de Frank Worthen

Frank Worthen

Lawrence J. Hatterer, autorul lucrării Schimbarea homosexualităţii la bărbat, a formulat definiţia: „Un homosexual este cineva motivat în viaţa adultă de o atracţie erotică preferenţială, bine definită, faţă de membrii aceluiaşi sex şi care, de obicei, dar nu neapărat, se implică în relaţii sexuale evidente cu ei.” Am descoperit că este o definiţie care funcţionează bine, deşi o explicaţie completă a condiţiei homosexualităţii trebuie să pătrundă mult mai adânc.

Născut?

Majoritatea homosexualilor cred că s-au născut „homosexuali”. Adesea această opinie le oferă mângâiere, eliberându-i de responsabilitatea de a se schimba. Totuşi, nu există dovezi ştiinţifice solide că oamenii se nasc homosexuali. Majoritatea covârşitoare a homosexualilor sunt complet normali din punct de vedere genetic. Ei sunt întru totul bărbaţi sau femei.

Comportament învăţat

Credem că homosexualitatea este un comportament învăţat, influenţat de un număr de factori: o viaţă de familie dezorganizată în primii ani de viaţă, o lipsă a dragostei necondiţionate din partea unui părinte, un eşec în identificarea cu părintele de acelaşi sex. Mai târziu, aceste probleme pot conduce la o căutare a dragostei şi acceptării, la invidie faţă de persoanele de acelaşi sex sau faţă de persoanele de sex opus, la o viaţă controlată de diverse temeri şi de sentimente de izolare.

Un lucru pare într-adevăr clar: homosexualitatea este cauzată de o multitudine de factori de bază. A da vina pe un singur domeniu înseamnă a gândi simplist. Temerile faţă de sexul opus, incestul sau molestarea, mamele dominatoare şi taţii slabi, apăsarea demonică, toate pot juca un rol în cauzarea homosexualităţii, dar niciun factor individual nu o poate cauza. Pe lângă factorii din exterior din viaţa unei persoane, propriile decizii personale joacă un rol cheie în formarea şi modelarea identităţii homosexuale, deşi puţini admit aceasta.

Ce spune Biblia?

Biblia afirmă clar în cinci locuri că comportamentul homosexual este păcat: Levitic 18:22 şi 20:13, Romani 1:26-27, 1 Corinteni 6:9-10, Timotei 1:9-10. Conform Cuvântului lui Dumnezeu, pofta şi fantezia sexuală, atât homosexuale, cât şi heterosexuale, sunt păcătoase.

Pe de altă parte, 1 Corinteni 10:13 ne asigură că ispita nu este păcat: „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”

Este diferenţă între a simţi atracţie faţă de acte sau fantezii homosexuale şi alegerea de a ceda atracţiei respective. Este diferenţa dintre ispită şi păcat. Nu putem controla pe deplin ce ne ispiteşte, dar alegerea de a da sau nu curs ispitei se află în puterea noastră. Puterea de alegere este întărită de Duhul Sfânt.

Cele patru componente ale homosexualităţii

Problema homosexualităţii implică mult mai mult decât un act sexual. De obicei, cei prinşi de acest păcat au intrat deja, într-o anumită măsură, în stilul de viaţă homosexual. Pentru a înţelege mai bine circumstanţele homosexualului care caută ajutor, am împărţit homosexualitatea în patru componente: comportament, răspuns psihic, identitate şi stil de viaţă.

Comportamentul. Deseori se presupune că toţi homosexualii se implică în acte homosexuale, dar lucrurile nu stau întotdeauna astfel. Din cauza temerilor sau convingerilor religioase puternice, unii se abţin de la comportamentul sexual, având însă parte de o luptă intensă cu atracţiile homosexuale.

O altă presupunere greşită este că toţi cei care se implică în acte homosexuale sunt homosexuali. Există un număr uriaş de bărbaţi heterosexuali care iau parte la acte homosexuale dintr-o varietate de motive, precum faptul că se află în închisoare sau oriunde altundeva unde sexul heterosexual nu este disponibil.

De asemenea, nu credem că un copil implicat în acte homosexuale în primii ani de viaţă va deveni neapărat homosexual, cu excepţia cazului în care actele homosexuale îi satisfac nevoi neîmplinite în alte moduri, precum nevoia de dragoste, acceptare, siguranţă şi semnificaţie.

În aceste cazuri, implicarea copilului în actul homosexual este văzută ca o „compensaţie” pe care o obţine pentru nevoi nesexuale. Este posibil ca actul şi nevoile împlinite să devină sinonime, ceea ce poate conduce la dezvoltarea unei orientări homosexuale. Cu toate acestea, statisticile arată că cei mai mulţi copii care se implică în acte homosexuale reuşesc să le depăşească, ajungând să ducă o viaţă heterosexuală normală.

Răspunsul psihic. O scurtă definiţie a termenului ar fi: „excitaţie sexuală (stimulare) cauzată de percepţia vizuală sau de speculaţia în fantezie”. Răspunsul psihic este un termen tehnic pentru ceea ce mulţi numesc „orientare homosexuală”.

