de Dr. Paul Cameron

De-a lungul istoriei, toate civilizaţiile şi religiile importante au condamnat homosexualitatea.^[1] În coloniile americane, actele homosexuale erau un delict capital. Thomas Jefferson a spus că homosexualitatea „ar trebui pedepsită, dacă este vorba de un bărbat, prin castrare, iar dacă este vorba de o femeie, prin tăierea unei găuri cu diametrul de cel puţin o jumătate de inci în cartilagiul nasului.”^[2] Până în 1961 actele homosexuale erau ilegale în toată America.

Homosexualii susţin că „atitudinea prevalentă faţă de homosexuali în SUA şi în multe alte ţări este repulsia şi ostilitatea… pentru acte şi dorinţe care nu fac rău nimănui”.^[3] Asociaţia Americană de Psihologie şi Asociaţia Americană de Sănătate Publică au asigurat Curtea Supremă a SUA în 1986 că „nu există date semnificative care să arate că angajarea în… sexul oral şi anal rezultă într-o disfuncţie mentală sau fizică”.^[4]

Este atitudinea istorică împotriva homosexualităţii doar o prejudecată? Chiar nu este comportamentul homosexual dăunător, cum susţin homosexualii şi aceste asociaţii de sănătate?

Homosexualii mor tineri

Fumătorii şi dependenţii de droguri nu trăiesc la fel de mult ca nefumătorii şi cei care nu sunt dependenţi de droguri, de aceea considerăm fumatul şi abuzul de narcotice dăunătoare. Durata medie de viaţă a homosexualilor sugerează că activităţile lor sunt mai distructive decât fumatul şi aproximativ la fel de periculoase ca drogurile.

Într-un studiu de pionierat,^[5] 6737 de necrologuri din 18 jurnale homosexuale din SUA, din timpul şi după apogeul epidemiei de SIDA (13 ani în total), au fost comparate cu un eşantion mare de necrologuri din ziare obişnuite. Necrologurile din ziarele obişnuite au fost similare cu mediile pentru longevitate din SUA: vârsta mediană de deces la bărbaţii căsătoriţi, niciodată divorţaţi, era de 75 de ani, 80% dintre ei au murit bătrâni (la vârsta de 65 de ani sau mai bătrâni). Pentru bărbaţii necăsătoriţi sau divorţaţi, vârsta mediană de deces era de 57 de ani, iar 32% dintre ei au murit bătrâni. Femeile căsătorite, niciodată divorţate, au avut aproximativ 79 de ani la deces, 85% au murit bătrâne. Femeile necăsătorite şi divorţate au avut aproximativ 71 de ani la deces, iar 60% dintre ele au murit bătrâne.

Totuşi, vârsta mediană de deces pentru homosexuali a fost efectiv aceeaşi în toată naţiunea – şi, per ansamblu, 2% au supravieţuit până la o vârstă înaintată. Dacă SIDA a fost înregistrată drept cauză a morţii, vârsta mediană a fost de 39 de ani. Pentru 829 de homosexuali, care au fost înregistraţi ca murind de altceva decât SIDA, vârsta mediană de deces a fost de 42 de ani, iar 9% au murit bătrâni. Cele 163 de lesbiene au avut o vârstă mediană de deces de 44 ani, iar 20% au murit bătrâne.

Chiar şi când aparent SIDA nu a fost implicată, homosexualii au avut frecvent parte de un deces prematur. Trei procente dintre homosexuali au murit în mod violent. Ei au prezentat un risc de 116 ori mai mare de a fi ucişi (comparativ cu ratele de crimă naţionale), un risc mult mai mare de a comite sinucidere şi au avut rate ridicate de deces în accidente rutiere. Atacurile de inimă, cancerul şi cedarea ficatului au fost excepţional de obişnuite. 18% dintre lesbiene au murit ucise, prin sinucidere sau în accidente – o rată de 456 de ori mai ridicată decât cea a femeilor albe cu vârsta între 25-44 de ani. Distribuţiile vârstei în eşantioanele de homosexuali în literatura ştiinţifică, din 1858 până în 1997, sugerează o durată medie de viaţă scăzută în mod similar.

