de Bob Ragan

Bob Ragan

Nu am devenit familiar cu cuvântul „homosexual” până nu am ajuns la liceu. Ştiam totuşi că descria sentimentele pe care le avusesem în copilărie.

Atracţiile şi sentimentele faţă de persoanele de acelaşi sex fuseseră prezente în viaţa mea de când îmi aminteam. Am presupus că aşa m-am născut şi că acele sentimente defineau cine eram ca persoană. Nu am auzit discuţii despre homosexualitate în copilărie şi am ales să nu discut despre sentimentele mele cu nimeni. A fost începutul sentimentului de izolare şi singurătate care urma să mă chinuiască în anii care aveau să vină.

Un eveniment semnificativ a avut loc când eram în anul întâi la liceu. În acel an am fost expus la pornografia homosexuală. Până în ziua de astăzi mă pot vedea pe mine însumi şi efectul pe care imaginile le-au avut asupra mea. Nu mă puteam opri să mă uit la ele. Trupul îmi tânjea să fie atins, ţinut, să fie cumva în legătură cu bărbaţii din imagini. Nu-mi puteam lua ochii de la imagini, iar evenimentul a întărit un gând în mintea mea: „Eşti homosexual.”

Când reflectez la viaţa mea, văd acum că, de fiecare dată când duşmanul îmi oferea o viaţă contrafăcută, Dumnezeu a fost întotdeauna prezent ca să-mi arate adevărul, realul. La fel cum atracţiile mele faţă de persoanele de acelaşi sex creşteau, aveam şi cunoştinţă despre Dumnezeu, aşa cum este ea arătată prin creaţia Sa din jurul nostru. Aveam o foame în mine să-L cunosc pe Dumnezeu, la fel cum aveam o foame să cunosc bărbaţi.

Ştiam despre Dumnezeu, dar nu Îl cunoşteam în mod personal. Îmi amintesc cum, la vârsta de cincisprezece ani, am strigat la El după ajutor, într-un moment de nelinişte şi disperare din cauza dependenţei de autosatisfacere şi pornografie. El mi-a auzit strigătul. În acelaşi an în care am fost introdus în pornografie, un preot franciscan m-a luat la cina Bărbaţilor de Afaceri ai Evangheliei Depline, unde mi-a fost prezentat Isus. Inima mea parcă plutea când viaţa şi Duhul Lui au pătruns în mine. Inima mea a recunoscut că aceea era calea pe care o căutam. I-am cerut lui Isus să fie Mântuitorul meu, dar atunci nu L-am făcut cu adevărat Domnul vieţii mele.

Confruntarea cu adevărul lui Dumnezeu

În următorii câţiva ani am fost implicat în „mişcarea lui Isus” de la începutul anilor ’70. În colegiu am aparţinut unei comunităţi creştine de casă şi îmi amintesc şi acum de părtăşia noastră preţioasă, de vremurile uimitoare de laudă şi închinare şi de învăţătura minunată. Atunci am devenit familiar cu pasajele din Scriptură care condamnă comportamentele sexuale în afara căsătoriei heterosexuale.

În conştiinţa mea eram de acord cu adevărul lui Dumnezeu cu privire la comportamentul homosexual. Totuşi, pentru a face faţă sentimentelor puternice, mi-am închis inima. Neconfruntându-mă cu sentimentele, m-am pus într-o în poziţie de robie faţă de ele. Necunoscând pe nimeni care trăia liber de homosexualitate, sentimentele mele de însingurare şi izolare s-au adâncit.

Din cauză că nu Îl făcusem pe Isus Domn al vieţii mele, dorind să-L urmez indiferent de cost, m-am îndepărtat de El. În 1976, am început să mă întâlnesc cu un bărbat pe care îl cunoşteam. Găsindu-l pe „domnul Potrivit”, am fost gata să mă stabilesc într-o relaţie pe viaţă. Dar relaţia „pe viaţă” a durat numai şase ani.

Compromisul

Fiindcă nu puteam să am ceea ce credeam că vreau, mi-am compromis viaţa. Acum eram dornic să mă implic sexual cu bărbaţi care nu căutau o relaţie dedicată. Eram dornic să merg la cluburile de striptease şi, în ameţeala alcoolului, să-mi înec amărăciunile şi visele pierdute. Treceam prin viaţă uitând de tulburarea mea interioară. I-am privit pe alţi bărbaţi doar ca pe nişte obiecte pentru a-mi satisface apetitul sexual.

În timp ce îmi iroseam viaţa în comunitatea homosexuală din Washington, D.C., ignoram în mod voit marea goliciune pe care o vedeam în jur. Ignoram că barurile erau pline în principal de bărbaţi sub patruzeci de ani. Numai la barurile de striptease şi la librăriile pentru adulţi am văzut mulţimea „mai în vârstă”. Treceam cu vederea că orice relaţie pe termen lung pe care o întâlneam nu era ceea ce eu consideram a fi ceva sănătos. Deşi exista între parteneri un anumit gen de dragoste, detectam, cu consecvenţă, şi o goliciune.

În toate acestea, Dumnezeu era încă implicat. Cumva, ştiam că aştepta să mă întorc la El. În 1986 inima mea începuse să tânjească din nou după El.

Teologia pro-homosexualitate

M-am dus la o librărie homosexuală şi am cumpărat o carte care susţinea că Scripturile aprobă comportamentul homosexual. Vroiam să fiu convins că homosexualitatea era acceptabilă şi că mii de ani de interpretare şi tradiţie se datorau ignoranţei.

Chiar şi având o dorinţă puternică de a mă lăsa convins, îmi amintesc că am râs de felul în care erau reinterpretate Scripturile. Nu era nevoie de mare pricepere ca să vezi că încercau să justifice comportamentul imoral, şi nu scopurile mai importante ale lui Dumnezeu.

Foamea mea spirituală a continuat să crească, dar m-am abătut de la cale. Am început să investighez mişcarea New Age. M-am cufundat în astrologie şi în alte domenii. Apoi, pe când eram târât mai aproape de marginea întunericului, braţul puternic al lui Dumnezeu a ajuns la mine de sus şi m-a salvat.

În luna octombrie a anului 1986, am întâlnit la San Francisco un bărbat care avea un trecut foarte similar cu al meu. Deşi pe vremea aceea credeam amândoi că ne-am născut homosexuali, doream o relaţie profundă cu Dumnezeu. În 1987, mi-am rededicat viaţa Domnului. De data aceea am vrut ca Isus să fie cu adevărat Domnul vieţii mele, în special al sexualităţii mele.

Neştiind ce altceva să fac, am găsit o biserică în Pagini Aurii, într-o carte de telefon locală. După o vizită într-o duminică, am programat o întâlnire cu unul dintre pastori şi mi-am făcut cunoscută povestea. Sunt atât de recunoscător că, deşi a recunoscut că nu avea idee cum să mă consilieze, a spus că mă iubeşte şi că vrea să fiu parte a bisericii sale. Dumnezeu Îşi avea mâna asupra mea.

Am vrut să mă implic în acea biserică, iar El m-a pus alături de luptători în rugăciune. Mai multe cupluri m-au înconjurat cu dragoste, chiar dacă, din cauza mândriei şi a temerii de respingere, nu le-am făcut cunoscută lupta mea. Apoi, într-o perioadă de luptă intensă, în ianuarie 1998, în cele din urmă am cedat şi am împărtăşit povestea mea unui cupluri. Ce binecuvântat am fost când ei m-au iubit pur şi simplu, s-au rugat pentru mine şi nu m-au respins!

Două zile mai târziu m-am dus la o librărie creştină şi i-am destăinuit proprietarului lupta mea. Am cumpărat nişte cărţi pe care le avea şi, în sfârşit, am înţeles că nu m-am născut homosexual. M-a cuprins un sentiment uimitor de pace. Era cam ora două şi jumătate dimineaţa, astfel încât singura persoană pe care o puteam suna era prietenul meu din San Francisco, unde era numai unsprezece şi jumătate noaptea! Două săptămâni mai târziu am auzit despre Regeneration, o misiune din apropiere, pentru bărbaţi şi femei care se luptă cu homosexualitatea nedorită, şi am început să frecventez grupul lor de sprijin din Virginia de Nord, care începuse cu numai trei luni mai înainte.

Ce bucurie să găsesc pe alţii ca mine, căutând o cale de a-şi prelucra şi înţelege sentimentele homosexuale! Ce remarcabil să aflu că atât de mulţi biruiseră în lupta „foarte excitantă, dar şi foarte înspăimântătoare”!

Prin învăţăturile pe care le-am primit, am ajuns să înţeleg câteva rădăcini ale nesiguranţei mele ca bărbat. Am ajuns să văd că atracţiile homosexuale erau înrădăcinate într-o nevoie legitimă pe care o erotizasem. Mă legam sexual de bărbaţi pentru a umple nevoia de afirmare a masculinităţii mele. Blocasem sursa afirmării în copilărie.

Cine sunt în Cristos

Deşi înţelegerea problemelor de bază era necesară în proces, adevărul de bază, care a făcut o diferenţa reală, a fost faptul de a şti cine sunt în Cristos. Aveam o foame după Scripturi ca niciodată înainte. Pe când eram absorbit de cartea Romani, Duhul Sfânt mi-a descoperit adevărul că natura umană veche, vechiul om, era nu numai răstignit, ci şi mort şi îngropat. Nu mai trăiam eu, ci Cristos trăia în mine. (Romani 6)

Am început să văd că eram o creaţie nouă. (2 Corinteni 5:17) Până la urmă, nici ispitele, nici sentimentele nu defineau cine eram ca persoană. Apariţia unei atracţii sau a unui sentiment homosexual nu însemna: „Sunt homosexual.” Simţeam ispita, dar puteam să mă împotrivesc ei şi să umblu în libertate!

Am început, de asemenea, să am o relaţie cu Dumnezeu ca „Ava” al meu, un cuvânt intim similar cu „tătic” în limba biblică originală. El a fost singura sursă pentru împlinirea nevoile mele.

Mulţi ani am fost confuz cu privire la identitatea mea şi am centrat-o pe sexualitate. Acum, fiind creştin, pot să văd clar adevărul: relaţia mea cu Dumnezeu este temelia identităţii mele. Având siguranţa de a-L cunoaşte pe Tatăl meu ceresc, nu mai am motive să fiu confuz vreodată.

[Bob Ragan, Who Am I? Copyright © Bob Ragan & Regeneration Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Bob a fost Director la Regeneration Northern Virginia.]