Deși denumită pedofilie, este tot homosexualitate

Ca organizație științifică, Institutul pentru Cercetarea Familiei este preocupat de recentele discuții despre abuzul sexual săvârșit de clerici. Numeroși autori, după cum arată și recenta postare a lui Riccardo Cascioli[1] din Chile, par să creadă că există o diferență semnificativă între pedofili și homosexuali. Într-adevăr, Riccardo Cascioli preia un mesaj transmis cu regularitate: „Așa-numitele cazuri de pedofilie sunt de fapt, în majoritatea lor, cazuri de homosexualitate”, în care „pedofilia se referă propriu-zis la atracția adulților față de copii prepuberi. Când o astfel de atracție este orientată înspre adolescenți, este vorba de fapt de efebofilie inițiată de persoane homosexuale. Despre aceasta este vorba în Chile, ceea ce este de asemenea adevărat pentru cel puțin 80% dintre cazurile care, în mod eronat, sunt prezentate la știri drept cazuri de pedofilie în Biserică. Cel puțin aceasta este concluzia care reiese din raportările Colegiului John Jay despre cazurile de abuz înregistrate în Biserica din Statele Unite… [Acești factori ne permit] să spunem clar că în Biserică problema nu este pedofilia, ci homosexualitatea.”

În timp ce suntem întru totul de acord că problema la care se face referire este homosexualitatea, dorim să facem cinci observații:

Pedofilia nu este o orientare exclusivă.

Definiția pedofiliei, așa cum este ea folosită de psihiatrii americani, se focusează pe client și nu presupune că interesele sexuale ale acestuia sunt exclusiv față de copii. Pe de altă parte, nespecialiștii au tendința de a folosi termenul ca arătând o preferință exclusivă. În Manualul de diagnostic și clasificare statistică al Asociației Americane de Psihiatrie (DSM IV, 2000), pedofilul este un adult care are „cel puțin o perioadă de șase luni fantezii sexuale recurente, intense, impulsuri sexuale puternice sau comportamente care implică activități sexuale cu unul sau mai mulți copii prepuberi (în general în vârstă de 13 ani sau mai puțin). Individul cedează acestor impulsuri puternice sau impulsurile și fanteziile sexuale îi cauzează suferință sau dificultăți interpersonale pronunțate.”

Rapoartele Colegiului John Jay nu oferă suficiente informații pentru a determina modul în care numeroși abuzatori întrețin relații sexuale numai cu copii sub vârsta de 13 ani. În 1970, Institutul Kinsey[2] a studiat cazurile a 671 de bărbați homosexuali selectați aleatoriu, cu privire la proporția partenerilor lor homosexuali care aveau „16 ani sau mai puțin când tu aveai 21 de ani sau mai mult” (adică cel puțin 5 ani sub vârsta de consimțământ din California la momentul intervievării). 77% dintre respondenți au răspuns „niciunul”, 23% au răspuns „jumătate sau mai puțin” și niciunul nu a răspuns „mai mult de jumătate”. Deci niciunul nu a afirmat că ar fi fost pedofil în accepțiunea specialiștilor, deși 23% dintre ei au recunoscut că au făcut sex cu băieți.

În studiul inițial al lui Alfred Kinsey, 27% dintre cei 646 de bărbați homosexuali și 2% dintre cele 222 de femei homosexuale au raportat că au făcut sex homosexual cu cel puțin un partener/o parteneră cu vârsta de 15 ani sau mai puțin, iar 10,2% dintre homosexuali, dar niciuna dintre lesbiene, au raportat că au făcut sex cu copii cu vârsta <13 ani.[3]

Mulți, poate cei mai mulți molestatori ai copilului victimizează copii de vârste diferite, iar mulți dintre ei se implică sexual și cu adulți.

Atât rapoartele Colegiului John Jay, cât și compilarea sistematică de către noi a relatărilor din Știrile Google (2011-2015) arată că aproximativ jumătate dintre victimele sexuale ale clericilor aveau 12 ani sau mai puțin. Tabelul 1 reprezintă un rezumat parțial al datelor noastre, care provin din știrile despre abuzatorii afiliați religios, în comparație cu rezultatele Colegiului John Jay. În relatările din Știrile Google, 28 de clerici catolici abuzatori au avut cel puțin o victimă băiat cu vârsta <13 ani, iar 24 de abuzatori au victimizat numai băieți cu vârsta de 13 ani sau mai mult. Rețineți că molestatorii homosexuali ai copilului au fost în majoritate atât la abuzatori, cât și la victime, iar molestatorii heterosexuali au abuzat mai frecvent victime cu vârsta mai ridicată. Ultimele două coloane din Tabelul 1 includ rezultate care provin din toate relatările despre clerici apărute la știri, inclusiv din cele care nu au precizat vârsta victimelor.

Tabelul 1. Relatări din Știrile Google despre clerici și cei afiliați religios, Statele Unite (2011-2015)

Tipul

de cleric

Abuzatori homosexuali

(nr.)

Abuzatori heterosexuali

(nr.)

% abuza-

torilor care au abuzat homosexual

% celor victimizați de abuzatori homosexuali
Vârsta victimelor Unele sau toate <13 ani Toate 13+ ani Unele sau toate <13 ani Toate 13+ ani
Catolici 28 24 3 7 84% 98%
Protestanți 20 10 16 23 43% 64%
Iudei 3 1
Mormoni 2 1 2
Studiul Colegiului John Jay despre preoții catolici Victime cu vârsta <10 ani = 1259; cu vârsta între 10-12 ani – 2970 (47% victime de același sex) Victime cu vârsta între 13-17 ani = 4727 (53% victime de același sex)

Nu se cunoaște câți dintre abuzatorii care au molestat copii cu vârsta <12 ani sau mai puțin ar fi preferat ca toți copiii să fi fost preadolescenți; momentul și oportunitatea joacă un rol important în alegerea victimei. De exemplu, profesorii care au fost prinși s-au focusat aproape întotdeauna pe victime de vârsta celor pe care îi aveau la clasă. Tot ce știm este ce s-a raportat despre vârsta victimelor în momentul în care abuzatorul a ajuns la știri, nu cunoaștem starea lui mentală.

Important este ca aceia care încearcă să diferențieze preferințele sexuale sau „orientările” celor care molestează preadolescenți (<13 ani), comparativ cu „orientările” celor care molestează adolescenți (13+ ani) să ia în considerare mărturiile băieților molestați. Care arată că relațiile sexuale au durat de obicei câțiva (2-5) ani. De aceea, dacă un băiat apare la știri ca având 14 ani, este posibil ca molestarea să fi început recent, dar și mai probabil este ca ea să fi început când avea vârsta cuprinsă între 10 și 12 ani. Astfel, când preotul James Talbot din Freeport, Maine, a fost listat ca având 17 victime cu vârste cuprinse între 9 și 17 ani, știm că unii, dacă nu cumva toți băieții au fost recrutați când erau preadolescenți.

Este de asemenea demn de reținut că cei care se angajează în relații homosexuale pot să întrețină relații și cu persoane de sex opus. Poate că 10-20% dintre ei fac sex exclusiv cu persoane de același sex. Mai mult, cei care se angajează în relații homosexuale cu adulți pot să se angajeze și în sex cu copii.

Influența distrugătoare a homosexualilor în poziții de autoritate este bine cunoscută de generații.

Cu trei generații în urmă, în anul 1950, oficiali din Guvernul Statelor Unite au depus mărturie în fața Congresului că „Cele mai multe autorități sunt de acord și investigația noastră [care a inclus mărturii ale profesioniștilor din domeniul psihiatriei] a arătat că prezența unui pervers sexual într-o agenție guvernamentală riscă să exercite o influență distrugătoare asupra colegilor săi de serviciu. Astfel de perverși încearcă frecvent să îi ademenească pe oamenii normali să ia parte la practici sexuale perverse. Ceea ce este adevărat în special în cazul tinerilor impresionabili, care ar putea ajunge sub influența unui pervers.” Și: „Oficialii din Guvern au responsabilitatea de a ține la distanță acest gen de influență în agențiile aflate sub controlul lor. Este deosebit de important ca tinerii și tinerele care primesc slujbe federale să nu fie supuși acestui tip de influență atât timp cât se află în serviciul Guvernului. Un singur homosexual poate să contamineze un întreg departament al Guvernului.”[4]

În același an, Subcomitetul Statelor Unite pentru Investigații al Comitetului pentru Cheltuieli al Senatului din cadrul Departamentului Executiv a concluzionat că „homosexualii nu s-au calificat pentru a fi angajați la nivel federal și au reprezentat un risc la adresa securității, din cauză că ar fi putut fi șantajați datorită sexualității lor. Ca răspuns la acest raport, Președintele Eisenhower a emis un ordin executiv care i-a concediat pe toți homosexualii angajați la nivel federal…”[5]

De-a lungul istoriei, Biserica creștină a condamnat toate formele de abuz sexual al copilului de tip homosexual.