Studiile despre longevitatea homosexualilor care au urmat au confirmat aceste rezultate generale. Compararea necrologurilor homosexualilor care au murit de SIDA, cu datele oficiale de la Supravegherea HIV/SIDA în SUA au demonstrat o concordanţă foarte apropiată între vârstele mediane de deces estimate, ca şi între a 25-a şi a 75-a funcţie de repartiţie [în statistică, a suta parte din frecvenţa totală, n. trad.] pentru distribuţia vârstei la deces.^[6] Un alt studiu a examinat şirurile multiple de dovezi – incluzând necrologurile mai recente din SUA şi tiparele parteneriatelor homosexuale din Scandinavia – găsind din nou că comportamentul homosexual era asociat cu o scădere a duratei vieţii cu probabil două decenii.^[7]

Ce fac homosexualii

Câteva studii importante despre comportamentul homosexual sunt rezumate în Tabelul 1. Două lucruri ies în evidenţă: 1) homosexualii se comportă similar în toată lumea şi 2) precum a observat în 1993^[8] Profesorul de medicină de la Harward, William Haseltine, „schimbările din comportamentul sexual raportate că au avut loc în unele grupuri, s-au dovedit, în cea mai mare parte, a fi tranzitorii. De exemplu, băile publice şi cluburile sexuale din multe oraşe mari ori s-au redeschis, ori nu s-au închis niciodată.”

Sexul oral: Homosexualii fac felaţie aproape tuturor bărbaţilor cu care au contacte sexuale (şi ingerează sperma cam de la jumătate dintre ei^[18]). Sperma conţine mulţi dintre germenii aflaţi în sânge, deci homosexualii care practică sexul oral prezintă riscuri asemănătoare cu cele ale consumării sângelui uman crud. Deoarece penisul are frecvent mici leziuni (şi adesea a fost în locuri insalubre, precum un rect), cei implicaţi în sexul oral pot fi infectaţi cu hepatita A sau gonoree (şi chiar cu HIV şi hepatita B). Fiindcă multe contacte au loc între străini (70% dintre homosexuali au estimat că au făcut sex doar o dată cu mai mult de jumătate dintre partenerii lor^[19]), iar homosexualii au undeva între 10^[20] şi 110^[21] parteneri diferiţi/an, potenţialul infectării este considerabil.

Sexul rectal: Studiile arată că aproximativ 90% dintre homosexuali s-au angajat în sexul rectal şi cam două treimi o fac în mod regulat.^[22] Într-un studiu de şase luni bazat pe însemnări sexuale zilnice,^[23] homosexualii au avut în medie 110 parteneri sexuali şi 68 de întâlniri sexuale rectale pe an.

Sexul rectal este periculos. În timpul contactului rectal, rectul devine un „bol de amestecare” pentru:

• salivă şi germenii ei şi/sau un lubrifiant artificial,
• propriile fecale,
• orice germeni, infecţii sau substanţe pe care le are penisul pe el şi
• fluidul seminal al celui care penetrează.

Sperma, care afectează negativ imunologic,^[24] pătrunde uşor prin peretele rectal (care are grosimea de doar o celulă), iar ruperea sau zgârierea peretelui anal este foarte obişnuită în timpul sexului anal/cu penisul. De aceea, aceste substanţe au aproape imediat acces la sângele din sistemul circulator. Spre deosebite de contactul heterosexual – în care sperma nu poate pătrunde prin vaginul cu straturi multiple şi nu sunt prezente fecalele – contactul sexual rectal este probabil cel mai eficient mod de a răspândi sexual hepatita B, HIV, sifilisul şi o mulţime de alte boli transmise prin sânge.

Tabelul 1. Activităţile homosexuale (în %)

Ruperea sau sfâşierea peretelui anal este probabilă îndeosebi în „fisting”, în care mâna şi, posibil, braţul sunt introduse în rect. Ea este, de asemenea, obişnuită când se folosesc „jucării” (jargon homosexual pentru obiectele care sunt introduse în rect – sticle, morcovi, chiar gerbili^[25] [mici rozătoare, n. trad.]). Riscul contaminării şi/sau de a fi nevoit să porţi o pungă de colostomie din cauza unui astfel de „sport” este foarte real. „Fistingul” era, aparent, atât de rar în vremea lui Kinsey, încât nici nu s-a gândit să întrebe despre el. În 1977, o treime dintre homosexuali au admis că îl practicau.^[26] Rectul nu a fost conceput ca să cuprindă pumnul, iar cei care fac aceasta se pot trezi nevoiţi să poarte scutece toată viaţa. Cancerul anal este de 24 de ori mai răspândit,^[27] iar hepatita C, de 10 ori^[28] mai răspândită la homosexuali.

