Homosexualii sunt problematici de la bun început

Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

La adulţi nu numai că există o corelaţie pozitivă între utilizarea drogurilor ilegale şi implicarea în homosexualitate, dar cei care se implică în cele două comportamente sunt, în mod disproporţionat, delincvenţi, tulburaţi mintal, mai suicidari etc.[1] Academicieni compătimitori şi activiştii homosexuali spun că aceste caracteristici sunt răspunsul inevitabil al homosexualilor la discriminare. Ei nu au început astfel, ci au fost „asemenea copiilor obişnuiţi, cu excepţia intereselor homosexuale”. Ca atare, adolescenţii homosexuali au la fel de mult dreptul la protecţie şi acceptare ca negrii sau ca alte minorităţi protejate.

Centrele pentru Controlul Bolii (CDC) au terminat un studiu de nouă ani realizat pe tineri homosexuali,[2] care a cercetat dacă tinerii homosexuali erau „asemenea copiilor obişnuiţi”. Per ansamblu, constatările CDC sunt în acord cu noţiunile tradiţionale că un copil care intră într-un „lucru rău” face şi alte „lucruri rele”: tinerii homosexuali erau, în mod disproporţionat, implicaţi în toate formele evaluate de rebeliune şi autovătămare. Mulţi au raportat că au început aceste activităţi dăunătoare înainte de adolescenţă.

Pentru a aprecia importanţa studiului CDC, este util să îl comparăm cu un studiu longitudinal din perioada anilor 1990 din oraşul Christchurch, Noua Zeelandă,[3] care a inclus verificări a ceea ce au spus respondenţii. Unii oameni într-adevăr mint, exagerează şi/sau „se distrează” la chestionare. Datorită acestei probleme potenţiale, investigatorii din Noua Zeelandă au studiat aceiaşi 1007 copii din Christchurch de la naştere până la vârsta de 21 de ani, cu interviuri luate părinţilor, autoraportare, precum şi observare şi testare din partea investigatorilor. Punctul nevralgic major al studiului a fost eşantionul său mic – numai 28 de participanţi „se implicaseră sau doreau să se implice în homosexualitate” la vârsta de 21 de ani. Cu toate acestea, studiul din Noua Zeelandă este de sine stătător şi constituie „standardul de aur” al metodologiei curente. Nu s-a făcut un alt studiu longitudinal mult mai mare al problemelor în cauză. Dar studiul din Noua Zeelandă existând, alte studii pot fi comparate cu constatările sale.

2% dintre tinerii adulţi din Christchurch au spus că „erau” homosexuali sau bisexuali şi un număr suplimentar de 8 au raportat sex cu un membru al sexului lor de la vârsta de 16 ani (4 dintre cei care au spus că „erau” homosexuali au spus că nu se implicaseră în sex homosexual). Cei 11 tineri şi cele 17 tinere care au fost înregistraţi ca homosexuali au condus la o rată de 2,8% a homosexualităţii în grupul studiat.

Aceşti 2,8% dintre tinerii adulţi au fost mai predispuşi să fie înregistraţi ca având „probleme”. În fiecare dintre cei şapte ani ai perioadei studiului, aproximativ 1% dintre heterosexuali şi 5% dintre homosexuali au spus că au încercat să se sinucidă. Niciunul de fapt nu s-a sinucis, dar 32% dintre homosexualii şi 7% dintre heterosexualii în vârstă de 21 de ani au raportat că au încercat cel puţin o dată. Per ansamblu, 57% dintre homosexualii versus 41% dintre heterosexualii cu vârsta de 21 de ani au recunoscut cel puţin un delict (36% versus 26%, unul violent; 50% versus 33%, un delict legat de proprietate). Tinerii bărbaţi homosexuali au arătat, de asemenea, mai multă tulburare comportamentală (de opoziţie, de răzvrătire) şi abuz de substanţe mai frecvent (fumat, consum de droguri).

Constatările CDC replicate în Noua Zeelandă

În studiul recent al CDC „s-au dat chestionare despre risc la ~ 35000 de elevi din clasele 9-12, din şapte state şi din şase oraşe mari, între anii 2001-2009 (aproximativ 80% dintre copii au dat răspunsuri utilizabile). Indiferent că a existat o definire comportamentală (sexul partenerului) sau o autoetichetare (homosexual, bisexual sau heterosexual), esenţialmente nu o existat deosebire între rezultate: homosexualitatea a fost asociată cu mai multe probleme personale şi sociale. Deşi nu s-a găsit fiecare rezultat în fiecare locaţie sau în fiecare an (au fost eşantioane independente), tiparul general a fost mai presus de orice îndoială.

