de Alan Medinger

Alan Medinger

Esenţialmente, societatea are două perspective despre homosexualitate. Perspectiva tradiţională susţine că homosexualitatea este o aberaţie, orientarea este o boală, iar comportamentul este patologic. Perspectiva opusă susţine că homosexualitatea este o variantă normală în condiţia umană, este determinată înainte de naştere, iar comportamentul homosexual este normal pentru cei cu această orientare. Comunitatea homosexuală a avut un succes remarcabil în a câştiga acceptare pentru cel de al doilea punct de vedere. Acest mod de a vedea lucrurile totuşi se bazează pe un număr de premise discutabile, care, dacă sunt false, ne conduc înapoi la părerile tradiţionale.

„Homosexualitatea este determinată prenatal, genetic sau în alt mod.” Pentru mulţi este aspectul fundamental al homosexualităţii. Aproape fără excepţie, este încredinţarea acelora dintre biserici care susţin acceptarea homosexualităţii. Sunt născuţi astfel; nu se pot schimba; şi astfel lucrul plin de dragoste pe care trebuie să-l facem este să-i ajutăm să-şi accepte homosexualitatea.

Comunitatea homosexuală are un interes extraordinar în a face societatea să accepte acest mod de a privi lucrurile. Întreaga mişcare a drepturilor pentru homosexuali este într-adevăr o mişcare a „acceptării homosexualităţii”. Ca masă de oameni supusă deseori bătăii de joc, ridiculizării, urii şi respingerii, ei vor cu disperare să fie acceptaţi ca „normali”.

A-i face pe oameni să creadă că o anumită proporţie din omenire se naşte homosexuală ar legitima homosexualitatea cum nimic altceva nu ar putea-o face. „A te naşte homosexual este exact ca şi cum te-ai naşte stângaci sau cu părul roşu. Este o variaţie normală în specia umană.” Cine nu ar prefera să fie văzut astfel, decât să fie etichetat ca „deviant” sau „pervers”?

Ce dovadă există că homosexualitatea este predeterminată biologic, genetic, hormonal sau în alt fel?

Mai întâi ar trebui să spunem că dovezile ar trebui să fie de partea celor care susţin poziţia că homosexualitatea este înnăscută. În această privinţă, susţinătorii normalităţii homosexualităţii eşuează în mod jalnic. Aproape întotdeauna spun generalităţi, folosind expresii precum „mulţi cred” sau „cercetarea actuală a dovedit”. Dar când sunt întrebaţi cine sunt cei mulţi sau unde este cercetarea, rămân fără cuvinte.

Episcopul Diocezei din Newark (SUA), care a atras atenţia naţională prin afirmaţiile lui puternic pro-homosexualitate, afirmând în mod absolut că homosexualitatea este înnăscută, oferă ca sursă a sa nimic mai mult decât convorbiri particulare cu oameni care fac „muncă de pionierat în domeniul ştiinţific”.

De fapt, nu s-a publicat nimic şi nimic nu a câştigat acceptare pe cale largă în comunitatea ştiinţifică şi în cea medicală, care să indice că homosexualitatea este determinată prenatal, în primul rând genetic sau în alt mod.

Este o afirmaţie dură, dar suntem atât de siguri de ea încât o susţinem şi suntem de acord să ne adresaţi orice provocări pertinente cu privire la ea.

Ce spun experţii, cei specializaţi în domeniul sexualităţii umane sau al homosexualităţii? Opiniile lor trebuie să le căutăm despre această chestiune, nu pe cele ale celor care au o agendă religioasă de promovat sau un stil de viaţă de protejat.

Una dintre cele mai recunoscute autorităţi în ce priveşte acest subiect este John W. Money, doctor în filozofie, profesor la Şcoala de Medicină Johns Hopkins şi Director la Institutul de Cercetare Psihohormonală. Într-un articol din Perspective în sexualitatea umană, el spune:

„Oricare ar putea fi aportul neînvăţat din partea surselor de constituţie, identitatea psihosexuală a copilului nu este scrisă, fără să fie învăţată, în codul genetic, în sistemul hormonal sau în sistemul nervos, la naştere.”^[1]

Un psihiatru care a scris şi a vorbit pe larg despre subiectul homosexualităţii, Dr. Charles W. Socarides de la Colegiul de Medicină Albert Einstein din New York, a afirmat:

„Homosexualitatea, alegerea unui partener de acelaşi sex pentru satisfacţia orgasmică, nu este înnăscută. Nu există nicio legătură între instinctul sexual şi alegerea obiectului sexual. O astfel de alegere a obiectului este un comportament învăţat, dobândit; nu există nicio înclinaţie genetică înnăscută pentru alegerea unui partener, fie de acelaşi sex, fie de sex opus.”^[2]

Un alt expert care a scris pe larg despre acest subiect este George A. Rekers, doctor în filozofie, profesor de neuropsihiatrie şi ştiinţă comportamentală la Universitatea Şcolii de Medicină din Carolina de Sud. După părerea lui:

„În timpul prezent, putem încerca să concluzionăm că principala sursă pentru devierea comportamentului de gen şi sexual se găseşte în învăţarea socială şi în variabilele de dezvoltare psihologice… deşi ar trebui să recunoaştem că rămâne posibilitatea teoretică ca anormalităţile psihologice să contribuie cu un factor potenţial de vulnerabilitate, în mod indirect.”^[3]

În sfârşit, avem opiniile lui Masters şi Johnson, cele mai cunoscute autorităţi în domeniul comportamentului sexual uman. În una dintre cărţile lor au scris:

„Astăzi s-a renunţat în general la teoria genetică a homosexualităţii.”^[4]

„În ciuda interesului pentru posibile mecanisme hormonale la originea homosexualităţii, astăzi niciun om de ştiinţă serios nu sugerează că se aplică o simplă relaţie de tip cauză-efect.”^[5]

Argumentele „educaţie versus natură” sunt întotdeauna dificile, omul fiind o creatură atât de complexă. Fie că discutăm despre alcoolism, despre comportament criminal sau despre homosexualitate, poate fi imposibil de dovedit cauza oricărei forme de comportament sau a oricărei identităţi, folosind metode ştiinţifice sau regulile stricte ale logicii. Dar părerea generală covârşitoare a experţilor în domeniu este că homosexualitatea este, în primul rând, un comportament învăţat, iar dacă există un element genetic, aproape sigur are o contribuţie minoră.

Dacă homosexualitatea este într-adevăr un comportament învăţat, atunci există o mare posibilitate să poată fi dezvăţat. De fapt, există tot mai multe dovezi că un număr substanţial de oameni experimentează o schimbare adevărată!

Note

^[1] John W. Money, Sexual Dimorphism and Homosexual Gender Identity, în Perspectives in Human Sexuality, ed. Nathaniel W. Wagner (New York: Behavioural Publications, 1974), p. 67.

^[2] Charles W. Socarides, Homosexuality: Basic Concepts and Psychodynamics, în the International Journal of Psychiatry, 1972.

^[3] George A. Rekers, The Formation of Homosexual Orientation, an Address to the North American Social Science Network Conference, Washington, D.C., 26 februarie 1987.

^[4] William H. Masters, Virginia E. Brown şi Robert C. Kolodny, Human Sexuality, (Boston, Little, Brown and Company, 1984), p. 319.

^[5] Ibid., p. 320.

[Alan Medinger, Homosexuality and the Truth: A Life Determined Before Birth? Copyright © 2003 Alan Medinger & Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]