de Katie Yee
Misiunea urbană nu este numai pentru tineri de douăzeci de ani cu codiţe africane – ci şi pentru bunici şi secretare de biserică!
Jean Ann (stânga) and Jeri nu arată că niște lucrătoare „tipice” de misiune urbană.
Jeri Oleksy şi Jean Ann Wieczorek sunt tipicele „doamne de la biserică”, ale căror inimi generoase şi muncă neobosită reprezintă coloana vertebrală a întregii naţiuni. Duminica pot fi găsite făcând cafea pentru ora de părtăşie. În timpul săptămânii pot fi găsite conducând diferite misiuni pentru femei. În fiecare zi Jeri poate fi găsită la biroul bisericii, unde este secretară.
Şi o, da, o dată pe lună pot fi găsite la Emmaus, pregătind cina pentru bărbaţii prostituaţi.
Bărbaţii noştri le numesc pe Jean Ann şi pe Jerri „doamnele de la biserică” şi întreabă mult despre ele. „Când se întorc doamnele de la biserică?”
De când au început la Emmaus, Jeri şi Jean Ann au învăţat să gătească (şi încă perfect) o varietate de feluri de mâncare culturale precum napi, care le plac bărbaţilor noştri. (În special fiindcă bărbaţii noştri nu ezită să ofere numeroase şi adesea elaborate indicii pentru gătit!)
Recent, un membru al personalului nostru s-a aşezat alături de Jeri şi Jean Ann. În cuvintele lor, este uşor să percepi pasiunea pe care o au pentru Emmaus – felul de pasiune pe care o preţuim la toţi voluntarii şi suporterii noştri.
Iată povestea modului în care au devenit ele doamnele de la biserică pentru bărbaţii noştri…
Jean Ann: „Am fost la acel loc de recreere pentru femei. Vorbitoarea m-a afectat cu adevărat. A vorbit despre oamenii care chiar au nevoie de ajutor în afara Bisericii. O prietenă de la KT [membră a personalului KT], care era la locul de recreere, mi-a sugerat să mă interesez de Emmaus şi a sugerat gătitul ca mod de a ajuta. M-am gândit: «Pot să fac asta! Pot să şi vorbesc!»”
Aşa că Jean Ann a luat-o pe prietena ei Jeri şi au venit la un training pentru voluntarii Emmaus.
Jeri: „Eram foarte intimidate la gândul că vom interacţiona cu bărbaţii. Ne gândeam: «Ce le-am putea noi oferi?» Ce ne-a surprins a fost cât de repede ne-au fost risipite temerile. Voluntariatul la Emmaus este printre cele mai importante lucruri pe care le fac într-o lună. Îmi spun: «Mă duc să-i văd pe băieţii mei!» Unde altundeva poţi găti pentru cină şi să te aplaude?! Le servesc cina şi îi întreb cum şi-au petrecut ziua. Au tot mai multă încredere în noi.
Uit că sunt prostituaţi. Îmi pasă de ei. Este dureros să mă gândesc la ei dormind pe străzi. Asta m-a făcut conştientă de oamenii care adesea nu au un chip pentru cei din Biserică. Îmi place, de asemenea, că misiunea este ecumenică… Trupul lui Cristos lucrând împreună.”
Jean Ann: „Am doi fii şi, dacă nu ar fi fost îndurarea lui Dumnezeu, şi-ar fi luat lumea în cap. [Jean Ann chicoteşte puţin.] Fiii mei ar fi putut fi aceşti bărbaţi, dacă circumstanţele ar fi fost diferite. Lucrurile ar fi putut fi diferite pentru ei.”
Jeri: „Am învăţat că oamenii sunt oameni. Îi încurajez pe aceşti bărbaţi. Este ceva specific unei mame. Şi Doamne, cum mai răspund ei la asta!”
Jean Ann: „Toţi au nevoie de o mamă care să se îngrijească de ei.”
Jean Ann şi Jeri sunt o dovadă că voluntarii Emmaus nu se potrivesc unui tipar. Dumnezeu va folosi talentele voastre speciale – fie că este vorba de gătit, făcut curăţenie, ascultat, încurajat, orice altceva – ca să vă ajute să vă potriviţi aici. Iar apoi, ca Trup al lui Cristos, vom sluji şi vom iubi.
[Katie Yee, “Mom-ing” Hustlers: The Church Ladies. Extras din newsletter-ul Distant Country, noiembrie 2006. Copyright © 2006 Emmaus Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]