Aproximativ 93% dintre copii au spus că erau heterosexuali, 5% că erau bisexuali sau homosexuali, iar 2% nu se hotărâseră. 57% dintre copii au raportat sex cu sexul opus şi 6% au clamat contact homosexual. În timp ce 96% dintre copiii care au raportat sex numai cu sexul opus au spus că erau heterosexuali – oferind o potrivire puternică între comportament şi identitatea clamată – 62% dintre cei care au raportat numai sex homosexual au spus, de asemenea, că erau heterosexuali (au încercat şi nu le-a plăcut?). 22% dintre cei din ultimul grup au spus că erau homosexuali.

La fel ca în studiul din Noua Zeelandă, diferenţele găsite între grupurile de orientare sexuală nu reprezintă un echivalent al conceptului „asemenea celorlalţi copii, dar interesaţi de homosexualitate, în loc de sexul opus”. Luaţi în considerare periculozitatea faţă de alţii din următorul tabel:

Comportament Heterosexuali Homosexuali
A mers în maşină cu un şofer care băuse 23% 34%
A condus maşina când a băut 8% 14%
A purtat o armă albă 13% 23%
A purtat o armă de foc 4% 11%
A fost implicat într-o bătaie (în ultimul an) 29% 42%
A fost rănit într-o bătaie (în ultimul an) 3% 13%

Toate studiile raportează că adulţii homosexuali îi pun în pericol pe alţii în mod disproporţionat. Evident, aceasta începe devreme. Şi cu toate că şcolile susţin tot mai mult că sunt „zone sigure” pentru tineretul homosexual şi lesbian, homosexualii s-au răzvrătit mai frecvent împotriva regulilor şcolii (a se vedea tabelul care urmează).

Homosexualii nu au fost singurii care s-au răzvrătit, dar categoric au făcut-o mai des. Iar dacă, din cauza discriminării, „trebuie” să facă lucruri care îi rănesc pe ei înşişi şi pe alţii – de ce trebuie să le facă la şcoală? Lucrurile nu au mers mult mai bine când homosexualii au fost „cu cei ca ei”. 14% dintre heterosexuali versus 20% dintre cei care aveau numai parteneri homosexuali au afirmat că au fost loviţi sau răniţi fizic la o întâlnire. 11% versus 17% dintre cei din aceleaşi grupuri au raportat că au fost forţaţi să facă sex (adică au fost violaţi). Dacă homosexualii se află „departe de opresorii lor” când sunt unul cu celălalt, atunci de ce mai sunt violenţi?

Natura „murdară” a homosexualităţii, de asemenea, începe devreme: 11% dintre heterosexuali versus 29% dintre homosexuali au raportat de cel puţin 4 ori mai mulţi parteneri sexuali în timpul vieţii; 66% dintre heterosexuali versus 45% dintre homosexuali au raportat folosirea prezervativului la ultimul contact sexual; iar 19% dintre heterosexuali versus 32% dintre homosexuali au afirmat că au folosit alcool sau droguri înainte de ultimul contact sexual.

Comportament pe proprietatea şcolii Heterosexuali Homosexuali
A purtat o armă 5% 14%
A băut alcool 4% 12%
A fost implicat într-o bătaie 11% 21%
A fumat 5% 16%
A folosit tutun care nu se fumează 1% 8%
A folosit marijuana 5% 14%
A ameninţat/a rănit cu o armă 6% 18%

Privind retrospectiv, elevii au fost întrebaţi dacă înainte de vârsta de 13 ani fumaseră o ţigară întreagă (10% dintre heterosexuali versus 25% dintre homosexuali); băuseră alcool (21% versus 35%); fumaseră marijuana (8% versus 21%); făcuseră sex (sexul obişnuit bărbat-femeie, 5% dintre heterosexuali versus 14% dintre homosexuali). Cei care au început devreme au fost, în mod consecvent, disproporţionat homosexuali. Chiar şi înainte de adolescenţă, o minoritate semnificativă de copii care se vor declara, în cele din urmă, „homosexuali”, fac probleme şi se autovatămă. „Copiii buni” care nu intră în „lucruri de adulţi” devin, în mod disproporţionat, heterosexuali; copiii care fac „lucruri de adulţi” sunt mai predispuşi să devină homosexuali.

Autovătămarea şi delincvenţa, de asemenea, „au mers împreună” cu homosexualitatea, la fel ca în studiul din Noua Zeelandă, precum arată tabelul următor. Cei înclinaţi către homosexualitate au fost, de asemenea, mai predispuşi să fie supraponderali, să folosească şi să abuzeze de alcool, să aibă probleme de alimentaţie, să petreacă mai mult timp online (dar mai puţin la televizor) şi să nu „mănânce corect”.

