de Tim Wilkins

Tim Wilkins

Surprins că eu, un fost homosexual, am primit o invitaţie ca să vorbesc două săptămâni consecutive la o organizaţie homosexuală, la o universitate importantă, am acceptat fără să stau pe gânduri. Am sosit cu mult mai devreme la faţa locului, pentru a fi printre studenţi, pentru a le strânge mâna şi a-i cunoaşte.

Deşi simţeam că locul meu nu era acolo, le-am povestit homosexualilor, care aveau vârste cuprinse între 25 şi 30 de ani, cum m-am simţit „diferit” încă de mic, cum, când am ajuns la pubertate, am fost atras de bărbaţi şi despre felul în care, după unsprezece ani de activitate homosexuală, I-am spus lui Dumnezeu: „S-a terminat! Homosexualitatea este o iluzie, un drum înfundat! Homosexualitatea promite multe, dar oferă puţine!” Le-am spus că homosexualitatea este un păcat, că este imorală şi că Dumnezeu pedepseşte păcatul.

Timp de nouăzeci de minute le-am făcut cunoscută povestea mea şi am răspuns la multe întrebări – dintre care unele au fost maliţioase, iar altele de-a dreptul jignitoare.

Imediat ce s-a încheiat întâlnirea, câţiva homosexuali, bărbaţi şi femei, cei mai mulţi cu o expresie contrariată pe chip, s-au apropiat de mine. În conversaţii semiprivate, afirmaţia repetată a fost: „Nu ai spus ceea ce mă aşteptam să aud.” Am întrebat: „Ce te aşteptai să auzi?”

Răspunsurile au fost previzibile. „Mă aşteptam să ne acuzi. Mă aşteptam să fii moralizator, zgomotos şi făţarnic.” „Mă aşteptam să citezi din Scriptură toată întâlnirea, să spui că ne deteşti.” Eu nu făcusem nimic din toate acestea.

Mi-am exprimat politicos aprecierea pentru oportunitatea de a discuta cu ei, de a mă împrieteni cu ei şi de a le spune ce a făcut Cristos în viaţa mea.

Am fost aşteptat, în săptămâna următoare, de o mulţime de două ori mai mare decât cea din săptămâna anterioară. De ce? Auziseră că „tipul care este un fost homosexual a fost respectuos, politicos şi prietenos”.

Mi-am compromis convingerile, am scuzat homosexualitatea, am diluat Scriptura? Nu.

După ce am fost intervievat în cadrul unei emisiuni de televiziune, în timp ce ieşeam din studio, am întâlnit un activist homosexual care realizează o emisiune de televiziune.

I-am întins mâna, i-am spus că i-am urmărit emisiunea şi că am găsit-o „interesantă”. Ted m-a întrebat cum mă cheamă şi de ce am fost intervievat. I-am spus numele meu şi am zis: „Am fost homosexual.”

Imediat Ted a început să vorbească repede, s-a aprins la faţă şi a început să se agite. Am stat liniştit în timp ce monologul lui continua – timp în care Îl întrebam pe Dumnezeu cum aş putea detensiona situaţia. Când a făcut o pauză, am intervenit cu aceste cinci cuvinte, fără să mă gândesc prea mult: „Ted – tu – eşti – o…” Eram nesigur care va fi ultimul cuvânt, dar, în cele din urmă, a ieşit de pe buzele mele – „binecuvântare”. Generic vorbind, Ted este o binecuvântare în sensul că, deşi nu este un copil al lui Dumnezeu, este o creaţie a lui Dumnezeu.

Ca un om care ar fi primit un pumn în stomac, Ted a rămas fără grai. După ce s-a adunat, chipul i s-a destins. Respirând adânc, Ted a zis: „Chiar apreciez felul în care ai condus discuţia noastră la un nivel superior.”

Imediat am îndreptat conversaţia de la homosexualitate către familie, muncă, colegiu – subiecte generale.

După puţin timp, gazda emisiunii TV care mă intervievase s-a apropiat de uşa studioului unde eu şi Ted stăteam de vorbă. Automat m-am pregătit să le fac cunoştinţă lui Ted şi gazdei TV. Întorcându-mă spre dreapta, mi-am pus mâna stângă pe umărul drept al lui Ted şi i-am spus gazdei: „Ted, el a fost gazda emisiunii” şi apoi i-am spus gazdei: „Ted are propria lui emisiune de televiziune.”

Ted şi cu mine ne-am încheiat discuţia, în timp ce ieşeam din clădire. Ne-am dat mâna şi ne-am văzut fiecare de drumul său.

O săptămână mai târziu s-a difuzat emisiunea live a lui Ted. Ghici ce? Acel activist homosexual a povestit publicului său, format în principal din activişti homosexuali, toată discuţia noastră, încheind cu cuvintele: „Nu ştiu dacă tipul chiar a fost homosexual sau nu, dar mi-a făcut o impresie deosebită.”

Rick Warren spune: „Sunt două cauze principale pentru care oamenii nu-L cunosc pe Isus Cristos ca Domnul şi Mântuitorul lor. Una este aceea că nu au întâlnit niciodată un creştin. A doua este aceea că au întâlnit un creştin.”

O arătare a dragostei creştine adevărate, evidente, eclipsează repede şi decisiv dragostea contrafăcută găsită în homosexualitate, deschizând o uşă pentru Evanghelie.

Îi urăsc pe homosexuali? Categoric nu! Adevărul este că îi iubesc pe homosexuali mai mult acum, decât atunci când eram unul dintre ei!

[Tim Wilkins, I Still Love Homosexuals. Copyright © Cross Ministry, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]