M-am născut într-o familie de creştini ortodocşi, fiind şi eu un creştin ortodox înrăit, dacă pot să spun aşa. Frecventam biserica ortodoxă mai tot timpul, având foarte mulţi prieteni călugări sau chiar preoţi, şi mă credeam un sfânt. Chiar şi alţii îmi spuneau că sunt un sfânt, dar ce sfânt puteam fi eu când făceam lucruri necuviincioase, care nu plăceau lui Dumnezeu?

La şaisprezece ani am observat că am tendinţe homosexuale. Îmi plăceau atât fetele, cât şi băieţii, dar aveam preferinţă pentru băieţi. Primul contact sexual cu un băiat l‑am avut chiar la acea vârstă, iar de atunci am persistat în asemenea relaţii. A urmat armata, unde am făcut-o cu mulţi camarazi şi eram în stare să o fac şi cu cadrele, dacă mi s-ar fi cerut. Nu mi-a spus nimeni niciodată că ar fi păcat ce fac, de aceea am continuat mult timp astfel.

La vârsta de douăzeci de ani am hotărât să mă căsătoresc, crezând că prin căsătorie scap de homosexualitate, pentru că de acum îmi era ruşine de faptele mele rele. Am putut întrucâtva să mă opresc, pentru că am început să primesc Cuvântul de la un coleg de serviciu şi să studiez Biblia. Nu a trecut mult timp şi m-am hotărât în adunare să-L urmez pe Domnul, iar după trei luni am luat şi botezul.

Cred că vreo câţiva ani buni am fost în stare să mă stăpânesc, ştiind de acum că era păcat ce făceam. Nu a durat însă mult şi Satan a venit cu ce m-a înrobit când eram în lume şi am făcut iar lucruri oribile, dar nu eram bucuros şi eram conştient că mă aflam într-o luptă continuă. Eram întotdeauna mustrat ori de câte ori păcătuiam astfel şi de multe ori chiar Dumnezeu stătea împotriva a ceea ce făceam şi nu-mi reuşea tot timpul ce plănuiam.

Cel Rău a deschis noi orizonturi şi mi-am pus internet. Am început să intru pe site-uri, am găsit mulţi homosexuali care căutau relaţii şi m-am hotărât să-mi dau felurite întâlniri. Mă duceam, iar după câteva discuţii treceam la fapte. Aproape seară de seară mergeam la întâlniri şi o făceam, dar în gândul meu mustrarea nu s-a stins, pentru că frecventam adunarea. De multe ori, Dumnezeu Se folosea de servii Lui şi îmi vorbea de la amvon, dar de câte ori ieşeam de la adunare şi vedeam un băiat frumos pe drum, îmi aruncam ochii după el şi tot nu reuşeam să înving ispita.

Când intram pe internet, găseam remedii pentru a scăpa de homosexualitate, dar în inima mea tot nu puteam birui. Aşa că am hotărât ca, prin rugăciune multă, cu credinţă la Dumnezeu şi stăruinţă, să-L chem pe Domnul să mă scape. Am rugat mai multe persoane să mă ajute şi simt cum Dumnezeu lucrează. Nu mai frecventez acele locuri unde se adună homosexualii, nu mai intru pe site-urile lor şi nu mai răspund când mă sună. Încă mă lupt, dar cred că Domnul Îşi va desăvârşi lucrarea Lui în mine.

Cei care vă aflaţi în situaţia mea, luptaţi, împotriviţi-vă tari în credinţă vrăjmaşului şi el va pleca de la voi! Cu Dumnezeu putem învinge.