de Tom Cole
Sunt al treilea fiu într-o familie cu şase copii. Părinţii mei speraseră să aibă o fată; încă de când eram foarte mic, mama mi-a spus că dacă aş fi fost fată, numele meu ar fi fost Debbie.
Lipsa de interes faţă de sporturile care implicau contact fizic m-a îndepărtat de băieţii din vecinătate. Când ne aliniam pentru alegerea echipelor, rămâneam ultimul şi cineva remarca: „O, nu, ne-am căptuşit cu Cole. E o fetiţă.” De fiecare dată când se întâmpla, inima mea devenea mai rece şi mai dură.
Vorbe de ocară
De când îmi amintesc, mi se aruncau cuvinte injurioase precum homo, poponar şi fetiţă. Purtarea mea blândă şi firea mea plină de compasiune m-au făcut compatibil cu fetele din vecinătate; în scurt timp, ele deveniseră singura mea sursă de prietenie.
Într-o zi, în clasa a cincea, profesoara a încercat un experiment în comunicare. A aranjat clasa în cerc şi ne-a cerut să vorbim despre lucrurile care ne deranjau. Deodată, am devenit subiectul conversaţiei. Băieţii din clasă au început să se plângă: „Cole e un homo. Nu vrem să stăm lângă el sau să lucrăm la proiecte cu el.” Când profesoara m-a întrebat ce simţeam cu privire la comentariile lor, am ieşit în fugă din clasă, plângând şi simţind că-mi vine rău de la stomac. Şcoala a devenit o dicotomie: îmi plăcea să învăţ, dar îmi era teamă de hărţuiala zilnică.
Într-o zi, am venit acasă zgâriat şi bătut, iar tata mi-a spus: „Dacă vrei să reuşeşti în lumea asta, trebuie să te baţi.” „Dar tati, mi-e teamă să mă bat.” Drept răspuns, faţa i s-a înroşit de mânie. Mi-a ridicat cu forţa mâinile şi a început să mă lovească folosindu-şi pumnii, iar eu doar stăteam acolo şi plângeam. Îl uram pe tata fiindcă mă forţa să fiu ceva ce nu puteam fi niciodată. Îi dispreţuiam pe bărbaţi şi am jurat în inima mea că nu voi fi niciodată ca ei.
„Un joc nou”
Apoi, un băiat mai mare din vecinătate a început să-mi arate atenţie, iar moralul mi s-a ridicat. Dar, într-o zi pe când ne jucam în curtea lui din spate, m-a dus în cortul lui şi mi-a zis: „Am un joc nou pe care să-l jucăm.” A început să se dezbrace şi mi-a spus să fac la fel. În timp ce mă molesta sexual, am simţit teamă, repulsie şi nevoia de a scăpa. Amestecate cu acele sentimente erau senzaţii de plăcere fizică. După aceea l-am evitat pe prietenul meu şi am îngropat incidentul adânc în memorie.
Cam pe la vârsta de doisprezece ani, am început să experimentez sexual cu alţi băieţi din vecinătate. Cu un vecin am început o relaţie fizică care a durat şase ani. Mă simţeam depreciat de acele experienţe; acum aveam prieteni, dar vedeam că mă vroiau numai pentru eliberarea lor sexuală.
Vizitarea barurilor homosexuale
La colegiu m-am specializat în muzică şi dramă. M-am alăturat unui ansamblu vocal de jazz şi am întâlnit un cântăreţ care dezvăluise tuturor că era homosexual. Într-o zi, l-am întrebat dacă era de acord să mă ducă la un bar homosexual şi a fost imediat de acord. Am simţit teamă şi emoţie anticipând experienţa. Aveam nouăsprezece ani, dar cei mai mulţi oameni credeau că am paisprezece sau cincisprezece.
Când am intrat în bar, am observat că mulţi bărbaţi mă priveau fix. Mă simţeam ca un animal de la grădina zoologică. Dar mi-a şi plăcut atenţia. Am întâlnit un bărbat mult mai în vârstă şi am aranjat o întâlnire pentru săptămâna viitoare. Îmi dăruia din plin atenţie, ceea ce îmi plăcea. Dar după ce am fost de câteva ori împreună, a părut să-şi piardă interesul faţă de mine; în săptămâna care a urmat l-am văzut cu un tip care părea chiar mai tânăr decât mine.
Am găsit dificil să intru într-o relaţie de lungă durată cu un alt bărbat. Odată am întrebat un grup de prieteni homosexuali: „Nu credeţi că e puţin ciudat că nu vorbim şi nu ne gândim decât la sex? Aşa este heterosexualul obişnuit?” Nimeni nu a răspuns, dar ştiam că ce simţeam nu era bine.
O descoperire şocantă
Într-o noapte, am fost şocat să-l văd pe fratele meu mai mic la club. Amândoi avusesem parte de multe lucruri comune în vieţile noastre şi am rămas prieteni apropiaţi până la moartea lui, opt ani mai târziu, într-un tragic accident de maşină.
L-am văzut pe fratele meu implicat în ceea ce părea a fi o relaţie homosexuală sănătoasă şi m-am gândit: „Poate că, la urma urmei, este posibil să funcţioneze.” Dar apoi am văzut relaţia lui deteriorându-se până la un sfârşit violent şi mi-am pierdut speranţa pentru o relaţie homosexuală pe termen lung. De la vârsta de nouăsprezece ani până am împlinit douăzeci şi şase de ani, am avut între trei sute şi patru sute de parteneri. Depresia s-a instalat; am început să beau şi să folosesc cocaina pentru a-mi alina singurătatea.
Într-o noapte, complet disperat, am hotărât să-mi iau viaţa. Am luat o cantitate mare de anestezice şi a cincea parte dintr-o sticlă de votcă. M-am trezit a doua zi, simţindu-mă ca şi cum ar fi trecut un camion peste mine. Eram în viaţă – dar simţindu-mă tot mizerabil.
Relaţie cu Isus
Puţin după aceea am întâlnit o femeie numită Rosie, care vorbea permanent despre o relaţie personală cu Isus. Când aduceam în discuţie unele convingeri New Age ale mele, întotdeauna răspundea cu dragoste – şi niciodată nu mă condamna din cauză că eram homosexual. Într-o noapte mi-a zis: „Soţul meu şi cu mine ne vom ruga pentru tine.”
Am fost şocat. „Vă rugaţi pentru mine?” am întrebat.
„Da”, a răspuns ea. „Ne rugăm pentru tine în fiecare noapte.”
Pe când pleca, a adăugat: „Tom, te iubesc.” Ceva s-a frânt înăuntrul meu; dragostea lui Dumnezeu a ajuns la mine prin Rosie şi mi-a atins inima. Mi-am ascuns capul sub tejghea, prefăcându-mă că fac curat, plângând.
Găsind ceva diferit în biserică
După câteva săptămâni, am întrebat-o pe Rosie dacă puteam veni cu ea la biserică. În acea duminică, am simţit ceva diferit. Oamenii se îmbrăţişau unul pe celălalt şi Îi cântau cu aşa o dragoste lui Isus! La sfârşitul slujbei m-am dus în faţă ca să-L primesc pe Isus Cristos în viaţa mea.
Am început să le spun oamenilor despre viaţa mea dinainte de Cristos şi să le cer să se roage pentru mine. Apoi am întâlnit-o pe Donna, o fostă lesbiană, la o întâlnire de rugăciune, şi am început un parteneriat de rugăciune. După doi ani de studiere a Bibliei şi de rugăciune împreună, ştiam că sentimentele mele pentru ea erau mai mult decât o simplă prietenie.
Într-o zi, Donna a venit să mă viziteze la lucru. Pentru prima dată i-am observat sânii mari şi m-am simţit puternic atras de ea. Am înţeles că, la vârsta de douăzeci şi şase de ani, simţeam un lucru prin care cei mai mulţi băieţi trec la pubertate. Nu după mult timp, eu şi Donna ieşeam împreună. Trei luni mai târziu, eram căsătoriţi.
Intrarea în căsătorie – şi descoperirea a noi probleme
Primul nostru an de căsătorie a fost o tortură, fiindcă sentimentele de nesiguranţă s-au revărsat. Am început să caut alinare în sexul la telefon cu bărbaţi. Apoi am auzit o emisiune despre homosexualitate care a prezentat un interviu cu Dr. Elizabeth Moberly. Pe când vorbea despre deficienţele celor atraşi de persoane de acelaşi sex, am realizat că avusesem multe prietene apropiate în viaţă, dar nu avusesem prietenii masculine semnificative. I-am cerut lui Dumnezeu să-mi trimită bărbaţi cu care să-mi pot împărtăşi luptele. Domnul a fost credincios şi în anul următor mi-a trimis doi bărbaţi. Erau amabili şi plini de compasiune şi m-au ţinut răspunzător pentru comportamentul meu.
Dumnezeu mi-a trimis, de asemenea, un alt prieten, de care aş fi fost puternic atras în viaţa homosexuală. Eram nervos şi stingherit în timp ce ne duceam împreună la o conferinţă, într-un weekend. Am hotărât să-i împărtăşesc sentimentele mele de nesiguranţă şi i-am spus că îmi era teamă să mă apropii de bărbaţi.
A răspuns cu înţelepciune şi cu o dragoste amabilă. „Numai fiindcă nu m-am luptat niciodată cu homosexualitatea, nu înseamnă că nu mă tem de intimitate.” Apoi mi-a explicat că bărbaţii vorbesc deseori despre vreme sau sporturi, ca să evite să discute despre sentimentele lor şi despre ce se întâmplă cu adevărat în vieţile lor. Am fost şocat şi uşurat. Încet, învăţam că puteam fi intim cu un bărbat fără să fiu implicat sexual cu el.
Când soţia mea a dat naştere primului nostru copil, L-am întrebat pe Dumnezeu: „Cum să cresc un fiu?” Am simţit răspunsul Lui în inimă: „Iubeşte-l doar.” Astăzi Isaac este 100% băiat. Puţin după el a venit un alt fiu, apoi două fiice. Copiii mei sunt printre cele mai mari bucurii ale vieţii mele.
Bucurie în a-i ajuta pe alţii
Când soţia mea şi cu mine am găsit amândoi eliberare de trecutul homosexual, am început să slujim altora care căutau aceeaşi experienţă. Cu patru ani în urmă ne-am alăturat bordului de conducere al Reconciliation, misiunea noastră din Detroit. Doi ani mai târziu, am devenit Directorul ei.
Astăzi viziunea noastră este să-i ajutăm pe creştinii care tânjesc după o schimbare a dorinţelor homosexuale. Nu impunem convingerile noastre nimănui, dar căutăm să arătăm compasiunea lui Isus Cristos oricui este interesat. Ştiu că dragostea Lui îi poate smulge pe alţii din disperare, la fel cum a făcut cu mine.
[Tom Cole, Delivered from Despair. Copyright © 2003 Tom Cole. Tradus şi publicat cu permisiune. Tom şi soţia lui, Donna, sunt fondatorii Only the Cross Ministries din Kansas City. Ei fac parte din personalul International House of Prayer, unde Tom slujeşte ca responsabil cu ajutorul pastoral. El a fost Director la Reconciliation Ministries timp de zece ani.]