Sexul care implică fecalele: Aproximativ 80% dintre homosexuali (vezi tabelul) admit că au lins anusul partenerilor sau şi-au introdus limba în el, ingerând astfel cantităţi de fecale semnificative din punct de vedere medical. Cei care ingeră fecale sau se „bălăcesc” în ele prezintă probabil un risc şi mai mare. În studiul însemnărilor zilnice,^[29] 70% dintre homosexuali se angajaseră în această activitate – jumătate dintre ei, în mod regulat în ultimele 6 luni. Rezultatul? – „incidenţa anuală a hepatitei A… la bărbaţii homosexuali a fost de 22 de procente, în timp ce niciun bărbat heterosexual nu s-a infectat cu hepatita A”. În 1992, s-a observat că proporţia homosexualilor din Londra care se angajau în sexul oral/anal nu scăzuse din 1984. ^[30]

În timp ce corpul are moduri de apărare împotriva germenilor fecali, expunerea la resturile fecale a zeci de străini în fiecare an este extrem de nesănătoasă. Ingerarea resturilor umane este principala cale de contractare a hepatitei A şi a paraziţilor enterici, cunoscuţi în mod colectiv ca sindromul intestinal al homosexualilor. Ingerarea fecalelor a fost, de asemenea, implicată în transmiterea febrei tifoide,^[31] herpesului şi cancerului.^[32] Aproximativ 10% dintre homosexuali au mâncat sau s-au jucat cu fecale [de exemplu, prin clisme, „bălăcirea” în fecale].

La sfârşitul anilor 1970, Departamentul pentru Sănătate Publică din San Francisco a consultat „75000 de pacienţi pe an, dintre care 70 până la 80% erau bărbaţi homosexuali… O medie de 10% dintre toţi pacienţii şi dintre contactele asimptomatice raportate din cauza probelor pozitive fecale sau culturilor de amibe, Giardia şi infecţiilor cu Shigella, erau lucrători în domeniul alimentar din stabilimente publice; aproape 5% dintre cei cu hepatita A erau angajaţi în mod similar.”^[33]

În 1976, un tip rar de scarlatină transmisă pe calea aerului a izbucnit printre homosexuali şi era cât pe ce să devasteze San Francisco.^[34] Un studiu suedez din 1982 „a sugerat că este posibil să fi avut loc o anumită transmitere [a hepatitei A] de la grupul homosexual, la populaţia generală”.^[35] Centrele SUA pentru Controlul Bolii au raportat că 29% dintre cazurile de hepatita A din Denver, 66% în New York, 50% în San Francisco, 56% în Toronto, 42% în Montreal şi 26% în Melbourne, în primele şase luni ale anului 1991, au fost la homosexuali.^[36]

Sexul care implică urina: Aproximativ 10% dintre homosexualii lui Kinsey au raportat că au folosit „duşurile aurii” [au băut urină sau au fost împroşcaţi cu urină]. În cel mai mare studiu pe homosexuali realizat vreodată,^[37] 23% au recunoscut că au făcut sex care implică urina. Într-un studiu aleatoriu mare al homosexualilor,^[38] 29% au raportat sexul care implică urina. Într-un studiu din San Francisco pe 655 de homosexuali,^[39] numai 24% au susţinut că au fost monogami în anul anterior. Dintre homosexualii monogami, 5% au băut urină, 7% au practicat „fistingul”, 33% au ingerat fecale prin contact anal/oral, 53% au înghiţit spermă şi 59% au primit spermă în rectul lor, în timpul lunii anterioare.

Alte practici homosexuale

Sadomasochismul: Precum arată Tabelul 1, o minoritate importantă de homosexuali se angajează în tortură, pentru distracţie sexuală (15% dintre lesbiene s-au angajat în „străpungere, tăiere sau biciuire până la sângerare” cu iubitele lor^[40]).

Sexul cu minori: 25% dintre homosexualii albi^[41] au recunoscut că la vârsta adultă au făcut sex cu băieţi de 16 ani sau mai mici. Într-un studiu în 10 state,^[42] 33% dintre cei 181 de profesori şi 22% dintre cele 18 profesoare, care au fost prinşi molestând elevi, au făcut-o homosexual, deşi mai puţin de 3% dintre bărbaţi şi mai puţin de 2% dintre femei sunt bisexuali sau homosexuali^[43].

În funcţie de studiu, procentul homosexualilor care au raportat sex în WC-urile publice a variat de la 14%,^[44] la 41%^[45], la 66%^[46]. Procentul celor care au raportat sex în băile homosexuale variază de la 9%^[47], la 60%^[48] şi 67%^[49]. Mai mult, 45%,^[50] 64%^[51] şi 90%^[52] au spus că au folosit droguri ilegale.

Se poate ca teama de SIDA să fi redus numărul de parteneri homosexuali, dar numerele sunt uriaşe, după orice standard. În Spania,^[53] homosexualii au avut în medie 42 de parteneri sexuali pe an în 1989; într-un studiu longitudinal făcut în Amsterdam, numărul era de 25 de parteneri pe an în 1994.^[54] Lesbienele nu au atât de multe partenere, dar nici nu se reduce viaţa lor sexuală la alte femei. Din 498 de lesbiene din San Francisco, într-un studiu făcut de Centrele SUA pentru Controlul Bolii în 1993, 81% au raport sex cu bărbaţi şi 10% sex cu homosexuali, în ultimii 3 ani. 4% au raportat folosirea unui drog intravenos.^[55]

Consecinţe medicale ale sexului homosexual

Moartea şi boala însoţesc activitatea sexuală promiscuă şi neigienică. Între 70%^[56] şi 78%^[57] dintre homosexuali au raportat că au avut o boală cu transmitere sexuală. Proporţia celor cu paraziţi intestinali (viermi, gălbează, amibă) a variat de la 25%^[58], la 39%.^[59] Cu referire la 2012, 55% dintre cazurile de SIDA în SUA au fost la homosexuali, iar 30000 de homosexuali din SUA au contractat HIV în fiecare an.^[60]

Studiul de la Seattle bazat pe însemnări zilnice^[61] a găsit că anual homosexualii:

• au făcut felaţie la 108 bărbaţi şi au înghiţit sperma de la 48;
• au schimbat salivă cu 96;
• au avut parte de 68 de penetrări cu penisul ale anusului; şi
• au ingerat material fecal de la 19.

Nu este de mirare că 10% au fost depistaţi cu hepatita B, iar 7% au contractat hepatita A, în timpul studiului de 6 luni.

Moştenirea homosexuală

Homosexualii au dat buzna la răsăritul libertăţii sexuale şi s‑au întors cu o maladie care i-a distrus pe mulţi dintre ei. Cei care tratează pacienţii cu SIDA se află într-o situaţie de risc, nu numai din cauza infectării cu HIV, care în 1996 a implicat aproximativ 200 de lucrători în domeniul sănătăţii,^[62] ci şi din cauza tuberculozei şi a altor boli asociate.^[63] Cei care locuiesc cu pacienţi cu SIDA se află, de asemenea, într-o situaţie de risc.^[64]

Cel puţin opt noi germeni transmişi sexual au fost identificaţi între 1980 şi 1997.^[65] Dr. Max Essex, Preşedintele Institutului Harvard pentru SIDA, a avertizat Congresul în 1992 că „SIDA a condus deja la alte tipuri de epidemii periculoase… Dacă SIDA nu este eliminată, alţi microbi noi, letali vor apărea şi nici sexul sigur, nici practicile care nu implică drogurile nu-i vor preveni.”^[66] Cel puţin 8 şi poate 30 de pacienţi,^[67] au fost infectaţi cu HIV de către lucrătorii din sănătate în 1992, inclusiv de dentişti, asistenţi medicali şi chirurgi.^[68]

Talciocul biologic

Practicile sexuale tipice ale homosexualilor sunt o poveste medicală de groază – imaginaţi-vă schimbul de salivă, fecale, spermă şi/sau sânge cu zeci de bărbaţi diferiţi în fiecare an. Imaginaţi-vă băutul urinei, ingerarea fecalelor şi suferirea traumei rectale în mod regulat. Adesea întâlnirile sexuale au loc în timp ce participanţii sunt beţi, euforici din cauza drogurilor şi/sau în cadrul unei orgii. În plus, multe dintre ele se desfăşoară în locuri extrem de neigienice (săli de baie, cabine murdare în care se vizionează filme pornografice) sau, din cauză că homosexualii călătoresc atât de frecvent, în alte părţi ale lumii.

În fiecare an, un sfert sau mai mult dintre homosexuali vizitează o altă ţară.^[69] Germeni americani de-abia apăruţi sunt duşi în Europa, Africa şi Asia. Şi patogeni de-abia apăruţi din acele continente vin aici. Homosexualii străini vizitează regulat SUA şi participă la talciocul biologic.

Din nefericire, pericolul acestor schimburi nu-i afectează doar pe homosexuali. Cei care călătoresc au adus atât de multe boli tropicale în New York City, încât a trebuit să se înfiinţeze un centru pentru boli tropicale, iar homosexualii au dus HIV din New York City în restul lumii.^[70] Cei mai mulţi dintre cei 12642 de americani care au ajuns la SIDA prin sânge contaminat din 1992 până în prezent, au primit virusul de la homosexuali, iar cele mai multe femei din California care au ajuns la SIDA prin activitate heterosexuală au luat-o de la bărbaţi care s-au angajat în comportament homosexual.^[71]

Există un tipar aici, pe care îl ignorăm pe riscul nostru. Practicile homosexuale creează un nivel de igienizare şi de boli cronice caracteristice lumii a treia, necunoscut celor mai mulţi occidentali. Cu apariţia noilor boli contagioase, homosexualitatea nu doar că măreşte costurile medicale, ci măreşte riscul implicat în a da şi a primi îngrijire medicală, în a primi sânge şi a servi masa în oraş.

Compasiune sinceră

Societatea este preocupată în mod legitim de riscurile pentru sănătate – ele au impact asupra impozitelor noastre şi asupra riscului oricui de a se îmbolnăvi şi de a fi vătămat. Fiindcă ne pasă de ei, fumătorii sunt descurajaţi să fumeze, prin prime de asigurare mai mari, taxe pe ţigări şi interzicerea fumatului în public. Aceste presiuni sociale îi determină pe mulţi să renunţe. La fel, îi încurajează pe nefumători să rămână nefumători.

Homosexualii sunt oameni cu tulburări sexuale care se angajează în activităţi periculoase. Fiindcă ne pasă de ei şi de cei tentaţi să li se alăture, este important să nu încurajăm, nici să nu legitimăm un asemenea stil de viaţă distructiv.

Referinţe

^[1] Karlen (1971) Sexuality and Homosexuality, NY: Norton.

^[2] Pines (1982) Back to Basics. NY Morrow, p. 211.

^[3] Weinberg (1972) Society and the Healthy Homosexual, NY: St. Martin’s, prefaţă.

^[4] Amici curiae brief (1986), Bowers v. Hardwick.

^[5] Cameron ş.a. (1994) The longevity of homosexuals: before and after the AIDS epidemic. Omega Journal of Death and Dying 29(3):249-72.

^[6] Cameron & Cameron (2005) Gay obituaries closely track officially reported deaths from AIDS. Psychological Reports, 96:693-97.

^[7] Cameron ş.a. (1998) Does homosexual activity shorten life? Psychological Reports, 83:847-66.

^[8] Haseltine (1993) AIDS prognosis. Washington Times, 2/13/93, C1.

^[9] Gebhard & Johnson (1979) The Kinsey Data, NY: Saunders.

^[10] Jay & Young (1979) The Gay Report. NY: Summit.

^[11] Cameron ş.a. (1985) Sexual orientation and sexually transmitted disease. Nebraska Medical Journal 70:292-99; (1989) Effect of homosexuality upon public health and social order. Psychological Reports 64:1167-79.

^[12] Schecter ş.a. (1984) Changes in sexual behavior and fear of AIDS. Lancet 1:1293.

^[13] Jaffee ş.a. (1983) National case-control study of Kaposi’s sarcoma. Annals Internal Medicine 99:145-51.

^[14] Quinn ş.a. (1983) The polymicrobial origin of intestinal infection in homosexual men. New England Journal Medicine 309:576‑82.

^[15] Beral ş.a. (1992) Risk of Kaposi’s sarcoma and sexual practices associated with faecal contact in homosexual or bisexual men with AIDS. Lancet 339:632-35.

^[16] Myers ş.a. (1991) AIDS: Knowledge, Attitudes, Behaviours in Toronto AIDS Committee of Toronto.

^[17] Elford ş.a. (1992) Kaposi’s sarcoma and insertive rimming. Lancet 339:938.

^[18] Corey & Holmes (1980) Sexual transmission of Hepatitis A in homosexual men. New England Journal Medicine 302:435-38.

^[19] Bell & Weinberg (1978) Homosexualities, NY: Simon and Schuster.

^[20] Hays ş.a. (1997) Actual versus perceived HIV status. AIDS 11:1495-1502.

^[21] Corey & Holmes (1980) Sexual transmission of Hepatitis A in homosexual men. New England Journal Medicine 302:435-38.

^[22] Hays ş.a. (1997) Actual versus perceived HIV status. AIDS 11:1495-1502.

^[23] Corey & Holmes (1980) Sexual transmission of Hepatitis A in homosexual men. New England Journal Medicine 302:435-38.

^[24] Manligit ş.a. (1984) Chronic immune stimulation by sperm alloantigens. Journal American Medical Association 251:237-38; Mulhall, ş.a. (1990) Anti-sperm antibodies in homosexual men. Genitourinary Medicine 66:5-7; Ratnam KV (1994) Effect of sexual practices on T cell subsets. International Journal of STD & AIDS 5:257-61.

^[25] Adams (1986) The straight dope. În The Reader Chicago, 3/28/86 (Adams scrie cu autoritate despre materialele contraculturale, rubrica lui apărând în multe ziare alternative din SUA şi Canada.).

^[26] Jay & Young (1979) The Gay Report, NY: Summit.

^[27] Koblin ş.a. (1996) Increased incidence of cancer among homosexual men. American Journal Epidemiology 144:916-23.

^[28] Ndimbi ş.a. (1996) Hepatitis C virus infection in a male homosexual cohort; risk factor analysis. Genitourinary Medicine 72:213-16.

^[29] Corey & Holmes (1980) Sexual transmission of Hepatitis A in homosexual men. New England Journal Medicine 302:435-38.

^[30] Elford ş.a. (1992) Kaposi’s sarcoma and insertive rimming. Lancet 339:938.

^[31] Dritz & Braff (1977) Sexually transmitted typhoid fever. New England Journal Medicine 296:1359-60.

^[32] Beral ş.a. (1992) Risk of Kaposi’s sarcoma and sexual practices associated with faecal contact in homosexual or bisexual men with AIDS. Lancet 339:632-35; Melbye & Biggar (1992) Interactions between persons at risk for AIDS and the general population in Denmark. American Journal Epidemiology 135:593-602.

^[33] Dritz (1980) Medical aspects of homosexuality. New England Journal Medicine 302:463-64.

^[34] Dritz & Braff (1977) Sexually transmitted typhoid fever. New England Journal Medicine 296:1359-60.

^[35] Christenson ş.a. (1982) An epidemic outbreak of hepatitis A among homosexual men in Stockholm. American Journal Epidemiology 116:599-607.

^[36] Cameron ş.a. (1985) Sexual orientation and sexually transmitted disease. Nebraska Medical Journal 70:292-99; (1989) The effect of homosexuality upon public health and social order. Psychological Reports 64:1167-79.

^[37] Jay & Young (1979) The Gay Report, NY: Summit.

^[38] Cameron ş.a. (1985) Sexual orientation and sexually transmitted disease. Nebraska Medical Journal 70:292-99; (1989) The effect of homosexuality upon public health and social order. Psychological Reports 64:1167-79.

^[39] McKusick ş.a. (1985) AIDS and sexual behaviors reported by gay men in San Francisco. American Journal of Public Health 75:493-96.

^[40] Lemp ş.a. (1995) HIV seroprevalence and risk behavior among lesbians. American Journal Public Health 85:1549-52.

^[41] Bell & Weinberg (1978) Homosexualities, NY: Simon & Schuster.

^[42] Cameron & Cameron (1996) Do homosexual teachers pose a risk to pupils? Journal of Psychology 130:603-613.

^[43] Laumann ş.a. (1994) The Social Organization of Sexuality, University Chicago Press.

^[44] Gebhard & Johnson (1979) The Kinsey Data, NY: Saunders.

^[45] Jay & Young (1979) The Gay Report, NY: Summit.

^[46] Cameron ş.a. (1985) Sexual orientation and sexually transmitted disease. Nebraska Medical Journal 70:292-99; (1989) The effect of homosexuality upon public health and social order. Psychological Reports 64:1167-79.

^[47] Rotheram-Borus ş.a. (1994) Sexual and substance abuse acts of gay and bisexual male adolescents. Journal Sex Research 31:47-57.

^[48] Jay & Young (1979) The Gay Report, NY: Summit.

^[49] Cameron ş.a. (1985) Sexual orientation and sexually transmitted disease. Nebraska Medical Journal 70:292-99; (1989) The effect of homosexuality upon public health and social order. Psychological Reports 64:1167-79.

^[50] Rotheram-Borus ş.a. (1994) Sexual and substance abuse acts of gay and bisexual male adolescents. Journal Sex Research 31:47-57.

^[51] Gebhard & Johnson (1979) The Kinsey Data, NY: Saunders.

^[52] Jafee ş.a. (1983) National case-control study of Kaposi’s sarcoma. Annals Internal Medicine 99:145-51.

^[53] Rodriguez-Pichardo ş.a. (1991) Sexually transmitted diseases in homosexual males in Seville, Spain. Genitourin Medicine 67:335-38.

^[54] de Wit ş.a. (1997) Homosexual encounters. International Journal of STD & AIDS 8:130-34.

^[55] Lemp ş.a. (1995) HIV seroprevalence and risk behavior among lesbians. American Journal Public Health 85:1549-52.

^[56] CDC (1997) HIV/AIDS Surveillance Report June.

^[57] Cameron ş.a. (1985) Sexual orientation and sexually transmitted disease. Nebraska Medical Journal 70:292-99; Jay & Young (1979) The Gay Report, NY: Summit.

^[58] Jafee ş.a. (1983) National case-control study of Kaposi’s sarcoma. Annals Internal Medicine 99:145-51.

^[59] Quinn ş.a. (1983) The polymicrobial origin of intestinal infection in homosexual men. New England Journal Medicine 309:576‑82.

^[60] CDC (2012) HIV Surveillance Report, 2012, vol. 24, November.

^[61] Corey & Holmes (1980) Sexual transmission of hepatitis A in homosexual men. New England Journal Medicine 302:435-38.

^[62] CDC (1996) HIV/AIDS Surveillance Report December.

^[63] Dooley ş.a. (1992) Nosocomial transmission of tuberculosis in a hospital unit for HIV-infected patients. Journal American Medical Association 267:2632-35.

^[64] Dooley ş.a. (1992) Nosocomial transmission of tuberculosis in a hospital unit for HIV-infected patients. Journal American Medical Association 267:2632-35.

^[65] Wetzstein (1997) Washington Times, 12 aprilie.

^[66] Essex (1992) Mărturie înaintea Subcomitetului pentru Sănătate şi Mediu, 24 februarie.

^[67] Essex (1992) Mărturie înaintea Subcomitetului pentru Sănătate şi Mediu, 24 februarie.

^[68] Ciesielski ş.a. (1992) Transmission of human immunodeficiency virus in a dental practice. Annals Internal Medicine 116:798-80; Houston Post (1992), Anunţ CDC, 7 august.

^[69] Biggar (1984) Low T-lymphocyte ratios in homosexual men. Journal American Medical Association 251:1441-46; Wall Street Journal (1991) B1, 07-18-91; Tveit (1994) Casual sexual experience abroad. Genitourin Medicine 70:12-14.

^[70] Beral ş.a. (1992) Risk of Kaposi’s sarcoma and sexual practices associated with faecal contact in homosexual or bisexual men with AIDS. Lancet 339:632-35; Melbye & Biggar (1992) Interactions between persons at risk for AIDS and the general population in Denmark. American Journal Epidemiology 135:593-602.

^[71] Chu ş.a. (1992) AIDS in bisexual men in the U.S. American Journal Public Health 82:220-24.

[Paul Cameron, Ph. D., Medical Consequences of What Homosexuals Do. Copyright © Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]