de Chris Stump

Chris Stump

Am crescut într-un cămin creştin în care mama mea era conducătorul spiritual şi cea care lua decizii; tatăl meu lucra cea mai mare parte a timpului şi era pasiv şi nehotărât. De timpuriu, am început să privesc masculinitatea ca pe ceva negativ. Mi-am petrecut cea mai mare parte a copilăriei cu mama şi am perceput-o ca pe cea puternică din familie. La petreceri, femeile spuneau că bărbaţii sunt câini, iar bărbaţii nu făceau decât să urle asemenea câinilor. Nu vroiam să fiu câine, deci de ce aş fi vrut să fiu bărbat? La un moment dat, mi-am jurat mie însumi, pe când eram în clasa a cincea, că nu voi fi niciodată ca tatăl meu. Acel jurământ m-a împins într-o criză de identitate, când am intrat în clasa următoare.

În ciclul gimnazial, m-am simţit nesigur şi necorespunzător ca băiat. Ceilalţi băieţi mă intimidau foarte mult, dar eram atras de ei. Când s-a instalat pubertatea, s-au instalat şi atracţiile faţă de băieţi. Când atracţiile au crescut, a început tachinarea. Eram atât de temător şi de inadecvat, încât mă plimbam în jurul terenului de baseball în orele de educaţie fizică, pentru a nu fi nevoit să fac sport cu alţi băieţi. Colegii au început să mă batjocorească, aruncându-mi vorbe de ocară şi ameninţându-mă. În fiecare zi, mergem la şcoală cuprins de teamă.

În acea perioadă, L-am primit pe Cristos în inimă şi am sperat că astfel voi putea „să scap de homosexualitate prin rugăciune” şi să rezist la tot chinul, dar nu am putut. Atracţiile s-au intensificat şi nu puteam să rezist când mi se adresau cuvinte injurioase. Mi-am folosit creştinismul şi prietenele, încercând să-mi dovedesc heterosexualitatea, dar colegii puteau să vadă prin faţada falsă pe care o etalam. Hărţuiala a continuat la liceu. Mă duceam la profesori şi le spuneam despre hărţuire, dar ei nu făceau nimic, ceea ce a întărit minciuna cu care mă luptam – sunt diferit şi nimănui nu îi pasă.

Când îmi puneam sub semnul întrebării identitatea, vorbele de ocară cu care mă etichetau colegii îmi reveneau iar şi iar în minte. Am permis acelor vorbe să aibă putere asupra mea şi a identităţii mele. Ştiam că eram atras de băieţi şi toţi ceilalţi ştiau – deci eram homosexual?

Am pornit în căutarea răspunsului. Îmi era prea ruşine să merg la biserica mea, unde tot ceea ce auzeam era condamnarea tot mai puternică a homosexualilor. Deci am apelat la camerele de chat pentru homosexuali şi astfel am găsit acceptare deplină şi dragoste. În sfârşit, primeam atenţia masculină pe care o vroiam şi o doream. M-am rugat lui Dumnezeu, întrebându-L dacă mă născusem aşa. Iar tot ce auzeam era „da”. Deci le-am spus părinţilor mei şi tuturor celor pe care îi cunoşteam că eram homosexual. Efectiv toţi prietenii creştini au încetat să mai aibă legătură cu mine, în afară de unul. Din cauza respingerii lor, am început să mă distanţez complet de creştini şi de religia lor.

După ce L-am respins pe Dumnezeu, am intrat pe deplin în stilul de viaţă homosexual. Eram emfatic şi vroiam ca toată lumea să ştie că eram homosexual şi mândru de asta. Critica, condamnarea şi vorbele de ocară nu aveau să mă mai afecteze. Mi-am împietrit inima faţă de toţi. Am căutat relaţie după relaţie, nefiind niciodată pe deplin satisfăcut sau împlinit. Iubeam atenţia pe care o primeam de la alţi bărbaţi, iar dorinţele lor pline de poftă îmi ofereau o anumită susţinere, dar tot mă simţeam pustiu pe dinăuntru.

Pe când plănuiam să intru la colegiu, am decis să pun capăt unei relaţii, pentru a avea mai multe oportunităţi de a căuta bărbaţi la colegiu. Când am pus capăt acelei relaţii, Dumnezeu mi-a deschis ochii cu privire la direcţia pe care mă aflam şi mi-a dat o dorinţă enormă pentru El, ceea ce nu avusesem de doi ani. În mai puţin de o oră, Duhul Sfânt mi-a transformat inima împietrită într-o inimă tandră, deschisă şi dornică să-L primească pe Domnul. Am decis să părăsesc stilul de viaţă homosexual şi să urmez o relaţie cu El.

Am început călătoria spre vindecare la o misiune Exodus din Lexington, Kentucky. Opiniile mele negative despre masculinitate s-au estompat încet, atunci când am ajuns la masculinitatea la care mă chema Dumnezeu. Dumnezeu m-a binecuvântat cu prietenii masculine sănătoase, cu adevărat uimitoare, prin care am fost susţinut şi încurajat. Bărbaţii de la misiunea Baptist Campus Ministry mi-au stat alături şi mi-au arătat ce înseamnă cu adevărat masculinitatea. În timp ce păşeau alături de mine în călătoria mea, am găsit în sfârşit dragostea care împlineşte şi susţine pe care o căutasem. Am început să mă accept pe mine însumi şi să-mi îmbrăţişez identitatea ca fiind definită de Cristos. Când am devenit mai sigur cine eram eu ca bărbat şi când am înţeles corect masculinitatea adevărată, evlavioasă am perceput femeile în mod diferit. Nu le-am mai văzut ca pe nişte egale, ci ca pe o completare a mea şi am devenit atras de ele.

Dumnezeu mi-a transformat efectiv viaţa şi a adus vindecare familiei mele. Am un respect nou pentru tatăl meu, iar relaţia noastră a fost restaurată. Acum ştiu: călătoria mea nu a fost niciodată legată de atracţiile homosexuale. Ea a fost şi este şi astăzi legată de rămânerea mea în Cristos şi de moartea mea faţă de mine însumi zi de zi, de dragul Lui.

Relaţiile şi comunitatea pe care le-am găsit la colegiu m-au impulsionat cu adevărat şi m-au făcut să progresez în mod uimitor. Dumnezeu a folosit atât de mulţi oameni pentru a scoate la iveală sinele meu adevărat!

Astăzi sunt liber, iar El m-a chemat să vestesc lumii adevărul Lui, că eliberarea de homosexualitate este posibilă, şi ca să ofer speranţă celor care o caută.

Ca stagiar la Exodus în vara aceasta, am avut parte un timp uimitor, în care Dumnezeu a deschis multe uşi şi a reafirmat chemarea Lui în viaţa mea. Am experimentat atât de multe aspecte diferite a ceea ce face Exodus ca misiune. Domnul m-a binecuvântat, de asemenea, cu prietenii şi oportunităţi noi, fiindcă începând din septembrie voi ocupa o poziţie la Exodus. Cât am fost aici la Exodus, am învăţat multe despre ce înseamnă să ai inima unui slujitor al Împărăţiei. Dumnezeu m-a maturizat, mi-a lansat o provocare şi sunt foarte mulţumitor să am o astfel de oportunitate.

[Chris Stump, Out of Pain, God Restores. Copyright © Chris Stump. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus International, contactează Exodus Global Alliance. Pentru o altă mărturie a lui Chris, clic aici.]