de Alan Medinger

Alan Medinger

Cu douăzeci de ani în urmă, Dumnezeu m-a eliberat de homosexualitate. Natura vindecării mele – o eliberare instantanee de fantezii sexuale şi dorinţă nestăpânită – a fost cu siguranţă o minune. De obicei nu le spun despre ea celor care vin la noi pentru prima dată, din simplul motiv că este genul de vindecare pe care oricine ar vrea să o primească, dar puţini o primesc. A-i încuraja pe oameni să caute acest gen de minune, când de fapt, pentru ei, calea de ieşire din homosexualitate poate fi lungă şi dificilă, ar însemna să-i îndrept către descurajare.

Când am fost vindecat, am presupus că am fost „total vindecat” de homosexualitatea mea. La urma urmei, nu mai vroiam sex cu bărbaţi, îmi doream soţia fizic şi pur şi simplu nu mă mai luptam cu pofta în gândurile mele. De-a lungul anilor, totuşi, am văzut că aveam nevoie de mai multă vindecare şi schimbare decât avusesem parte în acea seară din anul 1974. Homosexualitatea înseamnă mai mult decât sex şi existau alte părţi importante din mine care aveau nevoie să fie vindecate şi schimbate.

Cu trecerea anilor, m-am întrebat pe mine însumi şi L-am întrebat pe Domnul: „Ce anume a făcut Dumnezeu când m-a eliberat de o viaţă de homosexualitate?” Este o întrebare importantă, pentru că cel mai adesea o minune este ceva ce se întâmplă instantaneu, ceva care ar fi putut avea loc natural într‑o perioadă mult mai lungă de timp. De exemplu, ocazional, prin ceva numit „îmbunătăţire spontană”, trupul poate să scape de cancer – treptat. Oamenii s-au rugat pentru soacra mea după ce cancerul se răspândise în mai mult de jumătate din trupul ei. În câteva săptămâni, toate urmele cancerului au dispărut, fără să mai revină vreodată. Soţia mea, eu şi un prieten ne-am rugat pentru depresia debilitantă a tatălui meu, o stare în care fusese aproape patruzeci de ani – şi a fost vindecat instantaneu. Treptat, s-ar fi putut întâmpla oricum, dar prin rugăciune şi eliberare, Dumnezeu a făcut vindecarea într-o clipă.

Ceea ce cred că a făcut Dumnezeu pentru mine într-o clipă, în 1974, a fost să rupă legătura dintre nevoile profund neîmplinite şi sex. Nevoile nu au dispărut, cum aveam să descopăr în anii următori, dar nu mai erau sexualizate. Ceea ce Dumnezeu a făcut în mine dintr-odată, poate să facă parte, şi eu cred că va face, din vindecarea progresivă a celor mai mulţi bărbaţi şi femei care se luptă cu homosexualitatea (sau cu alte tulburări sexuale).

După vindecare am avut în continuare o puternică dorinţă ca un bărbat să aibă grijă de mine. Încă mă simţeam ca un băieţel care caută un tată. Sentimentul propriei mele masculinităţi era atât de nedezvoltat, încât tânjeam după un bărbat puternic, de încredere, cu care să relaţionez şi de la care aş fi putut obţine tărie. Dar nu era ceva sexual; gândul la sexul cu un bărbat devenise ceva uneori dezgustător, alteori stupid.

Când anii au trecut, acele nevoi puternice au dispărut, într-o asemenea măsură, încât nu cred că nevoile mele pentru relaţii masculine ar putea să fie mai normale decât sunt astăzi. De fapt, astăzi văd acea schimbare lungă, înceată, ca fiind la fel de extraordinară ca minunea instantanee din 1974.

Cu toate acestea, în 1974 nevoile mele erau încă acolo şi erau puternice, dar nu mai erau sexualizate. Ceea ce s-a întâmplat în viaţa mea într-o clipă, cred că ţi se poate întâmpla şi ţie, în timp. Mai mult, cred că ruperea legăturii dintre sex şi nevoi este o parte esenţială în vindecarea celor mai mulţi bărbaţi şi femei care înving homosexualitatea.

Să examinăm această legătură şi cum poate să fie ea ruptă.

Sexul ca intensificator

Mai întâi, de ce ne sexualizăm nevoile – sau rezolvarea lor? Cred că o facem pentru că sexul este una dintre cele mai intense experienţe pe care o au cei mai mulţi oameni şi pentru că orice atinge sexul devine mai plin de viaţă. La fel cum sarea sporeşte aroma mâncării, sexul intensifică puterea oricărei experienţe. Te simţi singur şi obosit? Orice alinare găseşti, va părea mult mai repede satisfăcătoare dacă are un element sexual.

Sexul amplifică sentimentele. Este interesant că folosim cuvântul „extaz” pentru a descrie atât experienţele sexuale, cât şi pe cele religioase.

Folosim sexul pentru că nevoile noastre sunt în mod fundamental relaţionale, iar sexul este o experienţă relaţională. Unii oameni folosesc mâncarea şi drogurile ca pe un mod de a‑şi alina durerile care provin din nevoi neîmplinite, dar calitatea amorţelii pe care o oferă ele este mult mai puţin satisfăcătoare decât relaţiile trecătoare, pe care sexul sau fantezia sexuală le oferă celor ale căror nevoi sunt în primul rând relaţionale.

Sexul are putere din cauza calităţilor sale simbolice, care gravitează în jurul atingerii, controlului şi purtării de grijă. Există o putere simbolică uimitoare în întâlnirea cu o persoană, când intră în trupul meu sau eu în al său. Să fii cuprins de braţele altuia oferă sentimente de securitate, de purtare de grijă, sentimentul de a fi dorit. Sexul îmi poate da un sens al valorii, chiar dacă sunt doar folosit de celălalt.

Pentru un bărbat sau o femeie care se confruntă cu homosexualitatea, unele dintre cele mai intense nevoi pot fi împlinite temporar prin sex.

Sunt singur? Sexul mă face să intru în contact cu o altă persoană. Sunt plictisit? Sexul este excitant. Mă simt lipsit de valoare? Într-o întâlnire sexuală (reală sau imaginară), cineva mă vrea. Îmi lipseşte sensul identităţii sexuale? Pot să intru în contact cu masculinitatea sau feminitatea după care tânjesc. Cineva mă vrea ca bărbat sau femeie.

Legăturile sunt puternice, iar în timp, prin ani de contacte sexuale sau fantezii în timpul masturbării, devin tot mai puternice. Nevoile noastre şi o exprimare sexuală a împlinirii lor parcă ar fi lipite cu super glue sau prin sudură.

Cum să rupi legătura

Dacă aşa stau lucrurile, cum rupem lanţurile, legătura? Este greu, dar se poate – pentru fiecare dintre noi. Mai întâi, trebuie să recunoaştem că există o legătură. Mulţi oameni o fac deja. Mulţi dintre cei care intră prima dată în biroul meu – chiar şi cei care trăiesc în cea mai mare promiscuitate – spun: „Ştii, nu căutam sex, ci pe cineva care să mă iubească.”

În al doilea rând, trebuie să ne rugăm zilnic pentru acest lucru. Rugăciunea zilnică nu numai că va păstra vie în noi realitatea legăturii, dar unde nu putem rupe legătura prin puterea noastră, Îl lasă pe Dumnezeu să ofere solventul care va începe să o dizolve.

În al treilea rând, este nevoie să hotărâm în rugăciune şi deliberat care sunt nevoile reale, apoi să căutăm să găsim căi legitime de împlinire a lor. Ele vor fi oarecum diferite pentru fiecare dintre noi. Nu ar trebui să ne concentrăm asupra unei nevoi, din cauză că este prezentă în mod stereotip la o persoană homosexuală.

A identifica o nevoie şi a încerca apoi să găseşti moduri legitime de a o împlini, este o încercare majoră a vieţii. Dacă, de exemplu, eşti singur, nu este de obicei din cauza circumstanţelor sau a mediului; probabil că este din cauza unor lucruri din firea ta sau din felul în care relaţionezi cu oamenii. Să spui: „Ieşi în oraş şi fă-ţi nişte prieteni” este mai rău decât un sfat ieftin; îţi trivializează problemele şi nevoile. Să înveţi cum să te raportezi la oameni în moduri dătătoare de viaţă, care să nu fie sexuale, poate să fie un efort major în viaţa ta. Cu toate acestea, este o cheie importantă în vindecarea ta.

