Ei bine, am ajuns să scriu acest mesaj fiindcă mă lupt cu atracţii faţă de cei de acelaşi sex.
Am crescut fără tată, deoarece părinţii mei au divorţat când aveam doi ani. Pot să spun că am avut o viaţă minunată fără el. Nu mi-a lipsit şi nici acum nu-mi lipseşte. Am crescut în prezenţa mamei mele şi a „prietenilor” ei, pe care i-am considerat părinţii mei. Începând de la vârsta de nouă sau zece ani, nu mi s-a mai permis să vorbesc cu rudele, pentru că mama era în conflict cu ele. Şi-a petrecut şase ani din viaţă la tribunal, judecându-se cu ele. Apoi a descoperit că avea cancer. Aşa că am strâns mânie în interiorul meu împotriva rudelor mele, gândind că ele erau responsabile.
În urmă cu patru ani mama mea a murit. Am trăit cu rudele mele timp de doi ani (cele pe care înainte le uram), până ce unchiul meu nu a mai vrut să stau acolo. De atunci trăiesc cum vreau, o viaţă homosexuală, dar, pe de altă parte, ştiu că este greşit şi vreau să scap. Am avut de câteva ori ocazia, accidental, să văd un homosexual stând lângă mine şi mi s-a făcut greaţă.
Problema este că pornografia reprezintă o „lume perfectă”. Deseori mă autosatisfac sau privesc pornografie. Înainte să o fac, spun: „Doamne, iartă-mă, ai milă!”, iar după aceea mă gândesc la personajele din Biblie sau ascult o cântare şi încep să plâng, pentru că ştiu că am greşit. Este foarte greu pentru mine, dar uneori simt tocmai invers, că nu vreau să scap.
Îmi este ruşine, mă simt vinovat, un ratat. De fiecare dată, trebuie să mă prefac că zâmbesc şi să le spun tuturor că sunt OK, când de fapt nu sunt. Am vorbit cu un prieten de‑al meu despre problema mea, dar aceasta nu m-a ajutat. Nu am pe nimeni altcineva pe care să mă bazez, nici măcar pe pastor. Oamenii te judecă cea mai mare parte a timpului, în loc să te ajute. Nu-mi pot permite să ştie toţi despre lupta mea. Nu am nicăieri altundeva unde să cer ajutor. Pace!
Aproape toate mărturiile sunt interesante, dar una dintre ele, şi anume cea a lui Eugen (bănuiesc că e un pseudonim), mi-a reţinut atenţia în mod deosebit.
Multă pace acelora care sunt creştini și un călduros „bună seara” tuturora. Sper să fi citit toate postările dumneavoastră pe care le-aţi publicat şi astfel să pot fi în măsură să pot spune câte ceva despre subiectul acesta devenit tabu în cercurile laice: pornografia homosexuală.
Știu și cunosc foarte bine cercurile evanghelice și modul dumnealor de a fi incapabili (iertat să-mi fie termenul)de a putea veni în ajutorul tuturor acelora care suferă enorm din urma acestui păcat teribil. Nu doresc să judec pe nimeni pentru calitățile sau imperfecțiunile lor, dar aici se abordează situația multor tineri care pur și simplu sunt lăsați pradă lupilor din afară. Sunt abandonați lor înșiși și mai apoi marginalizați.
Sunt pur și simplu foarte supărat pe acest fel de comportament aşa-zis creştin, care de altfel nici pe departe nu este, dar cum eu nu am putere să schimb mentalitatea oamenilor, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să-L las pe Bunul Isus să rezolve El această latură a problemei.
Dar acum vreau să trec la ceva mai practic. Dragii mei tineri, de fapt problema aceasta se rezumă în identificarea acestui rău. Și anume că acest păcat, îl numim aşa căci Isus așa Îl definește, nu este altceva decât amprenta foarte puternică şi atroce a unei categorii de duhuri demonice. Există vindecare şi încă cum!!!!
Mă explic: odată ce am venit la cunoștinţa că acest rău din viața mea se datorează unei entități demonice, voi merge la rădăcina acestuia. Prin a identifica cum aţi intrat în contact cu acest păcat (cu aceste duhuri) recurgând la mila lui Isus, ajutându-vă să vă aduceţi aminte când şi unde şi cu cine aţi avut primul contact de genul acesta. După acest prim pas făcut, cereţi-I lui Isus un creştin adevărat, autentic şi de toată încrederea, să vi-l dea ca să puteţi să vă destăinuiţi (mărturisi) în toată libertatea şi amănunţit.
Acesta fiind al doilea pas, vom trece la al treilea pas şi anume la acţiune. Aici voi trata actul vostru voliţional de a fi eliberat. Vă trebuie doză dublă de a vrea să fiţi cu adevărat liberi. Odată luată această decizie, luați de mână pe acest creştin sau pe aceşti creştini şi daţi-le toată libertatea de a putea să mijlocească pentru voi cu putere şi determinare în a scoate aceşti demoni care v-au posedat.
Cu multă afecțiune,
Marian