Fost transsexual sau fost creştin?

de Missy

Numele meu este acum Missy. M-am născut bărbat şi, bineînţeles, mi s-a dat un nume masculin. Am fost un copil sensibil. Puţin diferit şi foarte tăcut; îmi plăcea pacea de la ţară şi frumuseţea naturii, să fiu solitar, singur.

În încercarea de a înţelege mai bine motivele psihologice ale alegerilor pe care le-am făcut, am reflectat la educaţia pe care am primit-o în familie. Un prim eveniment care mi-a dăunat emoţional a fost când, la vârsta de patru ani, propriul meu tată ne-a molestat sexual pe mine şi pe surorile mele. El este mort acum.

Era un om blând, dar foarte puternic când era vorba să-şi împlinească nevoile sexuale. Avea cincizeci și doi de ani când m-am născut. Bănuiesc că o viaţă de pariuri şi cu multe alte excese i-a domolit visele şi aspiraţiile. Munca lui mă împiedica să îl văd prea mult. Deci am fost prea puţin interesat să fiu ca el.

Pentru mine, experienţa trecerii prin copilărie, pubertate şi viaţa de adult a fost furtunoasă, confuză şi plină de dureri de cap. Pur şi simplu, mă simțeam pierdut într-o lume dominată de alcool şi confuzie.

În timp ce făceam autostopul prin ţară, am fost luat o dată în mașină de un prădător homosexual. El m-a introdus în lumea lui. Aceasta m-a dezgustat, dar, în mod ciudat, mi-a împlinit o nevoie. Am continuat să gravitez în jurul acelui loc când şi când, timp de câţiva ani.

La douăzeci și patru ani m-am căsătorit cu o fată de șaisprezece ani, ceea ce nu a fost deloc de ajutor. Căsătoria noastră a durat patru ani. Am avut două fete. Dumnezeu să mă ierte că am fost un soţ, un tată şi un ajutor lamentabil. Ştiu că El a făcut-o. (1 Ioan 1:9)

În primii ani ai adolescenţei am dezvoltat o plăcere destul de mare pentru îmbrăcămintea femeilor. Este posibil ca atracţia mea pentru moda feminină să fi început mai devreme, dar nu sunt sigur cu privire la asta.

Să vă povestesc despre prima mea întâlnire reală cu un bărbat care se afla în perioada de tranziţie pentru a deveni femeie. Lua hormoni feminini şi arăta în mare măsură ca o femeie. Am fost şocat în străfundul sufletului meu să văd aşa ceva. Atunci şi acolo s-a deschis o uşă în mintea mea. Multe întrebări au început să-mi bombardeze mintea. „Poate că sunt ca el”, am raţionat eu.

Nu la mult timp după ce l-am întâlnit, i-am făcut o vizită personală medicului său. I-am spus că sentimentele îmi spuneau că eram o femeie prinsă în capcana unui trup de bărbat. Ceea ce suna corect.

Două luni mai târziu, luam hormoni feminini şi legam prietenii cu mulţi alţii care frecventau grupuri de suport pentru transgenderi.

După ce a trecut un anumit timp, psihiatrul m-a întrebat dacă era ceea ce îmi doream. Răspunsul meu a fost: „Mai mulţi hormoni, te rog.”

Aveam prieteni şi deveneam foarte popular. Ceea ce era ceva foarte străin experienţei mele de viaţă. Mă simţeam bine.

Optsprezece ani mai târziu, trupul meu devenise feminin ca aspect, în aşa măsură încât, când mă îmbrăcam ca femeie, eram pe deplin acceptat ca femeie în locurile publice; total nedetectabil pentru oricine ca fiind de fapt un bărbat în haine de femeie, cu excepţia celor mai apropiaţi membri de familie şi a prietenilor. Deşi aveam o înălțime de 1,80, structura mea osoasă nu a fost niciodată mare, puternică sau deosebit de masculină.

Eram uimit… Era răspunsul la toate problemele mele. Sau aşa credeam.

Dar apoi am început să pun serios sub semnul întrebării moralitatea a ceea ce făceam. Am aruncat toţi hormonii feminini cu câteva luni înainte de operaţia deja programată. Părea realmente ceva greşit. Dar medicul mi-a dat alţi hormoni şi m-a convins că făceam de fapt cel mai bun lucru pentru mine, şi că nu-mi va părea niciodată rău că mi-am schimbat sexul cu cel al unei femei. În sfârşit, m-am convins în mintea mea, aducând argumente că era în ordine, spunându-mi că eram doar supărat fiindcă că eram foarte îngrijorat.

La patru ani după ce am început să iau hormoni feminini, am zburat la Singapore. M-am prezentat la un chirurg de seamă, specialist în schimbarea de sex. Am avut un interviu de patruzeci și cinci de minute vineri, şi un alt consult de o oră luni. Chirurgul, mulţumit, m-a invitat să revin în ziua următoare pentru pregătirea operaţiei, care era programată pentru miercuri dimineaţa.

De atunci am avut multe regrete. Am fost destul de norocos să călătoresc mult prin lume. Oriunde am călătorit, Domnul m-a adus în contact cu creştini care „mă citeau” şi îmi puneau întrebări precum: „Îl cunoşti pe Dumnezeu?” Răspunsul meu clasic la acea întrebare era: „O, da!” Doar ca să-i fac să tacă.

Unul dintre cele mai ciudate lucruri mi s-a întâmplat în timpul unui zbor de la Memphis la Nashville. O carte despre profeţiile Bibliei fusese lăsată pe scaunul meu. A fost ca o „prevenire” pentru mine.

Curând după aceea, Dumnezeu mi-a dat un vis. Mă aflam cu faţa spre o intersecţie. La stânga mea era un cimitir. Iar la dreapta mea, în sus, de-a lungul unei cărări abrupte, şerpuitoare, era o biserică. Păream să fiu îmbrăcat într-un fel de haine pastorale. Nu am înţeles niciodată pe deplin ce însemna visul, dacă însemna ceva.

În următorii câţiva ani am ajuns să Îl cunosc pe Isus Hristos ca Domnul şi Mântuitorul meu.

După aceea m-am confruntat cu realitatea ticăloșiei a ceea ce făceam ca transsexual bărbat-către-femeie operat. Biblia spune că sodomia între bărbaţi este greşită. Relaţia sexuală fizică între bărbaţi este greşită, la fel cum este şi între femei. Devastat, am strigat: „O, Doamne! Ce-mi rămâne de făcut?”

Deşi nu prea am spus altora, am întrerupt orice contact fizic cu alţi bărbaţi. Apoi am început să mă îmbrac mai ales în pantaloni şi topuri, dar tot arătam ca o femeie. Apoi am încetat să iau hormoni feminini.

Vreau să-L glorific pe Dumnezeul meu şi să reîncep să trăiesc ca bărbat, dar este o situaţie dificilă. Și numai să-mi fac curaj ca să încep să iau hormoni masculini, este o adevărată luptă. Faptul de a trăi din nou ca bărbat, va distruge inevitabil prieteniile existente. Voi fi şocant pentru cei care au ajuns să mă cunoască drept femeie. Dar nu mai pot continua aşa mult timp.

Şi numai să-mi fac curaj pentru primul pas pentru a-mi recâştiga masculinitatea, este greu. Ştiu că Isus Hristos Se va îngriji de nevoile mele. Trebuie doar să mă rog mai mult.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Missy

[Missy, Ex-Transsexual or Ex-Christian? Copyright © Help 4 Families. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *