de Andy Comiskey
Copilăria a devenit o amintire dragă pentru mine. Părinţii mei erau iubitori, mediul nostru, plăcut, iar criza majoră părea să fie vărsatul de vânt sau la ce instrument urma să cânt în orchestra şcolii. Ca episcopalieni, am învăţat ritualurile şi crezurile Bisericii, dar nu am învăţat multe despre mântuire. (Când spun „noi”, mă refer la cei doi fraţi mai mari ai mei şi la sora mea mai mică, între noi toţi fiind o diferenţă de doi ani.)
În ceea ce mă priveşte pe mine, a existat ceva diferit. Îmi amintesc de o dorinţă timpurie şi neobişnuită pentru lucruri „feminine”, precum joaca în casă, în loc de jocul de-a războiul, mânuirea mai degrabă a unei pensule, decât a unei bâte de baseball. Se instala ambiguitatea de a nu fi destul de sigur de mine însumi în rolul de fetiţă sau de băieţel. Cu vârsta, situaţia a devenit mai complicată. Viaţa nu era mizerabilă, era doar confuză. Eram tot mai sensibil la remarcile despre masculinitate sau despre lipsa ei. Odată cu pubertatea a venit înţelegerea unei alte diferenţe: dorinţele mele sexuale erau îndreptate către băieţi.
A fost un secret greu de purtat în primii ani de liceu, îndeosebi când termenul „homo” avea conotaţia unei sorţi mai rele decât moartea. Cuvintele urâte care mi se aruncau au continuat, ca şi lupta interioară. Identitatea mea devenea tot mai neclară. Nu înţelegeam ce deveneam sau de ce deveneam. Liceul nu a făcut prea multă lumină asupra problemei, până am întâlnit alţi câţiva care purtau aceeaşi luptă. Am început să frecventăm lumea discotecilor din Hollywood, crezându-ne foarte şic. Până să ajungem la absolvire, eram deja gata să adoptăm stilul de viaţă homosexual.
Un prieten de-al meu şi cu mine ne-am mutat împreună în zona „ghetoului homosexual” din Long Beach, dar curând toată treaba mi s-a părut epuizantă şi dezumanizantă. Barurile, plajele şi petrecerile păreau să creeze un gol mai mare, în loc să umple un gol. Sexualitatea ajungea pe primul loc în viaţa tuturor, iar eu deveneam preocupat de înfăţişarea mea, pierzând din vedere standardele morale pe care le învăţasem în copilărie. Spirala pe care coboram s-a accelerat. După ce am fost violat de o bandă, după ce am fost bătut şi am suferit în câteva rânduri de boli venerice, am decis să-mi reevaluez mişcarea „de eliberare” şi să-mi predau viaţa lui Cristos. Apăruse o mare nevoie, pe care nimic din cele ce vedeam nu o putea satisface.
Apoi cei doi fraţi mai mari ai mei au afirmat că au devenit creştini. La început am fost sceptic. Oamenii îmi aruncau întotdeauna bucăţele de dogmă şi eram ca şi vaccinat. Dar nevoia era mare, iar când un prieten bun de liceu a revenit în viaţa mea născut din nou şi plin de pace şi bucurie, nu am ezitat. În luna noiembrie a anului 1976, mi-am predat viaţa lui Cristos la un concert şi, în ignoranţa mea, am jurat să trăiesc pentru Isus.
Dobândisem o cochilie greu de spart. Nu drogurile, alcoolul şi sexul erau principalul obstacol, ci perspectiva socială. Colegul meu de cameră şi prietenii mei homosexuali credeau că eram tot mai capricios, în timp ce eu aveam propriile mele probleme, acomodându-mă cu subcultura creştină. Cea mai importantă parte a problemei era o temelie spirituală nesigură, datorată în parte mândriei şi lipsei de sensibilitate a unor tovarăşi de credinţă ai mei. Dar casa mea era aproape, aşa că m-am mutat înapoi şi am depus un efort şi mai mare pentru a avea părtăşie şi a ajunge la alţii în Numele lui Cristos. A funcţionat încet, dar sigur.
Luptele sexuale m-au lovit, dar nu m-au înfrânt. Cred că de la început am fost conştient că dacă homosexualitatea era greşită, atunci Dumnezeu îmi va da biruinţă. Uneori, tensiunea dintre natura mea umană păcătoasă şi Duh părea aproape de nesuportat. Dar de fiecare dată când, în loc să renunţ, L-am căutat pe Dumnezeu, a urmat biruinţa. Autosatisfacerea a fost o uşurare la început, dar a devenit apoi o povară, din cauză că nu făcea decât să menţină dorinţa de care vroiam să fiu eliberat. Eram departe de a fi curat, dar îmi devenise clar de la bun început că voi fi condus ori de Dumnezeu, ori de apetitul meu sexual. Am fost nevoit să fac o alegere. Faptul că L-am ales pe El mi-a dat tăria şi harul de a mă desprinde de ceea ce mă ţinea legat.
După doi ani în Long Beach, m-am transferat la Universitatea din California (Los Angeles), unde Dumnezeu m-a îndreptat către o casă creştină de părtăşie. Cincizeci de oameni într-o clădire mică, toţi având un trecut denominaţional diferit, ce oportunitate de a creşte! Dumnezeu a schimbat multe păreri greşite pe care le aveam despre heterosexuali şi m-a considerat chiar potrivit pentru a fi capelanul casei, ca şi liderul câtorva misiuni pentru cei care nu erau membri într-o biserică.
Într-o zi, pe când depuneam mărturie în campus, am întâlnit câţiva membri ai unei biserici locale care mi-au spus despre întâlnirile lor de grup cu foşti homosexuali. Deşi nu m-am alăturat părtăşiei lor, speranţa de a mă implica într-o misiune pentru homosexual a luat naştere.
În vara anului 1979, am participat la un proiect de misiune pentru cei care nu erau membri într-o biserică la Hope Chapel, o biserică penticostală din Hermosa Beach, California, unde am avut şansa să-mi depun mărturia. De atunci, au început să se deschidă uşile pentru a le sluji homosexualilor.
Între timp, Domnul Se ocupa de mine. În toamna aceea am întâlnit-o pe Annette, o fată plină de căldură şi răbdătoare, care mi s-a oferit, în ciuda trecutului meu. Mi-a cucerit inima şi m-a învăţat ce înseamnă dragostea responsabilă între două persoane, ceva necontestat de independenţa mea „evlavioasă” anterioară.
Ne-am dezvoltat mult împreună şi am devenit implicaţi în Vineyard Christian Fellowship, o biserică independentă similară cu congregaţiile Calvary Chapel ale lui Chuck Smith. Povara mea pentru homosexuali s-a adâncit şi, în calitate de consilier al bisericii, am avut câteva oportunităţi de a le sluji. După ce mi-am făcut cunoscută mărturia înaintea bisericii în vara anului 1980, am fost chemat de câteva ori să consiliez homosexuali, ceea ce i-a îndemnat pe responsabilii bisericii să-mi sugereze să încep un grup de suport al foştilor homosexuali. În octombrie a luat fiinţă Desert Stream, un studiu biblic pentru creştinii care doreau să învingă homosexualitatea.
Dezvoltarea misiunii Desert Stream a fost treptată, ceea ce a permis punerea unei temelii solide. În şase luni, am consiliat şi ucenicizat cam cincisprezece persoane; la sfârşitul anului, cam treizeci. Din cauza numărului de membri în creştere, am început o serie de zece săptămâni cu ceea ce am găsit a fi cele mai practice şi mai importante chestiuni de luat în considerare în tranziţia de la homosexualitate. Alături de studiul biblic continuu şi de seria respectivă, consilierea noastră faţă în faţă a devenit tot mai solicitantă, şi astfel am fost ales pastor asistent la Vineyard.
Annette şi cu mine suntem căsătoriţi de aproape şapte ani. Am crescut prin comunicare sinceră şi prin chemarea lui Cristos, care ne măreşte capacitatea de a iubi dincolo de ceea ce putem noi. În acest proces, amândoi ne maturizăm cu privire la intenţiile Lui. Pentru mine, aceasta înseamnă să Îl las pe Dumnezeu să mă scape de concepţiile greşite pe care le-am avut despre identitatea mea sexuală şi să mă elibereze, astfel încât să stau drept şi ferm, ca un om al lui Dumnezeu. Pe această temelie, nicio îndoială sau ispită nu poate răsturna lucrarea pe care a început-o Dumnezeu.
„Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul…” „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.” (Ieremia 17:7; Psalmul 1:3)
[Andrew Comiskey, Lead to the Living Waters. Andrew este fondator şi Director Executiv la Desert Stream, o misiune creştină care oferă ajutor celor care vor să renunţe la comportamentul homosexual, şi autorul cărţii Pursuing Sexual Wholeness. Misiunea poate fi contactată la adresa: Desert Stream Ministries, 706 Main Street, Grandview, Missouri 64030, USA, telefon: (01)866.359.0500, (01)816.767.1730, e-mail: info@desertstream.org, site: www.desertstream.org. Pentru o înregistrare video cu Andy, clic aici.]