniciza cu privire la Biblie, m-a încurajat să mă implic mai mult în viaţa bisericii. M-a convins să merg regulat la micul dejun săptămânal de rugăciune al bărbaţilor, care a adus numeroase schimbări pozitive în viaţa mea. Fanteziile homosexuale s-au diminuat. La începutul experienţei mele în biserică, am fost atacat constant de Satan. Mă înţepa adesea cu trecutul meu, spunându-mi că atunci când biserica va afla despre mine, mă va respinge. Dar Domnul a continuat să mă atragă şi să îndepărteze pietrele din zidul cu care îmi înconjurasem inima.

În 1992, la vârsta de treizeci şi doi de ani, după ce am renunţat la slujbă şi mi-am vândut casa, m-am mutat în Columbia, Carolina de Sud, pentru a merge la Universitatea Internaţională din Columbia. Domnul a folosit următorii patru ani nu numai pentru a mă educa, ci şi pentru a fi un tată pentru mine. Colegiul mi-a oferit nu numai înţelegere biblică, ci m-a şi silit să învăţ mai multe despre modul corect de relaţionare faţă de oameni. Pentru prima dată în viaţă, aveam prieteni bărbaţi de vârsta mea. Iar Isus mi-a deschis tot mai mult ochii cu privire la sexul opus. Am încetat să mă tem de femei, iar când am permis adevăratei mele identităţi de bărbat să iasă la suprafaţă, am învăţat să mă bucur de ele şi de diferenţele stabilite de Dumnezeu între bărbat şi femeie. Era ca şi cum aş fi trecut iar prin pubertate. Ieşeam cu femei şi mă bucuram de compania lor.

În anii pe care i-am petrecut la Columbia am primit prin poştă o revistă de la Focus on the Family. Pe copertă, uitându-se la mine, erau un bărbat, soţia şi copiii lui – un bărbat care părăsise homosexualitatea. Am citit de trei ori articolul, plângând. M-am gândit: „Dumnezeule, este cineva ca mine!” Deci nu eram singurul care lăsasem homosexualitatea în urmă.

În vara anului 1993, muncind la lucrarea mea de licenţă cu pastorul Terry, el m-a confruntat cu privire la mânia şi lipsa de iertare pe care le nutream faţă de tatăl meu. Mi-a spus că dacă nu învăţam să-mi iert tatăl, mânia şi amărăciunea aveau să distrugă nu numai fiinţa mea, ci şi viaţa la care mă chema Domnul. În următoarele trei luni m-am luptat cu emoţiile mele şi cu Dumnezeu în ceea ce privea iertarea tatălui meu. Din fericire, Dumnezeu a câştigat.

În zilele libere de Crăciun, am hotărât să-i fac cunoscut tatălui meu că l-am iertat fiindcă mă părăsise. Stând cu el şi încercând să găsesc cuvintele potrivite, el m-a privit cu lacrimi în ochi. Mi-a cerut să îl iert că nu se purtase ca un tată cu mine. Mi-a mai spus şi că era foarte mândru de mine. Eu deja plângeam şi îi spuneam că l-am iertat.

Dumnezeu mi-a vorbit şi mi-a zis: „Tatăl tău ţi-a cerut de mult timp să îl ierţi, dar mânia şi amărăciunea ta faţă de el te-au împiedicat să îl auzi şi trebuie să îi ceri iertare pentru lipsa ta de respect şi de dragoste.” Acel timp special a adus nu numai o mare vindecare în viaţa mea, ci m-a pregătit pentru moartea tatălui meu şi pentru rolul pe care urma să îl am în aducerea lui la Cristos. La nouă luni după împăcarea noastră, tata s-a rugat să-L primească pe Isus Cristos. Zece zile mai târziu, L-a întâlnit faţă în faţă.

Cu colegiul absolvit şi având o licenţă, m-am mutat înapoi în Charlotte, unde locuisem înainte de colegiu. Am aflat despre o misiune din zonă a Exodus International şi am început să lucrez cu Larry Bell.

În anul 2000, prin credinţă, am înfiinţat împreună cu Larry o altă filială a Exodus, Clean Heart Ministries. Când privesc în urmă la viaţa mea, la numeroasele evenimente şi circumstanţe prin care m-a condus Domnul, văd că am avut parte de o călătorie plină de suişuri şi coborâşuri, cu multe drumuri şerpuitoare şi cu munţi de pe care nu am putut întotdeauna vedea drumul care îmi stătea înainte. Dar ţinându-mă strâns de mâna lui Isus, El mi-a dat o nouă identitate. Trecutul şi păcatul meu nu mă mai definesc astăzi. Sunt un bărbat făcut după chipul lui Dumnezeu.

[Jim Katsoudas’ Testimony. Copyright © Jim Katsoudas. Tradus şi publicat cu permisiune. Jim este licenţiat ca pastor la Columbia International University, are un masterat în consiliere creştină la Gordon-Cornwell Seminary din Charlotte, Carolina de Nord şi este Director Executiv la Clean Heart Ministries, unde este şi coordonator în programul Living Waters. Din anul 1997, lucrează cu misiuni ale foştilor homosexuali. A ţinut seminare de educaţie creştină atât în Statele Unite, cât şi în Ucraina. Jim şi-a făcut cunoscută mărturia în multe biserici, la televiziune şi radio, şi a ţinut seminare despre zdrobirea sexuală. Este plin de pasiune pentru a ajuta bărbaţii şi femeile să-şi găsească adevărata identitate în Isus Cristos şi libertatea de a-şi trăi viaţa în sexualitatea pe care le-a dat-o Dumnezeu. Este membru al bisericii St. Giles Presbyterian Church. Pentru ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus International, contactează Exodus Global Alliance.]