Mai mult, dacă problema ta este un sentiment profund al lipsei de valoare, pot să-ţi spun oricât de mult că ai o valoare inestimabilă fiindcă Isus a murit pentru tine – până te vei întâlni cu această realitate în umblarea ta cu Domnul, cuvintele mele sunt aproape inutile. Poate că vom ajunge să preţuim cine suntem în Domnul, mai degrabă decât prin atractivitatea noastră sexuală, numai după ani de timp special, liniştit, petrecut cu Cel care ne dă valoare, dar aceasta este esenţial pentru vindecarea noastră.

Deseori, când nevoile sunt extreme, iniţial numai Domnul le poate împlini. Prin urmare, El este primul tău mijloc de vindecare. Apoi, când intensitatea nevoilor se diminuează, El te va pune acolo unde alţi bărbaţi creştini şi alte femei creştine vor începe să le împlinească.

Un sentiment al scopului

O cale de a mări viteza ruperii legăturii dintre nevoie şi sex, este să cauţi să găseşti un scop în viaţă. Atât de multe nevoi care ne conduc spre sexualitate – singurătatea, plictiseala, sentimentul lipsei de valoare – sunt împlinite când descoperim un sentiment al scopului în viaţa noastră. Un sentiment al scopului implică trăirea pentru alţii sau pentru o cauză mai înaltă; înseamnă să trăim concentraţi pe ceva exterior nouă. Mulţi oameni din misiunea noastră înaintează mult în vindecare, în timp ce slujesc ca lideri sau învăţători de grup. Descoperirea unui scop în viaţă şi înfruntarea provocărilor inevitabile, care apar când încercăm să împlinim acel scop, ne vor face mai conştienţi de adevărata noastră dependenţă de Isus. O dependenţă de sex nu va oferi nimic.

Când rupem legătura, timpul intensifică procesul. Vechile tipare de a răspunde sunt zdrobite. Răspunsurile sexuale imediate la stimuli devin mai puţin frecvente. Felul în care foloseam sexul pentru împlinirea unor nevoi care nu sunt sexuale, avea clar caracteristici ale dependenţei. Abstinenţa zdrobeşte dependenţele. Uneori dependenţele noastre au fost psihologice. După vindecarea iniţială, un lucru de care eram conştient că-mi lipseşte era încântarea de a căuta un partener sexual, de a fi în căutarea prăzii, excitarea de a-mi asuma riscuri în ceea ce făceam. Într-o anumită măsură, eram prins în capcana propriei mele adrenaline. Cred că nu a fost nevoie de nimic, în afară de trecerea timpului, pentru a rezolva acel aspect.

La un anumit punct în vindecarea ta, vei deveni capabil să te gândeşti la sexul homosexual separat de nevoia reală care te conduce la el şi vei vedea că nu este ceea ce vroiai cu adevărat. Ca şi în cazul meu, poate că îţi va părea stupid sau dezgustător.

Nu te îngrijora dacă, devenind conştient de o nevoie, îţi va apărea în minte o potenţială „soluţie” sexuală. Nu vei uita că aceasta a adus odată alinare temporară, dar cu trecerea timpului, vei ajunge să ştii la nivelele cele mai profunde ale fiinţei tale, că sexualizarea nevoilor a fost un drum înfundat.

Dumnezeu vrea să te vindece. De cele mai multe ori nu o va face printr-o minune bruscă, dramatică; va dura ceva timp. Dar procesul va fi accelerat când vei fi în stare să separi nevoile de sex. Când se va întâmpla aceasta, El va începe să-ţi împlinească nevoile şi să-ţi arate cum le pot împlini alte relaţii. Sexul nu le va împlini niciodată.

[Alan Medinger, De-Sexualizing the Deeper Need. Copyright © 1994 Alan Medinger & Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]