Depăşirea „stării staţionare de fost homosexual”

de Andy Comiskey

Andy Comiskey

Sunt vinovate misiunile foştilor homosexuali de crearea unei replici creştine la subcultura homosexuală? Misiunile foştilor homosexuali prezintă riscul creării unei subculturi distincte. Compusă numai din indivizi care caută să iasă din homosexualitate, această subcultură înlocuieşte stilul de viaţă homosexual, ca o comunitate alternativă.

Există multe paralele cu stilul de viaţă homosexual. Subcultura foştilor homosexuali perpetuează atitudini şi puncte de referinţă homosexuale puţin voalate, în special mentalitatea „noi-ei”. Numai că acum, în loc ca „ei” să fie lumea heterosexuală, Biserica „heterosexuală” devine antagonistul, care îi determină să intre în contact cu alţi foşti homosexuali, care „înţeleg cu adevărat”.

Desigur, paralelele dintre comunitatea homosexuală şi cea a foştilor homosexuali încetează, când luăm în considerare scopurile lor. Scopul fundamental al comunităţii foştilor homosexuali este trecerea de la homosexualitate, la plinătatea lui Cristos şi a Bisericii Sale. Dar pentru noi, ca misiuni ale foştilor homosexuali, crearea în mod subtil a unui „platou” pe care foştii homosexuali îşi pot întemeia propria lor comunitate distinctivă, este o violare fundamentală a chemării noastre. Este, de asemenea, o violare a unei teme importante a Noului Testament. Pavel spune în cartea Galateni că cei care sunt creştini nu ar trebui să se deosebească pe baza unor caracteristici secundare, ca a fi iudeu sau grec. El cheamă Biserica să caute mai întâi unitatea, ca trup întreg, o unitate care depune mărturie despre lucrarea profundă de reconciliere a lui Cristos.

Acelaşi principiu li se aplică acelora dintre noi care suntem foşti homosexuali. Când ne despărţim de Biserică în general, minimalizăm realitatea că Cristos – nu trecutul nostru sexual – este baza pentru identificarea noastră în comunitatea credincioşilor.

Mai mult, nu putem depăşi homosexualitatea dacă ne concentrăm relaţional, în primul rând, asupra unora care se luptă şi ei cu ea. Cum să înaintez în plinătatea lui Cristos, fără să mă raportez la indivizi mai maturi, care şi-au rezolvat problemele sexuale? Oamenii care sunt „mai împliniţi” decât suntem noi tind să ne facă să ne exersăm „muşchiul” relaţional. Maturitatea lor lansează o provocare stării noastre de fapt şi măreşte percepţia noastră limitată de sine.

Este ca atunci când joci tenis cu cineva care este un jucător mai bun decât tine. Suntem forţaţi să ne mişcăm repede – nu suntem „siguri” de victorie. Dar, prin meci, devenim puternici şi mai încrezători în sine, mai capabili să înfruntăm provocările iminente care vor veni.

Acelaşi fel de creştere are loc în relaţiile cu cei cu care nu avem în comun lupta homosexuală. Văzând împlinirea lor, aruncăm o privire fugară asupra a ceea ce vom deveni noi. Imaginea reflectată face să strălucească o parte a imaginii de sine pe care, de obicei, prietenii care au fost homosexuali nu o răsfrâng asupra noastră, în special când este vorba de o decizie heterosexuală fermă. Dacă vrem să fim împliniţi, avem nevoie de semne tangibile ale maturităţii, revelate prin relaţii sănătoase cu oamenii cu care nu avem în comun lupta sexuală. Nevoia de a ieşi de pe „platoul foştilor homosexuali” a devenit evidentă pentru mine, ca Director la Desert Stream. Esenţialmente, participanţilor noştri li se întâmplă două lucruri – fie iau ce învaţă la Desert Stream şi aplică în contextul propriei biserici; fie încearcă să facă din Desert Stream biserica lor, cu Isus ca terapeut al lor, care există, în primul rând, ca să-i vindece de homosexualitate. Primul grup devine liber; al doilea grup devine mulţumit de sine, iar în mod ascuns, introspectiv şi, în cele din urmă, lipsit de speranţă.

Câte un pas odată

Depăşirea homosexualităţii pare să aibă loc treptat – este un proces în timp, prin faptul că o persoană învinge un aspect al problemei, apoi trece la următorul.

Pentru majoritatea celor care trec pe la Desert Stream, stadiul iniţial implică o eliberare de teama iraţională care înconjoară problema. Eliberarea îi scapă, pentru a se concentra asupra învingerii comportamentelor dependente, a ruperii relaţiilor idolatre cu cei de acelaşi sex şi a învăţării felului în care să se raporteze la membrii aceluiaşi sex. O atmosferă de grijă şi acceptare este crucială aici. Când intră în prezenţa vindecătoare a lui Isus şi a creştinilor cărora le pasă, participanţii încep să descopere o nouă profunzime a sincerităţii. Apare un limbaj nou al intimităţii, precum şi o conştienţă nouă a sensului strigătului de dragoste al inimii. Viaţa interioară a sexualităţii proprii începe să se exprime deschis, într-un mod care produce teamă, dar care este în ordine.

Isus este prezent – valurile puternice ale dorinţei sexuale se ridică şi se lovesc de prezenţa Lui. El devine Cel care deosebeşte dorinţa adevărată de cea falsă, nevoia legitimă de expresia nelegitimă a copilului interior, care are nevoie de afirmare şi corecţie.

În timpul acestui proces, misiunea oferă protecţia grijii, care permite strigătului inimii să se conecteze cu Isus şi ceilalţi. Este un context sfânt. Dar nu este singurul de care este nevoie pentru vindecare.

Nelinişte sporită

După şase sau douăsprezece luni în programul Living Waters al Desert Stream, un participant poate să simtă o nelinişte şi o agitaţie chinuitoare. Ca un adolescent care îşi doreşte mult să ajungă la maturitate, individul doreşte să perceapă imaginea de ansamblu.

Se satură să-şi examineze o nevoie sau alta, să stabilească limitele prieteniilor cu cei care duc aceleaşi lupte. O dorinţă adevărată, sănătoasă pentru o creştere mai mare, începe să se ridice şi se simte sufocată de limitele Desert Stream.

Şi este bine! Am învăţat să binecuvântez această dorinţă, pentru că ştiu că în esenţă ea este o tărie interioară, nouă, care trebuie să găsească un alt context decât Desert Stream, pentru a fi liberă.

Problema neliniştii trebuie să fie identificată şi întărită de noi, ca slujitori. Pentru că ea arată că Însuşi Dumnezeu îl aduce pe individ la un nou punct de plecare, prin care trebuie să treacă, pentru a ajunge la identificarea cu Trupul mai mare al Bisericii şi cu relaţiile din ea, care pot facilita plinătatea. Cei pe care îi consiliem trebuie să fie învăţaţi de noi să iasă din misiunea foştilor homosexuali şi să ajungă la plinătatea care poate fi realizată numai în afara serviciilor noastre.

Facilitarea schimbării

Cum facilităm tranziţia? Mai întâi, trebuie să descoperim baza ei biblică. În Efeseni 3:16-19, Pavel se roagă să fim întăriţi cu dragostea lui Isus, primind plinătatea dragostei Tatălui pentru noi.

Duhul Sfânt ne dă putere să primim şi să umblăm în adevărurile pline de putere pe care Dumnezeu le-a avut întotdeauna în plan pentru noi. Individul care iese din homosexualitate trebuie să ajungă „înrădăcinat şi întemeiat” în dragostea lui Isus. Această dragoste este calea de ajungere la plinătate, care include potenţialul relaţiilor heterosexuale.

Principiul se aplică în esenţă tranziţiei de la misiunea pentru foştii homosexuali la trupul mai mare al Bisericii. În misiunea pentru foştii homosexuali oferim un mediu protejat, unde rănile, nevoile şi dependenţele pot fi identificate şi aduse la lumina dragostei lui Dumnezeu. Dar odată ce aceasta a avut loc, individul are nevoie de puterea dragostei, pentru a ieşi din mediul sigur, plin de grijă al misiunii pentru foştii homosexuali, în lumea reală, copleşitoare, a comunităţii creştine mai mari. Cu alte cuvinte, vindecarea trebuie să aibă loc în arena creştină, care este mai mare. Acest pas cere puterea dragostei. Îi dă putere individului să iasă din concentrarea asupra problemelor personale şi să intre într-o dimensiune completă a dragostei lui Dumnezeu, aşa cum este ea revelată în Biserică.

Relaţie care dă putere

Cum se primeşte această putere? Trebuie să-i învăţăm mai întâi pe oamenii noştri să asculte de Isus, să înceteze activitatea forţată şi neîncetată şi să intre într-o relaţie de la inimă la inimă cu El. Cineva nu poate să se ridice cu o putere cu adevărat înaripată, dacă nu a ajuns la ea prin aşteptarea în prezenţa Lui. Problemele care debilitează şi fragmentează sufletul trebuie să fie eliberate, pentru a ajunge la dragostea lui Dumnezeu şi pentru a fi învăluiţi de ea. Deci trebuie să-i învăţăm pe oamenii noştri să comunice cu Isus, punând accentul pe ascultarea cuvintelor Lui şi pe primirea puterii pe care o dă El, iar şi iar. Am descoperit eliberarea unei puteri noi, punând jos agenda proprie şi aşteptând cu simplitate puterea pe care numai Dumnezeu o poate da. Sunt eliberat ca să răzbesc prin încercările exterioare, datorită reînnoirii interioare pe care mi-o dă El în rugăciune şi meditaţie.

În prezenţa lui Isus, am devenit conştienţi de dorul sufletului după o libertate mai mare. Strigăm către El, iar El ne înalţă strigătul la un loc mai înalt şi dă acelui dor un adevărat obiect al dorinţei.

De exemplu, mulţi participaţi la Desert Stream încep să simtă un dor pentru completare, o dorinţă de alinare a singurătăţii, printr-o relaţie de legământ cu cineva. Durerea este simţită cel mai acut în rugăciune. Iniţial mulţi o interpretează ca pe o dorinţă homosexuală dar, în timp, ea se transformă în una heterosexuală. Dorinţa faţă de persoanele de acelaşi sex face loc imaginii încă neformate a sexului opus. Propria lor vindecare, alături de dorinţa mereu prezentă a Domnului de a susţine adevărata identitate sexuală şi adevăratul dor, fac să se ridice o singurătate dureroasă, care tânjeşte după intimitatea cu sexul opus.

Acest dor trebuie să fie binecuvântat. Este un motivator puternic, în acelaşi fel în care nemulţumirea datorată limitării misiunii pentru foştii homosexuali poate face pe cineva să iasă din ea.

Aceşti doi motivatori – nemulţumirea crescândă faţă de mediul foştilor homosexuali şi dorul pentru intimitatea cu sexul opus, oferă un impuls natural pentru schimbare şi creştere. Când este în acord cu noua autoritate a Duhului Sfânt, individul este pregătit să intre în comunitatea mai mare a lui Cristos.

Domnul ne dă o stare interioară de putere şi o dorinţă care ne obligă să ieşim în exterior – departe de misiunea pentru foştii homosexuali şi în Biserică. Trebuie să avem această putere interioară, din cauza împotrivirilor emoţionale pe care suntem nevoiţi să le înfruntăm şi să le depăşim, în includerea într-un întreg mai mare.

Karen de la Desert Stream afirmă acest lucru foarte clar:

„Trebuie ca eu să fiu cea care iniţiază relaţii cu alţii în biserica mea. Nu pot aştepta să vină ei la mine sau ca ei să fie tot ce am eu nevoie.

Dacă vreau să mă integrez în biserica mea, trebuie să fiu pregătită, cu ajutorul lui Isus, să întind o mână şi să folosesc ce este mai bun acolo.”

David, un lider de la Desert Stream, a văzut că puterea lui Isus i-a dat harul să iasă din relaţii concentrate, în primul rând, asupra propriilor sale nevoi. A format câteva prietenii care implicau dăruirea lui faţă de alţii.