Deşi mulţi afirmă că au simţit atracţie vizuală sau sexuală faţă de persoanele de acelaşi sex „de când îşi amintesc”, există o progresie în viaţa individului care conduce la un răspuns homosexual. Un copil poate începe cu o nevoie de a se compara cu alţii, pentru a vedea dacă se ridică la înălţimea standardelor societăţii. Când simte că o astfel de comparaţie nu îi este favorabilă, dezvoltă admiraţie pentru trăsăturile şi caracteristicile fizice pe care simte că nu le are.

Admiraţia, care este normală, se poate transforma în invidie. Invidia conduce la dorinţa de a-i poseda pe alţii şi, în cele din urmă, de a folosi energia altora. Undeva pe drum, această dorinţă puternică devine erotică, conducând în final la răspunsul homosexual psihic.

Când răspunsul psihic începe să acapareze viaţa cuiva, are loc o anumită planificare. Situaţiile sexuale sunt zugrăvite în minte. Când are loc prima întâlnire sexuală, ea poate fi rezultatul mai multor ani de planificare şi fantezie. Totuşi, comportamentul homosexual poate preceda răspunsul psihic, care se poate dezvolta ca un răspuns condiţionat la întâlniri plăcute cu persoane de acelaşi sex.

Identitatea. Unii intră în homosexualitate prin „identitate”. Este posibil ca la început să nu fi simţit atracţie sexuală pentru persoanele de acelaşi sex sau să nu fi avut întâlniri homosexuale. Totuşi, de la o vârstă fragedă, au simţit că erau „diferiţi” de ceilalţi. Se simt anormali, ca şi cum nu se potrivesc în lumea heterosexuală. Ei gândesc: „Dacă nu sunt heterosexual, probabil că sunt homosexual” şi acceptă eticheta homosexuală pentru viaţa lor.

Bineînţeles, este o interpretare greşită. Cineva care este chinuit de timiditate, de teama de sexul opus, de lipsa de abilităţi atletice sau sociale nu trebuie să accepte eticheta „homosexual”. Cu toate acestea, unii ajung să se comporte conform etichetelor. Odată ce eticheta este acceptată, caracteristicile sale implicite încep să se dezvolte în viaţa individului. Ceea ce credem despre noi este de o importanţă extremă.

Stilul de viaţă. Un homosexual poate insista că nu este răspunzător pentru identitatea lui, pentru răspunsul lui psihic sau chiar pentru prima lui întâlnire sexuală, care se poate să-i fi fost impusă. Totuşi, fiecare homosexual trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru alegerea sa de a intra în stilul de viaţă homosexual.

Oamenii intră în acest stil de viaţă în grade diferite. Unii trăiesc în cea mai mare parte în lumea heterosexuală, căutând numai întâlniri sporadice, impersonale. Alţii se cufundă în toată „subcultura homosexuală”, un cadru în care omul lucrează, trăieşte şi are contacte sociale într-un mediu complet homosexual.

Există tot felul de grade între cele două extreme, dar pentru mulţi homosexuali, în stilul de viaţă homosexual au simţit pentru prima dată o acceptare la un nivel profund. Cu toate acestea, în ciuda acceptării disponibile, stilul de viaţă homosexual se dovedeşte adesea a fi un mod de viaţă dureros şi lipsit de satisfacţii, îndeosebi pentru homosexualii mai în vârstă, care nu mai sunt doriţi din punct de vedere sexual.

După cum vedem în cele patru componente, homosexualitatea este o problemă complexă, cu multe definiţii şi variaţii. Dacă cineva îţi spune: „Sunt homosexual”, ţi-a spus de fapt foarte puţine despre el. Este nevoie de o privire mai în profunzime în viaţa sa pentru a determina gradul în care homosexualitatea a devenit parte a identităţii sale. Ceea ce ilustrează şi de ce homosexualitatea poate fi o problemă dificil de învins.

Este adevărat că ieşirea din homosexualitate nu este uşoară, dar mii de oameni au lăsat homosexualitatea în urmă şi au devenit făpturi noi în Cristos. (2 Corinteni 5:17) Mulţi s-au căsătorit şi au familii, în timp ce alţii au rămas celibatari, dar duc o viaţă fericită, consacrată slujirii lui Dumnezeu. Dumnezeu ne dă dorinţele inimii noastre. Satan nu este mulţumit când cineva vede decepţia homosexualităţii şi descoperă calea de ieşire. Sunt multe lupte de dus, dar Cel care este în noi este mai mare decât cel care este în lume. (1 Ioan 4:4)

„Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi… căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu.” 2 Cronici 20:15

[Frank Worthen, What Is Homosexuality? Copyright © Frank Worthen. Tradus şi publicat cu permisiune. Fondator al Love In Action, Frank Worthen a fost implicat mai mult de patruzeci de ani în misiunea pentru homosexuali. New Hope Ministries este o continuare a lucrării sale.]