Ioan

Sunt supărat doar pe mine. Trebuie să vorbesc, dar nu sunt pregătit acum. De ce sunt trist? Ei, sunt multe de spus. Încă nu-mi revin, cam aşa se spune. Mai las timpul să treacă şi o să văd.

Am primit o lovitură în suflet. M-a înşelat prietenul. A fost duplicitar, m-a minţit. Ştia că dacă îmi spunea adevărul, nu mă implicam. Nu am crezut că ar fi posibil; aici am fost naiv. Am sperat că, dacă sunt sincer, corect, mi se răspunde la fel, dar nu a fost aşa. Nu m-a părăsit, nu l-a părăsit, a fost cu amândoi. Am stat împreună aproape doi ani. Cu celălalt era de patru ani când a început cu mine. E greu totul şi ştiu că eu am greşit. Oricum, sunt destul de derutat. Nu am motive de bucurie, doar reflectez.

Când am cunoscut-o pe soţia mea, totul a fost frumos. La început era mai mult o prietenie, dar în timp a devenit ceva mai mult. Am uitat de toate, dar apoi am plecat la Bucureşti, iar după cinci luni am cunoscut un băiat care mi-a devenit prieten şi nu numai… În anul acela m-am căsătorit. Soţia mea a fost singura femeie care m-a atras sexual.

Căsnicia noastră a durat cincisprezece ani şi jumătate, din care în ultimii aproape nouă ani am fost cuminte… total, deoarece revenisem acasă şi eram împreună. Până atunci eu locuisem în capitală. Familia mea era acolo, urma să vină şi soţia, dar nu a reuşit, şi m-am dus eu la ea. Nu credeam că mai există homosexualitatea până l-am întâlnit pe amicul meu, când soţia era gravidă spre final. Deşi el era mult mai tânăr decât mine şi aveam studii diferite, eram nedespărţiţi. Soţia se întreba ce pot să discut cu el. Era mereu la mine, se înţelegea foarte bine cu fiul meu.

Îmi iubesc mult copiii. Băiatul are paisprezece ani, învaţă bine, face sport de performanţă. Fetiţa are un an şi şapte luni. Are probleme de sănătate. A făcut operaţie la inimă, oricum, nu este bine.

Sunt încă ameţit de o discuţie cu fostul meu partener. Zbuciumul sufletesc este mare. Nu se schimbă nimic, doar că relaţia mea cu el se duce. Nu pot accepta să fie cu mine şi cu altcineva în acelaşi timp. De două luni nu am mai întreţinut relaţii. De fapt, nu mi-a plăcut niciodată sexul cu bărbaţi; el ştia şi intenţionat făcea să se întâmple. Nu vrea să renunţe la niciunul dintre noi. Celălalt prieten al lui mi-a spus că nu se desparte de el, pentru că soţia lui ştie de el.

Am intrat în lumea homosexuală nepregătit, m-a luat totul prin surprindere. Sincer, rana este mult mai adâncă decât era. Nu mai am niciun fel de încredere în oameni, sunt la pământ sufleteşte.

Tocmai am citit mărturia lui Marius. Interesant! O să reflectez, deoarece simt şi eu cam la fel. Dacă o să vrea, putem vorbi. Nu mă duce gândul la sex, dar este curios că mă simt bine când vorbesc cu unii ca mine. Nu ştiu cu ce m‑ar putea ajuta un consilier, parcă şi Marius spunea asta. Multe vor depinde doar de mine.

Oricum, mă lupt pentru un job, atunci o să-mi fie gândul ocupat altfel. Acum nu lucrez şi este rău pentru mine şi pentru copii. La vârsta de patruzeci şi şase de ani este mai greu. Există facilităţi pentru angajarea celor de vârsta mea, dar anumite firme nu se complică. Multe sunt doar pe hârtie. S-au tot redus posturile. Sunt într-o zonă destul de moartă şi vârsta… O să mă descurc, sănătos să fiu, dar sufleteşte sunt bolnav tare. Nu-i aşa că viaţa este ciudată? Ispitele sunt cu atât mai mari, cu cât rugăciunile sunt mai multe. În mine o să găsiţi un om bun, dar din păcate slab. Am luptat mult patruzeci şi şase de ani cu mine.

Urmează o zi mai neagră din viaţa mea. Se vor împlini doi ani de când am cedat unei ispite de care m-am ferit toată viaţa, iar de acolo a început un şir de necazuri, chiar dacă nu imediat. De atunci s-au întâmplat multe, iar eu cred că este o plată a păcatului săvârşit. Moartea soţiei, boala fetiţei, suferinţa mea.

Dacă v-aş spune că la telefon era amicul pentru care sufăr? A fost un moment când puteam să mă stăpânesc, să-l las să sune şi să nu-i răspund. Dar acum instinctul a fost mai puternic, m-a sunat şi am răspuns. Sunt trist că nu m-am stăpânit, trist de mai multe. Am procedat într-un anumit fel. Poate o să fie bine, poate mai greu. Este o zi de suferinţă, cu dureri. Cât timp o să fie aşa? Faptul că mă îndepărtez de el nu mă face deloc mai fericit. Am vorbit aproape toată ziua la telefon, iar apoi s-a schimbat pe seară de numa’… Şi ieri niciun semn, dar nici eu nu l-am căutat. Nu merg spre bine, tot rău este în sufletul meu.

Am mai citit câte ceva de pe site. Văd că toată lumea trăieşte câte o dramă. Ultimele două mărturii sunt bune, dar nu se vindecă rana mea cu ele. Realitatea doare rău. Ce spune Mircea, nu e acelaşi zbucium? Nici eu nu am făcut-o nouă ani şi…

Se ţin necazurile de mine. Obsesia mea este mai departe pentru el, iar de câteva zile a murit mama şi de aceea sunt şi mai trist. La necaz m-a ajutat mult, era foarte credincioasă.

Oricum, e greu, aşa e viaţa. Rugaţi-vă pentru mine! Sunt destul de zbuciumat sufleteşte, iar apoi cum o să mă îndrume Dumnezeu aşa o să fie, fără voia Lui nu putem face nimic. Mai am de lucru cu mine, să mă pot elibera de multe. O să încerc să mă rog mai mult, să vorbesc cu un duhovnic. Sunt nefericit din cauza luptei cu mine însumi. Doar eu singur mă pot lupta cu mine şi credinţa, Dumnezeu. O să văd ce fac. Trebuie să uit tot, aceasta în primul rând.

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *