Nu a fost uşor să fiu homosexual. Nu a fost uşor pentru că acest stil de viaţă nu este acceptat. Erau anumite locuri unde nu puteam merge. Anumite cercuri unde nu corespundeam. În anumite momente nu mă simţeam confortabil în propria mea familie. Eram gay, dar nu eram fericit. [Joc de cuvinte în limba engleză, unde cuvântul „gay” are sensul şi de „vesel”, „fericit”. N. trad.] În mijlocul tuturor petrecerilor, a băuturii, a sexului şi a altor activităţi la care mă dedam, nu eram fericit. Nu am putut găsi fericirea. Nu până L-am găsit pe Isus.

La vârsta de 19 ani, am fost introdus în homosexualitate. Sunt mai multe motive pe care le atribui implicării mele în acest stil de viaţă, îndeosebi lipsa de susţinere şi faptul că am fost respins. Pentru că eram atât de naiv, am dorit o relaţie cu un model de masculinitate care mă putea îndruma. Nu o relaţie sexuală, ci o relaţie de tip tată-fiu sau frate mare-frate mic. Tatăl meu trăia, dar nu am petrecut niciodată timp de calitate cu el. Nu am vorbit niciodată despre probleme care îl interesează pe un tânăr. La fel, fratele meu mai mare şi cu mine nu am avut niciodată astfel de discuţii. Până nu am împlinit 22 de ani, nu le‑am spus despre homosexualitatea mea.

În timp ce persistam în acest stil de viaţă, am realizat că nu eram fericit. Îl cunoscusem pe Cristos de la o vârstă fragedă şi îmi lipsea relaţia cu El. Astfel că, în ianuarie 1992, am început să am părtăşie cu Biserica Dulcele Duh Sfânt. Deşi nu mergeam în fiecare duminică, mergeam des.

Într-o duminică, pastorul, Episcopul Trotter, a predicat mesajul: „Ai fost făcut pentru măreţie!” Un tânăr s-a ridicat şi a mărturisit cum fusese împuşcat şi cum aceasta i-a influenţat decizia de a-şi preda viaţa lui Cristos. A vorbit despre cum bunica lui şi Episcopul Trotter s-au rugat pentru el. În încheierea mărturiei lui, Episcopul Trotter a spus congregaţiei că acel adolescent a realizat că avea nevoie de Cristos în viaţa lui. „Noi toţi supravieţuim datorită rugăciunilor cuiva”, a adăugat el. În acea zi am luat decizia de a mă întoarce la Cristos. Eram încă gay, dar nu eram fericit.

Au trecut câţiva ani şi am observat că Dumnezeu făcea un lucru nou cu mine. Mi-a schimbat prietenii şi dorinţele nenaturale. Am început să strig mai mult la El, să-I fac cunoscut că doream să fiu împlinit. Când m-am apropiat mai mult de El, am avut parte de respingere, durere şi rănire din partea prietenilor mei. Îmi spuneau „profundul”. Eram un trădător, un băiat al bisericii. Toate acelea m-au durut, dar am continuat să cred în Dumnezeu. Activitatea mea în misiune a crescut şi am dezvoltat o relaţie cu Dumnezeu prin rugăciune, studiu şi post.

Îmi amintesc ziua în care El [Dumnezeu] mi-a spus că voi sluji homosexualilor. Era în timpul unei slujbe de duminica dimineaţa, chiar înainte ca Episcopul Trotter să predice mesajul „Trecând de la viziune la victorie”. Era un duh de închinare în acel loc, când Dumnezeu a început să-mi vorbească: „Te-am chemat ca să eliberezi pe cei captivi. Toate cele prin care ai trecut au fost ca să te facă cine vreau Eu să fii. Vei sluji celor care au fost violaţi, molestaţi, celor care sunt dependenţi sexual, respinşi şi legaţi de homosexualitate.”

Versetele care m-au ajutat în această umblare creştină se găsesc în Apocalipsa 12:10-11: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Cristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.”

[Larry Hampton, Gay, but Not Happy. Copyright © Witness Freedom Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune. Larry Hampton este pastor la Biserica Baptistă Sweet Holy Spirit Full Gospel din Chicago.]