de David Kyle Foster

David Kyle Foster

De ce ar vrea un băiat de nouă ani să se sinucidă? Numai în ultimii câţiva ani am reuşit să dau un răspuns. Am fost unul dintre acei copii „sensibili”, iar strigătele şi bătăile din casă m-au afectat profund. În multe nopţi mă ascundeam pe podea, în spatele canapelei, într-o cameră goală, unde nu mă putea găsi nimeni. Sau îmi petreceam ziua la cinematograf, privind acelaşi film iar şi iar, devenind parte a vieţii personajelor, toate acestea ca să uit de durerea pe care o resimţeam din cauză că nu eram iubit.

Una dintre marile traume ale copilăriei mele a fost bătaia zilnică pe care mi-o aplica bătăuşul din vecinătate. Într-o zi, am decis să încerc să îl amuz făcând striptease, ca să nu mă mai lovească. A funcţionat! Atunci am descoperit că puteam face oamenii să mă placă scoţându-mi hainele, o lecţie care, în cele din urmă, avea să mă ducă la prostituţie.

Tatăl meu era un educator sever şi îmi inspira teamă. Într-o zi, în timp ce mă lovea cu cureaua, mi-am jurat că îl uram şi am declarat în inima mea că nu era tatăl meu. Ura de sine a fost rodul firesc al acelei decizii, ca şi inabilitatea de a-mi găsi propria identitate masculină.

Pe vremea aceea, pentru mine autosatisfacerea devenise obsesivă. Am devenit introspectiv şi concentrat pe mine însumi, scuipând ură de sine în timp ce mă priveam în oglindă, în fiecare zi după şcoală. Curând am avut prima tentativă de sinucidere, care a fost urmată de altele, pe atunci neştiind cum altfel să scap de durerea şi tulburarea interioară.

Din primii ani de viaţă, o prietenă de familie adultă m-a necăjit necontenit cu privire la fete şi astfel am crescut cu o teamă infernală, profundă că o femeie matură mă va umili. În ultimii ani ai adolescenţei, când am devenit activ sexual, pentru mine devenise efectiv mult mai puţin stresant să fac sex cu bărbaţi decât cu femei. De altfel, cei mai mulţi dintre cei care mă căutau erau bărbaţi mai în vârstă, care nu aşteptau reciprocitate din partea mea. Adânc, în interiorul meu, mă aflam în căutarea unui model patern, de aceea eram dornic de atenţia lor.

Tatăl meu era pastor, dar am crescut urându-L pe Dumnezeu. Faptul că în familie nu mi-a fost arătat caracterul Lui iubitor, a contribuit, fără îndoială, la ostilitatea mea faţă de Biserică. Şi întocmai cum îmi uram tatăl, simţeam o ură similară faţă de Dumnezeu, Tatăl meu ceresc.

În ultimii ani ai adolescenţei am devenit nechibzuit şi nepăsător, lăsându-mă pradă obiceiului de a consuma droguri, ceea ce m-ar fi putut omorî cu uşurinţă. La un nivel inconştient, ajunsesem la concluzia că mersesem prea departe pentru a mai fi salvat şi astfel am început să retrăiesc viaţa lui Errol Flynn, aşa cum este relatată ea în cartea sa My Wicked, Wicked Ways [Căile mele rele, rele]. Hotărând să las soarta să mă ducă încotro vroia, m-am mutat la Hollywood.

David Kyle Foster

Spre uimirea tuturor, în scurt timp interpretam roluri principale în filme. Furia interioară dezlănţuită îmi dădea abilitatea de a comunica emoţii profunde pe ecran. Înainte de a-mi da seama, aveam doi dintre cei mai buni agenţi din oraş, un număr foarte mare de reclame naţionale plătite şi mai multe roluri principale.

Dar nimeni nu bănuia viaţa mea dublă. În timpul zilei eram David Kyle, noua stea în ascensiune, concurând pentru roluri principale cu tinerele staruri ale cinematografiei de atunci. În timpul nopţii eram „Steve”, un prostituat pe străzile Hollywood-ului, încercând, fără să realizez, să-mi distrug succesul datorită unui profund sentiment de lipsă de valoare.

Adesea urcam în maşina unui client ştiind că va încerca să-mi ia viaţa. Speram doar că va termina repede. De fiecare dată, Domnul m-a scăpat, iar inima îmi era mişcată de simţământul îndurării şi protecţiei din partea lui Dumnezeu.

Totuşi, la vârsta de douăzeci şi nouă de ani eram deja bolnav din cauza drogurilor, alcoolului şi prostituţiei. Am încercat să găsesc sensul vieţii urmându-l pe un guru numit Maharaj Ji, autoproclamat „stăpânul perfect al universului”. Într-o ocazie, oricât ar părea de ciudat, am atins nirvana sau conştienţa de Dumnezeu, simţindu-mă „una” cu Dumnezeu şi cu universul. În alte ocazii, l-am văzut pe guru făcând minuni supranaturale şi am presupus, cu naivitate, că numai Dumnezeu putea face aşa ceva.

Între timp, mama mea şi tatăl meu deveniseră creştini adevăraţi şi îi puseseră pe toţi prietenii lor să se roage pentru mine. Apoi, cum începusem să am îndoieli cu privire la acel guru-dumnezeu al meu, m-am rugat Dumnezeului care a creat universul, care are un Fiu numit Isus. „Te rog, păzeşte-mă de înşelare, dacă urmez un profet fals!”, m-am rugat. Dintr-odată, am simţit un râu de apă vie, incredibil de puternic, ridicându-se în valuri în fiinţa mea. (Ioan 4:14) Părea o cascadă dezlănţuită de dragoste lichidă şi simţeam că aveam să mor datorită intensităţii sale. Când am strigat: „Opreşte-te!” s-a oprit, iar eu m-am prăbuşit plângând pe podea. „Dumnezeu există”, am gândit eu, „şi mă iubeşte!”

Curând după aceea, m-am simţit îndemnat să vizitez ţara lui Israel, căutând adevărul despre Isus Cristos. Într-o biserică de lângă grădina Gheţimani, m-am rugat pentru un răspuns la întrebarea mea arzătoare: „Dacă atât Dumnezeu, cât şi Satan fac minuni, cum pot şti care minune este cu adevărat de la Dumnezeu?”

Am simţit că Dumnezeu răspundea direct dorului din inima mea însetată, plină de întrebări: „Cine Şi-a dovedit dragostea pentru tine?” Scene de la biciuirea şi răstignirea lui Isus au început să mi se perinde prin minte şi am înţeles adevărul: Dumnezeu m-a iubit atât de mult, încât L-a trimis pe Fiul Său să moară pe cruce pentru mine.

Dumnezeu a început să facă o serie de minuni în viaţa mea. În numai şase săptămâni, mergeam deja la şcoala creştină Trinity Evangelical Divinity School de lângă Chicago, educaţia mea fiind plătită în întregime de un om de afaceri creştin. Am absolvit cu un masterat în Teologie în 1983. În următorul deceniu, am lucrat pentru câteva misiuni creştine importante, înainte ca Dumnezeu să mă cheme să lucrez cu normă întreagă ca Director la misiunea Mastering Life Ministries, care instruieşte Trupul lui Cristos cum să slujească celor zdrobiţi sexual.

Dumnezeu a lucrat cu credincioşie de-a lungul anilor, aducându-mi vindecare de dependenţa sexuală din trecut. Imediat după mântuirea mea, m-am dus la pastor şi i-am spus: „Mă culc cu doi, trei bărbaţi în fiecare noapte de aproape zece ani. Ştiu că-mi vei cere să mă opresc, dar nu pot.” „Nu-ţi voi cere să te opreşti!”, mi-a răspuns el, şi îmi amintesc că am gândit: „Ce-i cu tine? Eşti pastor. Trebuie să-mi spui să mă opresc!” Dar el încerca să mă facă să înţeleg un adevăr profund: Dumnezeu urma să o facă pentru mine. El avea să facă să prindă viaţă dreptatea Sa în mine. Tot ceea ce aveam eu de făcut era să urmăresc o relaţie intimă cu El şi să Îi îngădui să preia complet controlul asupra vieţii mele. Cu o credinţă de copil am crezut, iar Dumnezeu a început cu adevărat să facă să prindă viaţă dreptatea Sa în mine. Din acea zi, m-a păzit ca să nu mai cad în imoralitate sexuală.

Desigur, trebuie să fac faţă în continuare ispitelor sexuale care apar. Îmi amintesc că mă aflam în Orlando odată, pentru a înregistra cursul video al misiunii noastre despre vindecarea sexuală. Biserica m-a dus la un hotel care se afla chiar în mijlocul cluburilor de striptease şi al magazinelor pornografice.

Când am intrat în camera de hotel, lângă pat erau două reviste pornografice. Când am început să răsfoiesc una din ele, Duhul Sfânt mi-a zis: „Satan încearcă să te facă să ieşi din cameră!” „Mulţumesc, Dumnezeule!”, am murmurat eu. Cuprins de o încântare bruscă, am aruncat revistele în coşul de gunoi şi le-am călcat puternic cu piciorul, băgându-le în fundul coşului. Când am călcat pe ele, Duhul Sfânt a rostit în inima mea, la fel de clar ca sunetul unui clopoţel: „Îl voi zdrobi sub picioarele Mele!” (Romani 16:20)

În cei douăzeci de ani de vindecare, Dumnezeu a transformat inima mea răzvrătită într-o inimă cuprinsă de dragoste şi har. Şi a vindecat domeniile stăpânite de păcat şi slăbiciune din mine care mă duceau, în primul rând şi în primul rând, în robie.

Dumnezeu a îndepărtat ura adâncă pe care o nutream faţă de tatăl meu. Într-o zi, mi-a cerut să îl iert pe tata. „Nu pot”, a fost gândul meu. „Rănile sunt prea adânci.” Apoi am adăugat: „Dar dacă îmi vei da putere, o voi face.”

Apoi Domnul mi-a zis: „Ia iertare de la Mine şi dă-i-o tatălui tău.” În Duhul, m-am întins, am luat iertare din mâna iertătoare a lui Isus şi m-am întors spre tatăl meu, rostind: „Tată, cu putinţa pe care o are Isus de a te ierta, te iert.” Imediat am simţit o eliberare de ură şi amărăciune, care nu au mai revenit niciodată.

Dumnezeu doreşte să facă din cei pe care îi mântuieşte trofee ale dragostei şi harului Său. Într-un mod surprinzător pentru cei din lume, El ne pune pe unii dintre noi în slujire exact în domeniul în care am căzut cel mai jos. Înlocuind cea mai mare slăbiciune a noastră cu tăria Sa, El astupă gura celor care nu Îl recunosc.

[David Kyle Foster, Finding Real Life. Copyright © David Kyle Foster. Tradus şi publicat cu permisiune. David este autorul cărţilor Love Hunger: A Harrowing Journey from Sexual Addiction to True Fulfillment, Sexual Healing și Transformed Into His Image şi Director la Mastering Life Ministries. Poate fi contactat la adresa: Mastering Life Ministries, 1 Massachusetts Avenue NW, Suite 333, Washington, DC 20001, USA, telefon: (01)202.543.0073, site: www.nrb.org.]

Pentru o înregistrare video cu David, clic aici.