de Bryan Hudson

După toţi acei ani, puteam, în sfârşit, să-mi ridic mâinile fără îndoială, fără condamnare şi fără vină, lăudându-L pe Domnul! Nu numai că mă simţeam liber, dar Duhul lui Dumnezeu aducea mărturie în mine că eram liber. Durase mult şi trecusem prin atâtea, dar Dumnezeu mă purtase tot drumul. Cântarea Măreţul har spune: „Dureri, batjocuri, prigoniri, adese-am întâlnit.” Pot să privesc înapoi şi să văd că Dumnezeu m-a ajutat să trec prin atâtea. Când duşmanul m-ar fi cernut ca pe grâu, Dumnezeu mi-a cruţat viaţa ca să-I aduc laudă.

Pe cei mai mulţi dintre cei care ies din homosexualitate, libertatea îi face să privească înapoi cu ochii spirituali, ca să vadă în ce pericol mare erau şi cum a păşit Dumnezeu alături de ei, pentru că avea în plan să-i binecuvânteze şi să-i facă împliniţi. Pentru mine, nu a fost diferit. Sunt doi ani de când mi-am lăsat în urmă identitatea homosexuală şi am început să umblu cu Domnul, dar pentru a vă spune despre bucuria mea, trebuie să vă povestesc toate cele prin care m-a ajutat El să trec.

Suntem o familie?

Când eram băiat, am crescut călătorind prin Statele Unite. Motivul pentru care ne mutam atât de des era faptul că tatăl meu era în armată. Mama mea era la şcoală, încercând să-şi îmbunătăţească educaţia, şi totul părea să fie normal în familia noastră, dar nu era. Semnale de alarmă cu privire la sexualitatea mea apăruseră deja de la o vârstă fragedă, dar nimeni nu ştia ce să facă în acea privinţă.

Verişoara mamei mele i-a spus într-o zi că avea un prieten homosexual şi că eu aveam să fiu exact ca el. Conform Scripturii, cuvintele noastre pot să aducă viaţă sau moarte. Nu‑mi amintesc ca mama să o fi mustrat pe verişoara ei pentru ce a spus despre mine. Am crescut într-un oraş mic din Carolina de Nord, numit Middlesex. Chiar şi numele părea să sugereze ceva rău prevestitor despre sexualitatea mea. Când tatăl meu era în Coreea, m-am dus să locuiesc cu bunica. Bunica mergea întotdeauna la biserică şi mă lua cu ea. Îmi plăcea să merg, pentru că era multă mişcare acolo, ceea ce îmi convenea, fiindcă îmi plăcea să dansez. Când am crescut, m-am alăturat corului familiei.

Înainte să-mi dau seama, ne-am mutat iar. De data aceea în Kentucky, unde era concentrat tatăl meu. Am stat acolo doi ani, apoi ne-am mutat înapoi în Carolina de Nord. Am locuit cu mătuşa mea şi cu familia ei, în care erau trei băieţi. Când dormeam era mare înghesuială, deoarece casa era atât de mică. Am ajuns să dorm pe o canapea extensibilă în camera de zi.

Aşa cum fac copiii mici, mi-am făcut obiceiul să mă scol şi să mă uit la desene animate la televizor. Într-o dimineaţă, m-am trezit devreme şi am intrat în camera verilor mei ca să mă uit la desene. Vărul meu de 13 ani dormea singur în pat. Aveam cam 3 ani. M-am sculat mai devreme ca de obicei şi am intrat ca să mă uit la televizor, dar vărul meu s-a aşezat lângă mine, m-a tras aproape de el şi a început să mă atingă. Am stat acolo, neştiind ce să simt sau ce să fac. Mai târziu, în noaptea aceea, m-a trezit şi a continuat iar să mă atingă. Deşi acum ştiu ce făcea, atunci nu ştiam. După un timp, mi-a spus să merg să-mi schimb lenjeria de corp.

Lucrurile s-au înrăutăţit pentru mine, pentru că a început să mă penetreze, ceea ce mă durea foarte tare, dar nu le-am spus niciodată nimic mamei sau tatălui meu. De cele mai multe ori, îmi astupa gura cu mâna când mă molesta. Molestarea la care eram supus de vărul meu a durat de la vârsta de 3 ani până am împlinit 5 ani. Ca şi cum copilăria mea nu era destul de îngrozitoare, după acel incident, un alt văr m-a molestat şi el.

În sfârşit, familia mea a găsit un apartament în Raileigh, Carolina de Nord. Nu sunt sigur de ce, dar părinţii mă tot duceau şi mă luau de la casa mătuşii mele. Uneori stăteam peste noapte. În timpul verii, făceam întotdeauna excursii cu familia. Au fost cele mai fericite momente din viaţa mea, când puteam să plecăm şi să ne distrăm. Dar durau atât de puţin! Într-o vară, în timp ce eram la casa mătuşii mele, relaţia mea secretă cu vărul meu a ajuns la violenţă. Când toţi erau afară, mi-a cerut să-l ating. Am răspuns că nu o voi face şi m-a lovit peste faţă. A fost începutul sfârşitului acelui secret. Lovitura a lăsat un asemenea semn pe faţa mea uşor colorată, încât atunci când părinţii mei au venit să mă ia, m-au întrebat ce s-a întâmplat. Le-am spus adevărul, dar vărul meu a negat motivul real pentru care m-a lovit.

Am plecat de la casa mătuşii şi ne-am întors la casa bunicii. Uneori simţeam că eram blestemat; ca şi cum ar fi existat un semn care m-a marcat pentru acest gen de necaz cu membrii familiei mele. Acelaşi lucru a început să se întâmple cu unchiul meu. Dar au apărut unele schimbări. Încet, începusem să accept şi chiar să doresc atenţie sexuală din partea bărbaţilor. Înainte de a mă molesta, unchiul meu îmi arăta pornografie.

M-am mutat, dar nu m-am îndepărtat

Tată meu s-a înrolat iar în armată şi ne-am mutat la o mie de mile depărtare de California. Nu cunoşteam pe nimeni acolo, dar nu a durat mult până ce nişte băieţi din vecinătate şi-au dat seama ce era cu mine. Mi-a plăcut întotdeauna să joc baseball, fotbal, nintendo şi să merg cu bicicleta. Pe atunci aveam 7 ani. Tatăl meu mereu venea şi pleca anumite perioade de timp. Îi spunea mamei că era cu prietenii, dar se părea că ea ştia că se petrecea altceva. În cele din urmă, unii dintre băieţi au început să mă întrebe dacă eram „homosexual”. Unul dintre ei mi-a cerut să fac sex cu el şi am făcut. Ne mutasem, dar nu mă îndepărtasem de confuzia sexuală care făcea acum parte din viaţa mea.

Într-o zi, pe terenul din vecinătate, unul dintre băieţi m-a întrebat din nou dacă eram homosexual. Tot nu ştiam ce însemna cuvântul, dar cumva simţeam că însemna ceea ce eram. Le-am spus băieţilor că eram homosexual. Au mers la mine acasă şi i-au zis mamei mele că am spus că sunt homosexual. Când a vorbit cu mine era foarte supărată şi m-a întrebat ce înseamnă homosexual. I-am spus că nu ştiu. Mi-a răspuns că ştiu. Atunci i-am spus toate lucrurile pe care mi le făcuseră vărul şi unchiul meu.

În acel moment al vieţii mele, ştiam multe despre sex. Puneam semnul egal între masculinitate şi sex. Mă uitam în secret la casetele video porno pe care tatăl meu le avea în casă şi aveam întâlniri sexuale cu băieţii din vecinătate. Practic nu puteam fi controlat, eram împlinirea cuvintelor pe care prietena mamei mele le spusese despre mine când eram doar un băieţel.

În 1991 am părăsit California şi ne-am mutat în Florida. La o săptămână după ce ne-am mutat acolo, copiii de la şcoală au început să-mi spună homo, fetiţă şi prostituat… toate insultele obişnuite. Îmi era teamă să merg acasă singur, din cauză că băieţii mă urmăreau şi încercau să mă bată. Problemele din viaţa mea s-au accentuat.