„La Desert Stream”, spune el, „toţi ajung să-şi înţeleagă nevoile şi felul în care să le împlinească. Sunt înconjurat de consilieri buni.

Dar lucrurile sunt diferite în Biserică. Trebuie să cresc şi să realizez că oamenii nu sunt acolo doar ca să-mi împlinească mie nevoile. Şi eu sunt acolo ca să slujesc altora. Am lucruri bune de dat, dar asta înseamnă să fiu dornic să trec peste binele şi răul părtăşiei reale, imperfecte, în care mă aflu.

Domnul mi-a dat tăria să continui cu biserica mea, chiar dacă mulţi oameni nu-mi înţeleg lupta. Şi, rămânând lipit de ea, am ajuns la o nouă tărie.”

Asumarea riscului în relaţii

Ca slujitori ai foştilor homosexuali, trebuie să încurajăm în participanţii noştri acea tărie interioară crucială, care îi obligă să caute părtăşie în afara mediului nostru. Aceasta implică identificarea nemulţumirii legitime, care se ridică în ei, când văd limitările slujirii noastre.

Aceasta implică, de asemenea, ajutorul acordat lor, pentru a se trezi la viaţă faţă de Duhul Sfânt care locuieşte în ei, care îi înrădăcinează într-o putere mai mare şi le trezeşte o foame mai mare după intimitate, dincolo de prietenia cu alţi foşti homosexuali. Prin misiunea noastră, oamenii trebuie să fie echipaţi şi provocaţi să se identifice şi să se integreze în Trupul mai mare al Bisericii.

Tranziţia

Tranziţia practică spre Biserică include câţiva paşi de bază. Primul implică să ne vedem serviciul ca fiind limitat – el este destinat unui singur sezon. Oamenii noştri trebuie să fie întotdeauna conştienţi că scopul final este să devină mădulare sănătoase, dătătoare de viaţă, ale Trupului lui Cristos, care să nu mai aibă nevoie de serviciile noastre.

În timpul perioadei petrecute cu noi, trebuie să-i ajutăm pe consiliaţi să identifice şi să se ocupe de rănile şi concepţiile greşite care întârzie tranziţia.

Iertarea trebuie aplicată în Biserică celor care au fost duri şi arbitrari. Neiertarea înrădăcinată în respingerea din trecut tinde să întărească mentalitatea „noi-ei”.

Trebuie să iertăm; noi şi numai noi avem datoria înaintea lui Dumnezeu să ne curăţim calea de cruzimea altora faţă de noi. Dacă nu iertăm, rămânem legaţi de propria noastră imaturitate.

Încercăm să ne protejăm, considerând în mod nesocotit Biserica în ansamblul ei ca fiind antagonistă faţă de noi. În acest proces, ne separăm de adevăratele surse de dragoste, care ne aşteaptă în mod potenţial în Biserică. Iertarea indivizilor ignoranţi şi cruzi, cu care am ajuns să identificăm Biserica, ne dă posibilitatea să intrăm în comunitatea credincioşilor.

La un alt nivel, avem pur şi simplu nevoie să-i sprijinim şi să-i încurajăm pe oamenii noştri când caută să se implice în comunitatea mai mare. Să înveţi cum să dai şi cum să primeşti în mod semnificativ, în ceea ce este perceput ca lumea „străină” a Bisericii, poate fi înspăimântător.

Misiunile foştilor homosexuali trebuie să ofere suportul care micşorează teama. Putem face tranziţia mai puţin neplăcută pentru oamenii noştri, încurajând orice mic pas în comunitate şi ajutându-i să se confrunte cu temerile reale care apar atunci când o fac. Un astfel de suport trebuie să fie o parte importantă a slujirii noastre, când cel care se luptă este în mijlocul nostru. Nu este folositor să-i oferim un serviciu pentru un timp limitat, dacă acel serviciu nu-i dă putere să se integreze în comunitatea credincioşilor.

