Recent am descoperit că bărbatul pe care îl iubesc are înclinaţii homosexuale. Amândoi suntem evanghelici. Urma ca în vara acestui an să ne căsătorim. Să descopăr că o fiinţă atât de dragă mie are această problemă a fost un adevărat şoc, să descopăr că unul dintre cei mai blânzi, umili şi altruişti oameni pe care i-am cunoscut se luptă cu această situaţie a fost asemenea unui taifun care a devastat totul în mine. Nici acum, la o lună şi jumătate de când s-a întâmplat, nu reuşesc să-mi controlez durerea emoţională şi mă trezesc plângând pe stradă.

Simt o mare compasiune pentru lupta pe care o are de dus. Nu am simţit nevoia să îl iert, fiindcă nu am ce să îi iert, nu este vina lui că se simte atras de bărbaţi, dar condamn faptul că şi-a hrănit atracţia vizionând materiale pornografice şi având discuţii pe site-uri homosexuale.

Pentru mine este foarte dureros, am nevoie de timp să‑mi revin, dar vreau să îl ajut. Durerea mea a trecut pe plan secundar, „salvarea” lui a trecut pe primul plan. Dar citind pe site am înţeles că şi el trebuie să îşi dorească să lupte. I-am găsit o clinică unde să meargă pentru phihoterapie, însă şi eu am nevoie de acest gen de ajutor pentru a-l înţelege mai bine, să-i înţeleg pornirea, să văd de unde i se trage. Un lucru ştiu sigur, îl iubesc pentru tot ce are bun în el. Faptul că se luptă cu aceasta nu îi anulează celelalte părţi bune, nu îl face un monstru.

Noi doi nu mai suntem împreună ca un cuplu, îl iubesc, dar am înţeles că nu vreau şi nu pot să mă căsătoresc cu cineva care se simte atras de bărbaţi. Nu i-am întors spatele şi nici nu vreau să fac acest lucru, dar am realizat că trebuie să se vindece fără să fie implicat într-o căsătorie.

El nu mi-a spus despre înclinaţiile sale, ci le-am descoperit întâmplător, pentru că şi-a uitat e-mailul deschis. În inbox şi în spam am descoperit newsletter-uri de pe site-uri homosexuale cu noutăţi în materie de pornografie. Am descoperit câteva mesaje constând în poze cu alţi bărbaţi şi aşa am intrat în contul lui de pe un site homosexual. Am avut un şoc când am descoperit poze cu el în care apărea dezbrăcat şi sute de mesaje scrise de el către alţi homosexuali. În profilul său scria că este versatil, mai târziu am înţeles că este un fel de etichetă, emblemă pe care ei o folosesc pentru a-şi defini rolul în cuplul homosexual.

Foarte greu a recunoscut că are această înclinaţie. Iniţial nu a vrut să stăm de vorbă, dar într-un final a acceptat o scurtă discuţie, în care a mărturisit că nu a întreţinut relaţii homosexuale, dar are atracţii.

În fine, cert este că, deşi vreau enorm să îl ajut, mă tem pentru mine, mă simt deja destabilizată. A minţit foarte mult pentru a-şi ascunde înclinaţia, îmi este teamă că nu mai ştie să spună adevărul, atât de mult a minţit!

El este cel care şi-a dorit mult relaţia cu mine, el este cel care m-a abordat pentru a-mi cere întâlniri, iar aceasta m-a făcut să fiu şi mai confuză după ce am aflat de înclinaţia lui. De ce a vrut să fie cu mine dacă are această problemă, doar de dragul lumii, adică pentru a ascunde? Mi-a spus că mă iubeşte, că se simte atras de mine, dar nu mai pot crede în ce spune că simte. Sunt confuză, rănită, însă nu i-am spus-o fiindcă nu vreau să îl împovărez, să îl fac să se simtă şi mai vinovat.

Un lucru este cert, atracţia pe care o are este extrem de puternică, dacă la nici două zile după înmormântarea mamei mele, în casa surorii mele, în timp ce eu dormeam, a simţit nevoia să acceseze site-uri pornografice homosexuale.

Aş aprecia dacă mi-aţi da câteva sfaturi sau m-aţi pune în legătură cu cineva care a fost homosexual şi poate să-mi explice anumite lucruri. În speranţa că vom mai vorbi, vă mulţumesc că mi-aţi citit povestea.

Copyright © ContraCurentului.com.