de Pastor Ghiţă Schinteie

Ghiţă Schinteie

Ce trebuie să facă Biserica vizavi de provocările prin care trece societatea umană? Este o întrebare foarte importantă!

După 1989 am fost invadaţi de multe informaţii şi curente religioase pentru care Biserica nu a fost pregătită. Lucruri ascunse ca homosexualitatea, HIV, SIDA şi altele au devenit acum publice, iar cei ce îmbrăţişează comportamentul homosexual vor să fie recunoscuţi legal, să aibă libertate de exprimare ca şi ceilalţi. Provocările se înmulţesc, iar Biserica pare încă nepregătită să se confrunte cu ele. Ce se poate face?

În primul rând, trebuie apropiere de Biblie, de Cuvântul lui Dumnezeu. Aici găsim răspunsuri şi rădăcina tuturor acestor lucruri. Apostolul Pavel le scrie celor din Roma că tot ce se întâmplă rău în lume este din cauză că omul L-a abandonat pe Dumnezeu şi nu mai este sensibil faţă de El. Dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea Sa, cu dorinţa de a fi fericiţi pe pământ. Dar datorită răutăţii omului şi a faptului că omul a întors spatele Creatorului, ne confruntăm cu atâtea în fiecare zi!

Biblia ne cheamă spre cunoaşterea de Dumnezeu, de voia Sa, şi ne arată că tot ce face omul în afara voii lui Dumnezeu (cele menţionate mai sus şi nu numai) este păcat. Ea arată că omul este păcătos, dar poate fi iertat de Dumnezeu. Când omul se apropie de Biblie, trebuie să se recunoască păcătos. Oamenii au soluţii la homosexualitate, orice altceva decât a spune că aceasta şi multe altele sunt păcate.

Omul însă nu se recunoaşte păcătos, pentru el totul este permis, iar relaţia cu Dumnezeu este cel mult ceva opţional. Dacă omul acceptă că trăieşte în păcat, sunt şanse de rezolvare a problemei, dacă nu, este definitiv pierdut. Dar tot Biblia spune că Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului, ci ca păcătosul să vină la El, să fie iertat şi să trăiască. Şi mărturie sunt chiar cei de pe paginile cărţii Contra Curentului, care s-au apropiat de Biblie, şi-au recunoscut păcatul şi au fost iertaţi de Dumnezeu.

În al doilea rând, este nevoie de consiliere. Biserica trebuie să aibă oameni pregătiţi care să îi consilieze pe cei ce se confruntă cu atracţii homosexuale. Omul căzut nu se poate ridica singur, dar dacă este ajutat, şansele de recuperare sunt mari.

În acest domeniu al consilierii celor cu atracţii nedorite faţă de persoanele de acelaşi sex este nevoie de o relaţie puternică cu Dumnezeu în Cuvânt şi rugăciune, de cunoştinţe în domeniu şi de multă răbdare. Relaţia cu Dumnezeu şi cu Biblia este mai uşor de rezolvat, cunoştinţele în domeniu – de preferinţă abordarea creştină – se găsesc şi ele, problema este răbdarea. Răbdarea înseamnă să începi cu a te face aproapele celui ce are nevoie de ajutor, să îl înţelegi, să îi arăţi compasiune, dar şi să îl conduci încet, dar sigur către Dumnezeu, singurul care, de fapt, îl poate ajuta pe cel ce are nevoie de ajutor.

Aici trebuie să recunoaştem că reacţia imediată este cea de respingere a celui căzut, de detaşare faţă de el, pe când un creştin ar trebui să facă exact invers. Când păcătosul îl caută pe Dumnezeu, Dumnezeu nu îl respinge, El nu fuge de păcătos, ci Se lasă găsit de el. Tot aşa, şi cei din biserică trebuie să fie abordabili pentru cei în nevoie, dar şi să fie gata de a-i aborda, în speranţa că Dumnezeu le va da înţelepciune şi vor fi mântuiţi. Procesul este însă lung, greu şi trebuie plătit preţul pentru mântuirea lor.

Pavel, în Filipi, când este abordat de roaba cu duh de ghicire, în final se implică şi rezolvă problema, chiar dacă preţul plătit înseamnă închisoarea şi respingerea de către cetăţenii oraşului. Dar, când plăteşti preţul, Dumnezeu îţi dă binecuvântare şi vezi mântuirea celor păcătoşi, aşa cum s-a întâmplat şi cu Pavel. În închisoare, Dumnezeu îl foloseşte în aşa fel pe Pavel încât temnicerul şi casa lui sunt mântuiţi.

Şi nu în ultimul rând, după ce înţelege mântuirea şi este ajutat să o primească, fostul homosexual trebuie integrat în biserică. El va fi de mare folos între cei care sunt cum era el. Le cunoaşte starea, trăirile, iar mărturia lui le este folositoare. Mărturia lui va fi primită altfel de către cei ce au nevoie de ea, deoarece „a fost de-al lor”. Biserica poate să facă echipe mixte, alcătuite din consilieri şi din cei eliberaţi de homosexualitate, şi să le dea de lucru acolo unde se solicită ajutor.

În acelaşi timp, cei ce părăsesc homosexualitatea trebuie trataţi în Biserică cu toată dragostea, trebuie ajutaţi să crească şi trebuie provocaţi să se implice în slujirea din biserică. Dacă Dumnezeu i-a mântuit şi născut din nou, Biserica trebuie să recunoască acest lucru şi să îi trateze ca atare. Şi aici vor fi voci în biserică, voci care vor fi contra şi care nu se vor simţi confortabil în prezenţa şi în apropierea lor. Dar Dumnezeu este Acela care ne-a mântuit pe toţi, ne-a născut din nou, iar alţii ne-au încurajat să rămânem în biserică, s-au apropiat de noi, ne-au acceptat şi ne-au oferit posibilitatea să creştem din punct de vedere spiritual. De aceea, să nu uităm că trebuie să facem şi noi la fel, şi aşa să ne ajute Dumnezeu!

Biserica este cea prin care lucrează Dumnezeu în lume şi de aceea Biserica trebuie să se implice în provocările care îi stau în faţă, inclusiv în misiunea pentru homosexuali, cu o atitudine corectă, ştiind că Dumnezeu îi poate ajuta pe cei ce trec prin diferite probleme şi îi poate mântui. Biserica trebuie să îi confrunte pe homosexuali cu adevărul lui Dumnezeu, să îi consilieze şi apoi să îi integreze. Iar toate acestea sunt posibile cu ajutorul lui Dumnezeu.

[Copyright © 2010 Ghiţă Schinteie. Publicat cu permisiune. Ghiţă Schinteie a fost pastor la Bisericile Creştine Baptiste Bucovăţ şi Ianova, județul Timiș.]