de Dan Hitz

Dan Hitz

De multe ori ispitele şi eşecurile se produc ciclic. Când Satan L-a ispitit pe Isus după postul Său de patruzeci de zile şi nu a fost capabil să Îl facă să păcătuiască, „a plecat de la El, până la o vreme”. (Luca 4:13) Bărbaţii care se luptă cu adicţia sexuală adesea oscilează între o perioadă de relativă libertate şi una de eşec extrem. Perioadele de hotărâre sfântă pot să fie scurte – întrerupte de o inimă schimbătoare, dependentul ajungând apoi în groapa disperării. Acest articol lămureşte ciclul dependenţei, explorând intensificarea păcatului şi dezolarea ulterioară. Înţelegerea ciclului adicţiei îl ajută pe cel care se luptă cu ea să înveţe să rupă tiparele obişnuite şi să înceapă să păşească pe un nou drum către libertate. Articolul se concentrează asupra ciclului adicţiei din perspectiva unui bărbat adult dependent de sex, o perspectivă foarte similară pentru toate tipurile de adicţii.

Trăim într-o lume a senzualităţii şi ispitei. Rănile şi problemele nerezolvate ne străpung inima şi ne provoacă durere. În efortul de a evita durerea, dependentul a învăţat să se disocieze de inima sa şi să rupă legătura cu sursa durerii. Capul se separă de inimă, unde se dezvoltă ruşinea de bază, având un înveliş tare. Din cauză că dependentul a învăţat să se trateze prin păcat, el nu învaţă niciodată să-şi exprime emoţiile cum ar trebui. Îi este teamă de adevărata intimitate, care cere o inimă deschisă. Măştile exterioare îi opresc pe oameni să vadă adevăratul sine, iar dependentul devine un expert în fuga de durere. Un dependent se poate afla în starea aceasta un timp îndelungat, în timp ce indiferenţa şi stresul se clădesc simultan.

Stadiul preocupării – Presiunea sexuală intensă. Când în viaţa dependentului se întâmplă ceva care străpunge şi pătrunde în ruşinea sa de bază, el începe să simtă durerea suprimată şi ciclul începe. În mod subconştient, dependentul începe să se gândească la moduri de a-şi „trata” durerea şi de a o evita. Presiunea sexuală creşte, iar el caută o supapă de scăpare. Imaginile mintale încep să îl bombardeze pe dependent, când începe să se gândească la sex şi gratificare, fără să le dea de fapt curs. El îşi aminteşte de „vremurile bune de altădată” şi se întreabă cât de aproape poate să se apropie de marginea prăpastiei fără să se prăbuşească. Acum adrenalina începe să-i intre în sânge, iar focalizarea lui trece de la durere la „soluţie”.

Intervenţiile sunt încă foarte posibile în stadiul preocupării, dacă dependentul face efortul de a le implementa. Cel mai important lucru pe care îl poate face este să recunoască ce se întâmplă şi să sune pe cineva familiarizat cu lupta lui. Mărturisirea deplină a ispitelor şi dorinţelor către un partener de monitorizare ajută la aducerea luptei la lumină. Este important ca dependentul să discute despre declanşator – evenimentul care a început ciclul adicţiei – şi să înveţe moduri potrivite de a trata situaţia emoţională. Poate că evenimentul declanşator nu va fi rezolvat, dar discuţia cu un frate de încredere îl va ajuta pe dependent să navigheze cu succes prin emoţiile sale şi să evite tratamentul sexual propriu.

Raţionamentele şi scuzele. În timpul următorului stadiu al ciclului adicţiei, dependentul începe să „creeze motive” – raţionamente – de ce comportamentul sexual ilicit este de fapt în ordine. El îşi spune: „Dacă soţia mea şi-ar da mai mult interesul, nu aş fi în aşa hal” sau: „Dacă aş arunca doar o privire şi m-aş autosatisface, aş putea să adorm.” Adrenalina continuă să îi intre în sânge. Dependentul vorbeşte cu el însuşi ca să se convingă de adevărul propriilor sale raţionamente, pavând drumul către comportamentele respective. Viziunea tunelului începe să se dezvolte.

Intervenţiile devin mai puţin posibile când raţionamentele dependentului devin tot mai puternice. Este critic ca dependentul să se îndepărteze imediat de ispite şi să-şi sune partenerul de monitorizare. Raţionamentele trebuie înlocuite cu adevăruri biblice. Partenerul de monitorizare îl poate ajuta pe dependent să examineze raţionamentele, ca să vadă unde este vulnerabil.

Ritualurile – Exprimarea prin comportament. În timpul următoarei faze a ciclului adicţiei, dependentul trece de la a-şi pleca urechea, la a face. Nu are loc efectiv o întâlnire sexuală; totuşi, el se implică într-un comportament cu risc ridicat, care deschide uşa pentru o astfel de întâlnire. El închide uşa biroului şi priveşte „pe cineva care arată bine” pe internet sau stârneşte intenţionat o ceartă cu soţia, iese ca o furtună din casă şi conduce maşina într-o zonă nepotrivită a oraşului pentru a se „răcori”. De multe ori, dependenţii se pun sub o presiune şi mai mare, creând situaţii cu risc ridicat sau sabotându-şi cariera sau relaţiile. Astfel de acţiuni măresc probabilitatea eşecului. Raţionamentele diluează în continuare adevărul, iar gândurile despre consecinţe „dispar”. Inima dependentului bate repede, viziunea tunelului i-a redus gândurile la o singură ţintă.

Dacă în acest stadiu al ciclului adicţiei nu apare un miracol, eşecul este aproape inevitabil. Dependentul trebuie să se îndepărteze imediat de situaţia cu risc ridicat şi să sune pentru ajutor. Partenerul de monitorizare îl poate ajuta să realizeze ce urmează să piardă prin comportamentul cu risc ridicat şi să stabilească intervenţia pe viitor.

Actul sexual este înfăptuit. În următorul stadiu al ciclului adicţiei, actul sexual este înfăptuit. În cartea sa Căzând înainte [Falling Forward], Craig Lockwood defineşte actul sexual ca „o acţiune compulsivă cu o persoană, un loc sau un lucru, care în mod normal se termină prin orgasm”. Negarea şi raţionamentele dependentului lasă loc unei realităţi năucitoare.

Consecinţe dăunătoare pentru viaţă. În acest stadiu, dependentul recunoaşte unele consecinţe dăunătoare pe care păcatul le are asupra vieţii sale. Relaţiile lui importante pot fi distruse. Poate că s-a infectat cu HIV sau cu o altă boală cu transmitere sexuală. Dacă este sincer cu el însuşi, va realiza că viaţa i-a scăpat de sub control. În spirala descendentă a ciclului, negarea este zguduită de vină, disperare şi izolare. Noua vină şi noua disperare a dependentului dau naştere la dispreţ faţă de sine şi faţă de alţii. Dispreţul de sine „confirmă” că nu există speranţă pentru el. Dispreţul faţă de alţii produce mânie faţă de Dumnezeu, din cauză că „nu l-a oprit”, şi invidie faţă de cei care au succes. Ruşinea de bază din inimă devine mai puternică.

Intervenţiile sunt întrucâtva mai posibile în acest punct, datorită renunţării la negare. Deşi intervenţiile nu pot anula ceea ce tocmai s-a întâmplat, ele pot ajuta la prevenirea unor eşecuri sexuale viitoare şi încep să restaureze fundamentul dependentului. Sistemul de suport din viaţa celui care se luptă îl poate ajuta să vadă consecinţele păcatului său ca pe un imbold de a învinge. Dependentul trebuie să se dedice unei pocăinţe şi monitorizări depline faţă de sistemul său de suport şi faţă de autoritatea spirituală.

Stadiul hotărârii. În stadiul hotărârii, dependentul se simte îngrozitor din cauza a ceea ce a făcut şi jură încă o dată „să nu o mai facă niciodată”. Acum este pus faţă în faţă cu două hotărâri. El poate alege să spună cuiva şi să caute ajutor din exterior pentru restaurare sau îşi poate justifica decizia de a nu spune nimănui şi de a lupta singur. Cea de a doua alegere serveşte doar la întărirea negării şi zidurilor autoprotectoare, perpetuând şi mai mult ciclul adicţiei. El va avea parte de o perioadă de „biruinţă”, atât timp cât hotărârea lui se menţine temporar şi ruşinea de bază este ascunsă în spatele zidurilor protecţiei de sine. Acest gen de biruinţă este întotdeauna de scurtă durată. El se pune în situaţia ca întregul ciclu al adicţiei să înceapă din nou.

„Pot totul în Cristos care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13) Indiferent unde se află cineva în ciclul adicţiei, Dumnezeu poate să intervină – dacă dependentul Îl lasă. El trebuie să aleagă să fie sincer cu privire la lupta sa şi să caute ajutor. Eliberarea este disponibilă pentru toţi. Un lideri din echipa misiunii noastre a făcut o afirmaţie profundă în timpul unui seminar, când a spus: „Fiecare lider are o zi când a făcut-o pentru ultima oară.” Mulţi din echipa de conducere au fost dependenţi fără restricţii. Întreruperea ciclului adicţiei nu a fost uşoară, dar au făcut-o. Oricine a învăţat să-şi trateze singur durerea a devenit dependent de tratament. Vor fi momente când va da înapoi. Va trebui, de asemenea, să înveţe să se descurce cu presiunile emoţionale pe care le-a ignorat mulţi ani. Totuşi, el „poate totul în Cristos care îl întăreşte”. Dacă alege să se lase de păcatul lui, va ajunge să fie tot mai mult în armonie cu gândul lui Cristos. El îl va conduce prin încercări la biruinţă.

Dacă ai pe cineva drag care este dependent sexual şi tu vei avea nevoie de ajutor. Ai încredere în personalul pastoral de la biserica ta! Reconciliation Ministries se află la dispoziţia ta pentru a te ajuta. Vei avea nevoie de cineva care să-ţi fie alături în drumul pe care îl ai de străbătut şi să te înveţe limitele potrivite şi aşteptările potrivite. Va trebui, de asemenea, să te ocupi de rănile tale şi de sentimentul de pierdere. Dacă eşti dependent sexual, nu încerca să fii biruitor pe cont propriu. Ai nevoie de Trupul lui Cristos. Iacov 5:16 spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” Informează personalul pastoral de la biserica ta că ai nevoie de ajutor. Reconciliation Ministries are multe opţiuni pentru a te ajuta să învingi dependenţa sexuală. Religiozitatea nu te va elibera – pocăinţa adevărată şi sinceritatea cu privire la neliniştea emoţională şi mintală o vor face. Restaurarea din adicţia sexuală nu se întâmplă peste noapte, dar făcând câte un pas o dată, poţi învinge.

[Dan Hitz, The Cycle of Addiction. Copyright © 2007 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Acesta este al treilea articol adaptat după seria de învăţături a Reconciliation Ministries, Scăpând din temniţa pornografiei. În mare parte articolul a fost adaptat după Falling Forward, The Pursuit of Sexual Purity de Craig Lockwood.]