de Bob Davies & Lori Rentzel

Mituri despre căsătorie pentru foştii homosexuali

Bob Davies

Unii foşti homosexuali intră în căsătorie cu aşteptări false.

Căsătoria va reduce automat (sau va elimina) ispita homosexuală. Această aşteptare se bazează pe ideea falsă că ispitele homosexuale sunt un fenomen strict fizic, dar faptul că ai o supapă sexuală nu înseamnă că nu vei mai fi ispitit. Un lucru este sigur, mare parte din dinamica homosexualităţii se bazează pe emoţii. O soţie poate fi vulnerabilă emoţional faţă de o altă femeie atunci când soţul ei se află în aceeaşi cameră, la fel de uşor ca atunci când este plecat pentru două săptămâni într-o călătorie de afaceri. Un soţ poate să simtă ispită faţă de un bărbat la o oră după ce a făcut dragoste cu soţia lui, la fel ca cinci zile mai târziu.

La bărbaţi, ispitele homosexuale pot fi declanşate de emoţii precum mânia, singurătatea, frustrarea şi plictiseala. În cazul unei femei, ispitele către lesbianism pot rezulta când ceva lipseşte din punct de vedere emoţional în căsătorie, ca romantismul, intimitatea sau tandreţea. Dacă presiunea de a fi partener de căsătorie sau părinte apasă pe „butoanele” emoţionale, ispitele homosexuale pot de fapt să crească la fostul homosexual căsătorit, care nu ştie cum să rezolve problemele respective.

Căsătoria nu va fi niciodată la fel de excitantă ca implicarea homosexuală. Acest mit poate să conţină ceva adevăr – la nivel strict fizic. În mod specific, el ar putea fi adevărat dacă excitaţia ta sexuală se baza pe factori ca varietatea (sexul era întotdeauna mai excitant cu un nou partener); pericolul (sexul într-o toaletă publică sau într-un parc implica riscul arestării, mărind astfel excitaţia); sau stimulente fizice (alcoolul ca să atenueze inhibiţiile, drogurile ca să mărească excitaţia sexuală). Din aceleaşi motive, este posibil ca o femeie să nu simtă cu soţul ei incredibila intensitate emoţională pe care o simţea în relaţiile din trecut cu alte femei. De asemenea, mulţi homosexuali îşi suplimentează întâlnirile sexuale cu pornografie explicită, cu diferite fetişuri şi alţi stimulenţi artificiali, care nu aparţin căsătoriei creştine: „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat.” (Evrei 13:4)

Totuşi, există o problemă cu „focurile de artificii” sexuale menţinute artificial: astfel de experienţe sunt guvernate de legea răspunsurilor diminuate. Ceea ce era cândva o încântare devine ceva obişnuit, apoi plictisitor. Menţinerea aceluiaşi nivel de „euforie sexuală” cere găsirea unui partener mai dezirabil, a unei noi forme de pornografie grafică sau a unui mod diferit de stimulare chimică, pentru a regăsi excitaţia pierdută a escapadelor sexuale din anul precedent.

În general, bărbaţii sunt excitaţi în principal prin stimulare vizuală, spun experţii. Femeile sunt stimulate în primul rând prin atingere. Este posibil ca foştii homosexuali să descopere că tiparul obişnuit nu funcţionează în relaţia lor maritală. Chiar dacă fostul homosexual continuă să fie vulnerabil la stimularea sexuală prin vedere cu alţi bărbaţi, el poate descoperi că principiul stimulării sexuale în căsătorie este atingerea. De aceea, îi este greu să spună dinainte cât de multă plăcere va avea în patul marital, când evaluează nivelul excitării lui sexuale doar prin vedere (privindu-şi logodnica).

Poate că nu va ajunge niciodată la acelaşi nivel de senzualitate pură privindu-şi logodnica/soţia ca prin stimularea cu alţi bărbaţi alimentată de poftă, nu de dragoste, din trecut. Pofta este susţinută de senzualitatea ilicită şi de plăceri interzise, cu care relaţia maritală nu poate concura.