Pe un drum înspăimântător şi în braţele lui Dumnezeu

În anul 1994 m-am întors în Carolina de Nord ca să-mi vizitez bunica şi am fost mântuit în biserica ei. Mă simţeam atât de bine înăuntrul meu, încât strigam şi dansam când mergeam la slujbă. Dar am continuat să fac lucrurile pe care le făceam. Nimeni nu mi-a spus că nu puteam fi creştin şi homosexual. M‑am alăturat unui cor de muzică gospel şi, spre surpriza mea, cei mai mulţi – dacă nu toţi bărbaţii – erau homosexuali. Am început să am relaţii cu fete şi, în cele din urmă, am lăsat-o gravidă pe una din ele. Am început să mă uit la mai multă pornografie şi să mă masturbez constant. Viaţa mea era doar un mare act sexual. În 1998, mama m-a confruntat cu privire la homosexualitate, pentru că m-a văzut cu un bărbat despre care ştia că era homosexual. Pur şi simplu am minţit şi am negat.

Lucrurile pe care le făceam şi consecinţele au fost prea multe ca să le menţionez şi prea ruşinoase pentru mine ca să mi le amintesc, dar aveam nevoie de o schimbare în viaţa mea. Mersul la cluburi, liniile de chat homosexual şi biserica mă menţineau într-un cerc vicios al ironiei. Unii dintre cei care predicau în biserică duminica, fuseseră în club cu mine sâmbătă noaptea. Vroiam să spun deschis că sunt homosexual, pentru că simţeam că eram pregătit ca toată lumea să mă accepte ca bărbat homosexual. Îmi făceam planuri să merg la parada homosexuală pentru negri în D.C. şi Atlanta, dar se pare că de fiecare dată Dumnezeu îmi împiedica planurile. Cât puteam să mai decad? Domnul îmi vorbea, dar am continuat să fac ce vroiam eu. Am început să mă întâlnesc cu un tip, iar el m-a învăţat să fumez marijuana. Într-o noapte, am fumat atât de mult, încât mi-a amorţit trupul.

Oricât de ciudat ar putea să sune, am început să-I mulţumesc lui Dumnezeu şi m-am căit pentru ce am făcut. M‑am dus la urgenţe, dar au spus că nu puteau face nimic, pentru că eram prea drogat. M-au trimis într-un salon unde m‑am rugat din nou şi I-am cerut lui Dumnezeu să nu mă lase să mor, ca să pot face lucrarea pe care vroia să o fac. Nu ştiam dacă Dumnezeu mă auzea sau nu. Tensiunea mea era 21,1 cu 18,9. Aveam pulsul 156. Dar Dumnezeu a intervenit şi S-a îndurat de mine, în situaţia nebunească în care mă aflam.

Doctorul a intrat şi mi-a spus că pot să plec acasă. Am plecat şi am sunat-o imediat pe mama. A început să-L laude pe Dumnezeu la telefon, iar eu am plâns. Mi-am împachetat îmbrăcămintea şi m-am mutat de la iubitul meu. Domnul m-a eliberat în noaptea aceea, acum doi ani. De atunci, m-am luptat să umblu drept înaintea lui Dumnezeu şi să trăiesc liber. Aş fi putut fi şters de pe faţa pământului, iar viaţa mea să se termine în tragedie, dar Dumnezeu m-a ajutat să trec prin toate. Îndurarea, harul şi credincioşia Lui faţă de mine, când nu le meritam, mă uimesc.

Astăzi sunt membru al Fountain of Life din Florida Centrală şi un copil liber al lui Dumnezeu. În sfârşit, pot să-mi ridic mâinile fără mânie şi fără îndoială şi să-L laud pe Dumnezeu pentru cine este El şi pentru ce poate să facă El.

[Bryan Hudson, All the Way Through. Copyright © Witness Freedom Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]