de Corina

Ignoranţă, aceasta era atitudinea mea faţă de homosexualitate în urmă cu câteva luni. Consideram că este doar o perversiune sexuală, o acţiune născută din dorinţe pur fizice pervertite, un păcat. Era tot ce ştiam şi credeam despre homosexualitate. Nu cunoscusem pe nimeni despre care să ştiu că are atracţii homosexuale. Până când s-a întâmplat să aflu că este homosexual cineva pe care îl iubesc foarte mult, un băiat adolescent care pentru mine este la fel de drag şi de important ca şi copilul meu.

La început mi-am zis: „Ei, cât de grav poate fi?” Dar tremurul mâinilor lui şi emoţia din glas din acele momente când încerca să-mi spună cu ce se confruntă m-au urmărit câteva zile la rând şi am înţeles că lucrurile sunt mai profunde decât par la prima vedere. Am trăit durere, căci ştiu ce înseamnă să fii înrobit de probleme sexuale. Am trăit neputinţă, căci nu ştiam mai nimic despre homosexualitate, nici ce ar trebui să fac. M-am frământat, m-am rugat, dar după câteva zile eram tot acolo, în punctul zero, neştiind cum să abordez problema, ce am de făcut şi cum să-mi liniştesc frământările.

După primele zile am hotărât să încep să mă informez şi aşa am şi făcut, astfel încât în decurs de câteva săptămâni am aflat lucruri la care nu m-aş fi gândit niciodată. Am înţeles că dorinţele sexuale îşi au rădăcinile în nevoi sufleteşti, afective, emoţionale. Aceşti oameni, atât de respinşi şi de aspru judecaţi de societate, sunt în realitate flămânzi după dragoste şi dornici să fie acceptaţi.

M-a şocat acest adevăr, m-a răscolit adânc în suflet, căci până să-L cunosc pe Isus am fost şi eu o persoană care a alergat în stânga şi în dreapta în căutarea iubirii, şi cunosc din proprie experienţă cum este să cauţi iubirea acolo unde nu trebuie. Rezultatul este dezamăgire, amărăciune, suferinţă, frustrare, disperare.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Mi-am dat seama că acel prieten drag al meu refuza ajutorul de la Domnul, ca şi pe cel pe care i-l pot da oamenii cărora le pasă de el. Suferinţa mea a fost şi mai mare când am realizat aceasta. Ce am simţit? Frustrare, neputinţă, mânie, apoi iar dragoste, milă şi iar frustrare, şi iar suferinţă.

Dar cine sunt eu ca să pot schimba lucrurile? Cine sunt eu ca să încerc să-l schimb cu forţa? Soluţia este tot la El, la Isus, doar El poate să lămurească, să schimbe şi să vindece un om. Aşa că m-am resemnat şi am ales să-I încredinţez problema lui Dumnezeu, căci rezolvarea este numai la El.

Întrebarea următoare a fost: „De ce trec prin asta?” Răspunsul deja îl cunosc, fiindcă Dumnezeu vrea să mă folosească, El are nevoie de oameni care să-i iubească pe cei care au atracţii homosexuale. Ca să îi poţi iubi, trebuie să suferi împreună cu ei, să treci prin ceea ce trec ei, să simţi ce simt ei, să lupţi împreună cu ei. Da, am trecut pe aici pentru ca Domnul să-mi deschidă inima. Acum mă simt pregătită să spun o vorbă de încurajare, un sfat, să ascult fără să judec, să mă rog pentru aceste suflete, să ofer iubire şi acceptare.

Toţi avem nevoie de acestea, nu doar o persoană homosexuală. În fond, toţi păcătuim, diferă doar natura păcatului. Şi toţi am avut şi avem posibilitatea să primim în schimbul păcatelor noastre iubirea, acea iubire pe care numai Dumnezeu ştie şi poate să o dea.

Îmi doresc ca Domnul să umple cu iubirea Sa golul din inima prietenului meu pe care îl iubesc şi golul din inima oricui se confruntă cu atracţii homosexuale!

[Copyright © ContraCurentului.com]