Există o problemă cu încercarea de a compara sexul marital şi sexul ilicit: plăcerea sexului este mai mult decât excitaţia fizică. Există componente emoţionale şi spirituale adesea uitate în decorul homosexual. Sexul în căsătorie adaugă încântări cu care nicio întâlnire homosexuală nu poate concura. Există profunzimi ale emoţiilor care devin mai puternice de-a lungul anilor de dedicare, dragoste neegoistă şi intimitate emoţională. Şi mai este şi elementul spiritual al binecuvântării de către Dumnezeu a unirii fizice dintre soţ şi soţie.

Iată câteva comentarii ale unor bărbaţi şi femei care au experimentat atât sexul homosexual, cât şi încântarea de a face dragoste în căsătorie:

Caroline: „Viaţa mea sexuală este mult mai împlinită astăzi. Când eram în stilul de viaţă homosexual, întotdeauna încercam să umplu un loc gol dinăuntrul meu cu atenţiile iubitei mele şi cu relaţia noastră fizică.”

Jim: „În trecut mă concentram întotdeauna asupra propriilor mele nevoi. Luam orice plăcere pe care o puteam obţine. Acum este diferit. Vreau să îi ofer plăcere soţiei mele. Astfel, sexul este mult mai mult decât doar o eliberare fizică. Acum el implică un nou nivel de intimitate.”

Joyce: „Cu soţul meu mă simt în siguranţă. Ştiu că nu mă va părăsi dacă începem să avem dificultăţi în relaţie. Sexul este foarte plăcut. Este cu mult mai bun.”

Dragoste versus atracţie sexuală

Poate că foştii homosexuali nu simt o atracţie fizică copleşitoare faţă de viitoarea soţie, în special în primele luni de relaţie. Ei ar trebui să se concentreze pe clădirea unei prietenii solide şi pe apropierea emoţională. Sentimentele fizice vor veni ulterior.

Foştii homosexuali care au o căsătorie fericită se bucură de obicei de sexul cu soţia, dar majoritatea nu simt excitaţie sexuală doar privind corpul soţiei. Există două surse majore pentru excitaţia sexuală: atingerea şi sentimentele emoţionale.

„Simt cea mai puternică dorinţă sexuală pentru soţia mea când simt cea mai mare iubire pentru ea”, spunea Alan Medinger, un bărbat căsătorit care a părăsit activităţile homosexuale în anul 1974. „De multe ori simt asemenea dorinţe când ne sărutăm sau când stăm, pur şi simplu, pe canapea privind la televizor, iar braţul meu se află în jurul ei.”

Cei mai mulţi foşti homosexuali nu se luptă cu ispita sexuală pentru femei în general, cel puţin nu cu atracţia vizuală puternică pe care o simt cei mai mulţi bărbaţi heterosexuali. Să te laşi în voia poftei pentru sexul opus poate este considerat ceva „normal” în societatea noastră, dar nu este ceva evlavios.

„Un exces al răspunsului vizual sexual este, cu siguranţă, o reflectare a naturii păcătoase a omului”, spunea Alan, „şi este cauza unei mari suferinţe şi disfuncţionalităţi în lume astăzi. Femeile sunt, în mod obişnuit, evaluate mult mai mult după înfăţişare, decât după caracter sau alte atribute. Soţiile sunt prea adesea comparate, găsite necorespunzătoare şi părăsite.”

Astfel, o lipsă a dependenţei exclusive de stimularea vizuală poate să fie de fapt o binecuvântare. Pe lângă aceasta, cum fiecare cuplu căsătorit îmbătrâneşte împreună, există tot mai puţină frumuseţe fizică exterioară care să-i stimuleze sexual. „Dacă stimularea vizuală este singurul factor major în atracţia bărbatului [mai în vârstă] faţă de soţie, amândoi au dat de necaz”, concluziona Alan.

[Extras din Coming Out of Homosexuality. Copyright © 1996 Bob Davies & Lori Rentzel. Tradus şi publicat cu permisiunea InterVarsity Press, P.O. Box 1400, Downers Grove, Illinois 60515, USA, www.ivpress.com.]