Scopul nostru, ca slujitori în misiunea foştilor homosexuali, trebuie să fie să-i ajutăm efectiv pe alţii să stea în picioare fără noi. Odată ce este receptiv la resursele copleşitoare, provocatoare şi vindecătoare ale trupului mai mare al Bisericii, cel care se luptă cu homosexualitatea poate trece cu recunoştinţă dincolo de contextul „fost homosexual”, într-un context al plinătăţii, pe care noi nu-l putem oferi.

Starea staţionară: Ce spun alţii

La câţiva ani după ce am ieşit din homosexualitate, am ajuns la o stare de confort. Aveam prietenii foarte satisfăcătoare cu persoane de acelaşi sex. Mă gândeam: „Aş putea sta aşa tot restul vieţii.” Atunci am realizat că ceva era greşit. Nu existau prietenii semnificative cu femei în viaţa mea. – Shawn Corkery, fost membru al personalului Desert Stream

Când am devenit creştină, mi-a fost teamă că Dumnezeu mă va obliga să mă căsătoresc. Numai după ce am depăşit acea teamă, a putut Domnul să înceapă să lucreze cu adevărat în viaţa mea. În câţiva ani, am realizat că nu mai eram homosexuală. Ajunsesem la starea staţionară, un loc de mulţumire asexuală. După patru ani, a avut loc o trezire a sentimentelor heterosexuale. Pentru a ieşi din starea staţionară, trebuie să fii dornic să-ţi asumi riscuri. Nu vreau să sune banal, dar calea de ieşire începe cu rugăciunea. – Luanna Hansberger, fostă membră a personalului Regeneration

Sentimentul de a fi „blocat” este rezultatul unei idei greşite. Heterosexualitatea este identitatea dată nouă de Dumnezeu, nu ceea ce simţim. Poate că nu vom fi niciodată atraşi de persoanele de sex opus. Dar Dumnezeu ne va da o atracţie iubitoare şi sănătoasă pentru partenerul nostru de căsătorie. – Jack Hickey, fost Director la Reconciliation

Starea staţionară este un loc în care te simţi cu adevărat mulţumit, te înconjori cu oameni „din misiune” şi eviţi să te implici în Biserică. Pentru a ieşi din starea staţionară, trebuie să te implici în scena heterosexuală a Bisericii. Trebuie să-ţi asumi riscul şi să spui: „Asta e, o s-o fac şi o să-mi placă, chiar dacă mă omoară.” Aceasta a fost atitudinea mea, când colega mea de apartament şi cu mine am dat o petrecere de Crăciun cu câţiva ani în urmă. Am invitat un număr egal de bărbaţi şi femei şi am fost surprinsă cât de bine m-am distrat. Pentru mine a fost un punct de cotitură. – Starla Allen, fostă membră a personalului Desert Stream

Mă doare să admit că sunt încă în starea staţionară. M-am implicat total în misiunea foştilor homosexuali. Mă izolez de relaţiile heterosexuale în multe feluri – pur şi simplu nu am timp. Pe de altă parte, m-am îndrăgostit de trei femei de când am părăsit homosexualitatea. Relaţiile nu au mers, din diferite motive. Toate încercările mele de a forma o relaţie heterosexuală au sfârşit în frustrare. Mă agăţ de promisiunile Cuvântului lui Dumnezeu. Cred ce mi-a spus El, că într-o zi voi fi căsătorit. Trebuie să o cred într-un mod foarte profund, ştiind că Dumnezeu va face să se întâmple aceasta la timpul potrivit. – Doug Houck, fondator al Metanoia Ministries

[Andrew Comiskey, Getting Off the Ex-Gay Plateau. Copyright © Andrew Comiskey. Tradus şi publicat cu permisiune. Andrew Comiskey este fondator şi Director Executiv la Desert Stream, o misiune creştină care oferă ajutor celor care vor să renunţe la comportamentul homosexual. Poate fi contactat la Desert Stream Ministries, 706 Main Street, Grandview, Missouri 64030, USA, telefon: (01)866.359.0500, (001)8167671730, e-mail: acomiskey@desertstream.org.]

Pentru o mărturie video a lui Andy Comiskey, clic aici.