Deși Vechiul Testament condamnă homosexualitatea, menționează doar în trecere predilecțiile homosexualilor pentru tineri, referindu-se la prostituații băieți. Biserica creștină a extins această abordare, condamnând seducerea homosexuală a băieților. În vremurile acelea standardul iudaic pentru vârsta adultă la bărbați era de 13 ani, ceea ce reprezenta aproximativ debutul maturității în lumea romană, când băieții primeau tunica (la 14-15 ani). Deci probabil că Biserica privea „coruperea băieților” ca seducere sau încercare de recrutare a lor înainte de vârsta de 15 ani. Mai mult, nu există dovezi că Biserica ar fi făcut diferență între seducerea preadolescenților și seducerea adolescenților – sodomia este la fel de dureroasă și primejdioasă în ambele cazuri.

Ideea că sănătatea mentală depinde în exclusivitate de persoana în cauză nu este răspunsul corect.

Faptul de a face distincție între preadolescenți (<13 ani) și adolescenți (13+) – o distincție aparent irelevantă pentru molestatorii homosexuali și investigatorii din trecut – nu îi protejează cu nimic pe băieți. Să-i lăsăm pe experții din domeniul sănătății mentale să argumenteze dacă violarea băieților de o anumită vârstă arată o anume „orientare” – aceasta este tot homosexualitate de tipul bărbat-bărbat. Dacă folosești o altă denumire pentru un sconcs, el nu va duhni mai puțin. Biserica nu ar trebui să fie de acord cu cei care analizează natura homosexuală a acestor infracțiuni sexuale despicând firul în patru, ca și cum ceva fundamental diferit ar depinde cumva de vârsta victimei.

Aproape toți atacatorii din școlile americane au primit tratament de la astfel de experți. Totuși, nespecialiștii l-au diagnosticat pe atacatorul din Ziua Sfântului Valentin din Florida drept un pericol, în timp ce experții din domeniul sănătății mentale au depus eforturi să-i ia obiectele ascuțite (dar nu armele!), ca să nu se vatăme pe sine sau să nu-și vatăme familia. Se pare că au crezut că Nicolas Cruz[6] putea fi ținut sub control dacă discuta cu unul dintre ei (adică prin terapie). Dar rezultatele tratamentului pentru adicția de droguri sau de alcool sunt la fel de triste fie că un expert în domeniul sănătății face parte din echipă, fie că nu face parte. Și rari sunt preoții care nu au recidivat după ce au fost „tratați” de astfel de experți.

De aceea, perspectiva lor centrată pe client, nu pe protejarea societății, nu trebuie să se regăsească în Biserică. Biserica are obligația să protejeze băieții (preadolescenți, adolescenți etc.) de agresiuni sexuale. Iar cel mai bun mod de a o face este eliminarea homosexualilor din poziții de autoritate, nu adoptarea argoului din psihiatrie, în încercarea de a părea sofisticați.

Referințe

[1] Cascioli, R., In the Church, The Problem is not Pedophilia but Homosexuality, 2018, https://onepeterfive.com/church-problem-not-pedophilia-homosexuality

[2] Bell, A. P. & Weinberg, M. S., Homosexualities: a study of diversity among men and women, New York: Simon & Schuster, 1978.

[3] Gebhard, P. H. & Johnson, A. B. (1979), The Kinsey data: marginal tabulations of the 1938-1963 interviews conducted by the Institute for Sex Research, Philadelphia: W. B. Saunders.

[4] Employment of Homosexuals and Other Sex Perverts in Government, S Rep No 81-241, 81st Congress, 2d Session (1950) at 4, www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/assault/context/employment.html

[5] Graham, R., et al., The health of lesbian, gay, bisexual, and transgender people, 2011, National Academy Press, Section 2, p. 9.

[6] Nikolas Cruz, autorul masacrului din data de 14.02.2018 de la un liceu din Florida, soldat cu uciderea a 17 persoane și rănirea altor 17, a fost condamnat la închisoare pe viață. Familiile victimelor și ale supraviețuitorilor au ajuns la un acord pentru despăgubiri în valoare de 127,5 milioane de dolari cu Departamentul American de Justiție, după ce FBI a ignorat avertismentele conform cărora Cruz intenționa să atace școala. [N. trad.]

[Pedophilia By Any Other Name Is Still Homosexuality. Copyright © 2018 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.familyresearchinst.org.]

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *