Cei mai mulți cred că homosexualitatea este dobândită, îndeosebi prin recrutarea homosexuală a copiilor. Mișcarea homosexuală detestă această judecată de bun simț, realizând că o astfel de convingere îi împiedică accesul la copiii altora și frânează răspândirea homosexualității. Profesioniștii din domeniul psihiatriei afirmă și ei că această judecată de bun simț este întru totul greșită, deși în urmă cu șaizeci de ani susțineau aceeași idee (respinsă acum).

Prin afirmații precum: „Homosexualii nu sunt mai înclinați să molesteze, comparativ cu heterosexualii” și „Oamenii se nasc homosexuali, nu sunt învățați să devină homosexuali”, asociațiile profesioniștilor din domeniul psihiatriei sprijină în prezent propaganda homosexuală. Nu contează că există numeroase mărturii care leagă homosexualitatea de molestare. „Unde sunt dovezile științifice?”, întreabă ele.

Desigur, nimeni nu poate realiza un studiu al molestării cu referire la viitor – adică să prevadă cum vor deveni copiii care suferă o molestare de tip homosexual. Iar un asemenea experiment nu ar fi în niciun caz o dovadă. Molestările nu au un rezultat predictibil. Unii copii vor adopta homosexualitatea, alții se vor răzvrăti, urând poate orice este asociat cu abuzul suferit (o femeie ura toate femeile din cauză că fusese molestată de bunica ei), unii pur și simplu se vor „adapta” și așa mai departe. Dar cercetările anterioare, realizate atât de Kinsey, cât și de Institutul pentru Cercetarea Familiei, au arătat că prima experiență sexuală a exercitat o influență puternică asupra băieților (nu neapărat și asupra fetelor) înspre tipul de sexualitate la care fuseseră expuși.

Dacă homosexualii ar raporta o rată mai ridicată de molestare din partea adulților (denumită în prezent „abuz sexual al copilului”), aceasta s-ar potrivi modelului conform căruia „homosexualitatea este dobândită prin molestare”. Fără îndoială, aproape toate studiile au raportat că homosexualii, atât bărbați, cât și femei, sunt mai înclinați să spună că au molestat copii. Dar până acum studiile au fost făcute pe eșantioane reduse și nu au inclus un grup heterosexual pentru comparație. De aceea cercetătorii nu au putut susține cu certitudine că exista o rată mai ridicată de abuz sexual al copilului printre homosexuali sau cu cât era ea mai ridicată.

De curând însă a fost publicat un studiu aleatoriu, care a inclus atât homosexuali, cât și heterosexuali.^[1] Rezultatele sunt cum ar fi de așteptat dacă judecata bunului simț este corectă: 33902 adulți – cel mai larg eșantion aleatoriu pe această temă de până acum – au fost întrebați dacă au fost molestați de un adult. În acest studiu „molestat” a însemnat „sex cu care nu am fost de acord”. Deoarece legea nu ține cont dacă un copil este de acord să facă sex, este de așteptat ca unele acte sexuale ilegale copil/adult să nu fi fost înregistrate. De exemplu, s-ar putea ca unii elevi „să fie de acord” să facă sex cu profesorul/profesoara lor, dar legea interzice acest lucru.

Chiar și cu această limitare, rezultatele au fost dramatice. După cum afirmă autorii studiului, cei care se angajează în acte homosexuale au fost „în mod clar” mai înclinați să raporteze abuzul sexual al copilului. Cât de clar? Folosind o definiție largă a molestării, aproape 3% dintre femeile care au raportat sex cu persoane de același sex la vârsta adultă au fost de trei ori mai înclinate să raporteze abuzul sexual al copilului, comparativ cu femeile heterosexuale, în timp de 4% dintre bărbații care au raportat activitate homosexuală la vârsta adultă au fost de patru ori mai înclinați să raporteze abuzul sexual al copilului, comparativ cu heterosexualii. Pentru definiția mai restrânsă a molestării, în cazul bărbaților diferențele au fost de opt ori mai mari!

Studiul validează judecata de bun simț că preferințele pentru homosexualitate sunt dobândite și menținute. Datele arată că este mult mai probabil ca un homosexual să fi fost molestat în copilărie, comparativ cu un heterosexual. Cu toate acestea, corupția din lumea științifică favorizează și acoperă homosexualitatea, fiind evidentă în următoarea afirmație a autorilor: „Datele prezentate aici trebuie analizate cu atenție, pentru ca abuzul sexual al copilului să nu fie identificat ca având vreo legătură cu cei care devin homosexuali/lesbiene sau bisexuali la vârsta adultă”!

Precum s-a demonstrat în ultimul Raport al Institutului pentru Cercetarea Familiei,^[2] bărbații homosexuali sunt deosebit de interesați să facă sex cu copii. Mișcarea homosexuală a avut tendința să fie deschisă cu privire la această dorință. În 1948, Alfred Kinsey – el însuși un homosexual care, fără îndoială, a început mișcarea pentru drepturile homosexualilor – a afirmat că unii băieți sunt „în mod clar activi în căutarea contactului [cu adulții]”^[3], iar în 1994, Larry Kramer, homosexualul care a înființat Centrul de Criză pentru Bărbații Homosexuali, a declarat: „Nu înțeleg teama irațională de care se pare că sunt cuprinși mulți părinți care au copii de vârstă școlară, că le vom «recruta» copiii… În cazul în care copiii fac sex cu homosexuali mai în vârstă decât ei, fie cu profesori, fie cu altcineva, pot să afirm că adesea, foarte adesea, copilul dorește activitatea și poate că o și solicită.”

Din moment ce homosexualii produc atât de puțini copii, trebuie să atragă copiii altora pentru a-și menține numărul. Raționarea lui Kinsey, precum și cea a lui Kramer, cu siguranță dovedesc ingeniozitate: în cazul în care copiii nu ar fi de acord, nu ar fi „insistenți” sau nu ar „solicita”, activitatea nu ar avea loc. Bieții homosexuali, copiii îi obligă să o facă!

Note

^[1]   Sweet T, Welles, S., Associations of sexual identity or same-sex behaviors with history of childhood sexual abuse and HIV/STI risk in the United States, Journal of Acquired Immune Deficiency Syndromes, 59, 2012.

^[2]   Family Research Report, www.familyresearchinst.org, February 2013.

^[3]   Sexual Behavior in the Human Male, Philadelphia: Saunders, 1948, p. 177.

[Extras din Evidence Links Molestation to Homosexuality. Copyright © 2013 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.familyresearchinst.org.]