Concluzii

În mod clar, o minoritate semnificativă de „copii obişnuiţi” fac lucruri rele (de exemplu, 22% folosesc marijuana, 2% folosesc heroină) şi suferă de depresie din diferite motive (25% s-au simţi trişti sau lipsiţi de speranţă timp de 2+ săptămâni). Mulţi copii obişnuiţi pot „cauza probleme” când ajung la vârsta adultă. Dar faptul că se vor afla în preajma heterosexualilor îi va „calma pe unii dintre ei” şi, dacă vor deveni părinţi, copiii lor îi vor ajuta să se maturizeze şi mai mult. Pe de altă parte, cei înclinaţi către homosexualitate vor gravita în jurul altor homosexuali şi vor fi încurajaţi la şi mai multă răzvrătire şi autovătămare. Violul şi violenţa asociate cu „iubiţii” lor îi vor face, fără îndoială, şi mai frecvent deprimaţi.

Din nefericire, indiferent cât de minunat este mediul familial sau şcolar, o mică fracţiune dintre copii vor ajunge rău. Dacă mediul familial sau şcolar este deficient, o largă fracţiune vor ajunge rău. Dar în studiile care „privesc retrospectiv” (adică longitudinale), parcursul vieţii delincvenţilor, al utilizatorilor de droguri sau al homosexualilor este similar. Ei intră în „lucruri rele” la o rată mai ridicată şi de la vârste mai mici.

Observaţi că aproximativ 2% dintre adolescenţi erau „nesiguri” dacă aveau să se alăture taberei homosexuale sau heterosexuale. Ar putea acordarea de protecţii speciale pentru un anumit tip de răzvrătire – în acest caz homosexualitatea – să-i încurajeze pe acei copii să o încerce? Deşi constatările studiilor mai vechi nu s-au bazat pe eşantioanele excelente ale investigaţiilor recente, se deduce că rata „încercării” homosexualităţii este în creştere. Cei „nesiguri” se află acolo ca să fie agăţaţi. Dacă şcolile protejează homosexualitatea şi acordă atenţie în plus elevilor homosexuali, creează stimulente pentru cei nesiguri ca să fugă de heterosexualitate. Dacă utilizatorilor de droguri li s-ar acorda aceleaşi protecţii şi aceeaşi simpatie ca homosexualilor, credeţi că am avea mai puţini dependenţi de droguri?

Comportament Heterosexuali Homosexuali
Nu a purtat niciodată centură de siguranţă 12% 21%
A fumat zilnic 8% 24%
Fumător în prezent 14% 31%
S-a simţit trist/lipsit de speranţă timp de 2+ săptămâni în timpul anului respectiv 25% 46%
A luat serios în considerare sinuciderea 12% 35%
A încercat să se sinucidă şi a fost tratat de un medic/o asistentă 6% 27%
A folosit vreodată marijuana 38% 58%
Foloseşte în prezent cocaina 2% 14%
Foloseşte în prezent heroina 2% 14%
A folosit vreodată steriozi 2% 14%
Şi-a injectat droguri 2% 12%
Foloseşte în prezent marijuana 22% 35%

Îi poate domoli educaţia pe copiii rebeli şi îi poate ea împiedica să se autovatăme? Poate că da, dar dovezile de până acum nu sunt prea încurajatoare. De exemplu, un studiu amplu, bine condus, făcut timp de mai mulţi ani, care a studiat educaţia bazată pe şcoală, a găsit că în esenţă nu a avut niciun efect asupra ratelor fumatului la vârsta adultă.[4] Aparent, acest gen de dovezi nu sunt în acord cu CDC. Autorii studiului curent al CDC avertizează că datele lor arată că copiii homosexuali ar trebui să fie special „educaţi” şi protejaţi. Dar unde sunt avertizările similare pentru adolescenţii care fumează, sunt utilizatori de droguri sau sunt promiscui? De ce ar trebui ei să fie „ignoraţi intenţionat” de agenţii federali? La urma urmei, ce este corect este corect… nu-i aşa?

Note

[1] Cameron P. ş.a. (2005) Homosexual sex as harmful as drug abuse, prostitution, or smoking. Psychological Reports, 96; 915-961.

[2] Kann L. ş.a. (2011) Sexual Identity, Sex of Sexual Contacts, and Health-Risk Behaviors Among Students in Grades 9-12 – Youth Risk Behavior Surveillance, site-uri selectate, Statele Unite, 2001-2009 (6/10/11).

[3] Fergusson D. L. ş.a. (1999) Is sexual orientation related to mental health problems and suicidality in young people? Archives of General Psychiatry, 56; 876-880.

[4] Peterson A. V. ş.a. (2000) Hutchinson smoking prevention project: long-term randomized trail in school-based tobacco use prevention – results on smoking. Journal of the National Cancer Institute, 92; 1979-91.

[FRR September 2011, Homosexuals Disruptive From the Get-Go. Copyright © 2011 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

%d bloggers like this: