de Bob Van Domelen
Când sunt ispitit
Uneori mă lupt cu realitatea că cei mai mulți oameni nu ar lua niciodată în considerare molestarea unui copil. Deci cum este ispita mea „obișnuită pentru om”? [În traducerea Cornilescu, „potrivită cu puterea omenească”, 1 Corinteni 10:13, n. trad.] Faptul că sunt ispitit într-o asemenea manieră mă deosebește de majoritatea oamenilor și mă plasează în compania celor disprețuiți de majoritate. Dar eu privesc ispita în sens larg și nu specific, încep să înțeleg că există multe aspecte colaterale care au impact asupra a ceea ce aș putea eu considera ca fiind ispită. Iar aspectele colaterale sunt foarte obișnuite pentru toți oamenii.
Niciodată prea mult pentru a face față
Nu știu cum este cu voi, dar uneori ispitele mele vin ca fulgerul pe cer – într-un moment nu se vede nimic, în următorul moment apare un flash de lumină orbitoare care poate provoca o vătămare incredibilă. În trecut credeam că cele mai multe ispite apar de nicăieri, ca să lovească fără veste cele mai bune planuri făcute împotriva lor. Dar nu așa apar ele. Nu chiar.
Am învățat că, deși amenințarea serioasă pentru echilibrul meu moral ar fi putut să pară ca un fulger neașteptat, întotdeauna au existat avertizări. Am scris că nivelul ispitei mele și frecvența ei au fost direct legate de felul în care am avut grijă de mine. Oricând sunt atent la bunăstarea mea, relația mea cu Dumnezeu este continuă și pot să recunosc capcanele Celui Rău.
Un lucru pe care vreau să îl împărtășesc aici este că cele mai multe ispite pe care le am nu sunt cu adevărat noi. Coperțile pot fi diferite, dar conținutul este același. Deci, când mă uit mai atent la ispitele mele, văd că au caracteristica „a fost aici, am văzut asta, i-am dat curs”. Iar dacă sunt sincer cu mine însumi, reprezintă ispitele mele un lucru căruia nu îi pot face față? Sau poate că întrebarea ar fi mai bine formulată astfel: „Sunt ispitele mele ceva ce resping din toată inima sau încă am poftă pentru păcat?” Dacă încă am poftă pentru anumite păcate, atunci ispitele nu mă biruiesc. Mi se potrivesc.
O cale de ieșire
Fără să intenționez să urmez o anumită ordine, permiteți-mi să vă împărtășesc ce cred eu despre modul în care Se îngrijește Dumnezeu.
- Ispita este un semn de avertizare, iar Dumnezeu îmi amintește că am nevoie să mă bazez complet pe El.
- Fiind separat de obiectele adicțiilor mele când eram în închisoare, am văzut cât de departe înaintasem pe calea întunericului. Am învățat că ispitele erau încercarea lui Satan de a mă face să accept intimitatea falsă și nu intimitatea poruncită de Dumnezeu căreia am fost destinat. Și rețineți că intimitatea nu se referă doar la intimitatea sexuală. Ea se referă la intimitatea relațională sinceră cu oricine, ca și cu Dumnezeu.
- În loc să devin mai izolat în gânduri și comportamente, în programele de tratament obligatorii am fost nevoit să le împărtășesc altora, la fel cum și ei au fost nevoiți să mi le împărtășească mie. Să dai socoteală cuiva este o componentă esențială pentru orice plan de prevenire a recăderii. Iar dacă puterea oricărei ispite rezidă în faptul de a fi confuză, trebuie, într-un anume fel, să fie adusă la lumină, pentru a fi văzută drept ceea ce este. „Satan este un mincinos!” afirmă un bun prieten al meu în fiecare scrisoare pe care mi-o trimite. Are dreptate.
- Am învățat că a ține un jurnal al gândurilor mele private este încă un mod de a avea grijă de mine însumi. Este uimitor cât de clar mă ajută Dumnezeu să văd atât binele, cât și răul din viața mea, iar dacă sunt sincer în acest jurnal, adesea știu exact ce pași trebuie să urmez.
- În sfârșit, am învățat că ispita îmi amintește că mă aflu încă în luptă, că Satan nu mă are în posesie și că îndurarea lui Dumnezeu este într-adevăr suficientă, dacă sunt deschis la călăuzirea Lui.
Am scris, de asemenea, că atunci când sunt ispitit să fac ceva ce știu că este greșit, mă întreb uneori cât de schimbat sunt de fapt. După ce v-am împărtășit acestea, am ajuns de unde am plecat și pot să văd minciuna pe care Satan ar vrea să o accept ca adevăr. Vrea să mă îndoiesc că m-am schimbat. Dar m-am schimbat! Și tu te-ai schimbat! Schimbările au loc în profunzime înăuntrul meu și sunt evidențiate în fiecare zi în care Îl caut pe Dumnezeu, caut să fac voia Lui și caut să-L slujesc în orice mod vrea El.
Poate că am un sentiment mai bun cu privire la propriile-mi ispite doar pentru că am scris acest articol. Poate că unele dintre aceste idei îți vor fi de ajtor. Eu, cu siguranță, sper să fie așa.
[Bob Van Domelen, Some Thoughts from 2003, Into the Light, September-October 2014. Copyright © 2014 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]
Pentru mărturia lui Bob Van Domelen, clic pe Întuneric, acum lumină.