Ce cauzează dorinţa homosexuală? Poate fi ea schimbată?

de Dr. Paul Cameron

Dr. Paul Cameron, Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Dr. Paul Cameron, Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Cei mai mulţi dintre noi nu reuşim să înţelegem pe cineva care ar vrea să se angajeze în activitatea homosexuală. Pentru persoana obişnuită, ideea în sine produce fie nedumerire, fie repulsie. Într-adevăr, un studiu recent[1] a indicat că doar 14% dintre bărbaţi şi 10% dintre femei şi-au imaginat că un asemenea comportament ar putea deţine vreo „posibilitate de plăcere”.

Natura specifică a dorinţei homosexuale i-a făcut pe unii oameni să concluzioneze că acest impuls trebuie să fie înnăscut: că un anumit număr de oameni „se nasc aşa”, că preferinţele sexuale nu pot fi schimbate sau măcar oprite. Ce arată de fapt cele mai bune cercetări? Sunt înclinaţiile homosexuale naturale sau irezistibile?

Cel puţin trei răspunsuri par posibile. Primul, răspunsul tradiţiei, precum urmează: comportamentul homosexual este un obicei rău, în care oamenii cad din cauză că sunt permisivi sexual şi experimentează. Această perspectivă susţine că homosexualii îşi aleg stilul de viaţă, ca rezultat al îngăduinţei faţă de sine şi al lipsei de dorinţă de a juca după regulile societăţii. A doua poziţie este susţinută de un număr de psihanalişti (de exemplu, Bieber, Socarides). După ei, comportamentul homosexual este o boală mintală, simptomatică, a dezvoltării oprite. Ei cred că homosexualii au dorinţe nenaturale sau perverse, ca o consecinţă a relaţiilor familiale de calitate slabă din copilărie sau a unei alte traume. A treia perspectivă este „biologică” şi susţine că astfel de dorinţe sunt la origine genetice sau hormonale, că nu există nicio alegere implicată şi că nu este necesară nicio „traumă în copilărie”.

Care dintre aceste perspective este cea mai compatibilă cu faptele? Care ne spune cel mai mult despre comportamentul homosexual şi originile lui? Răspunsul pare să fie că un comportament homosexual este învăţat. Următoarele şapte dovezi susţin o asemenea concluzie.

1) Niciun cercetător nu a găsit diferenţe biologice sau genetice dovedite, între heterosexuali şi homosexuali, care să nu fi fost cauzate de comportament

Ocazional putem citi despre un studiu ştiinţific care sugerează că homosexualitatea este o tendinţă moştenită, dar de astfel de studii de obicei nu s-a ţinut cont, după o examinare atentă sau după încercări de replicare. Nimeni nu a găsit o singură diferenţă genetică, hormonală sau fizică, ereditară, între heterosexuali şi homosexuali – cel puţin, nu una care este replicabilă.[2] În timp ce absenţa unei asemenea descoperiri nu dovedeşte că tendinţele moştenite nu sunt posibile, ea sugerează că nu a fost găsită niciuna, fiindcă nu există niciuna.

2) Oamenii tind să creadă că dorinţele şi comportamentele lor sexuale sunt învăţate

Două studii ample le-au cerut respondenţilor homosexuali să explice originile dorinţelor şi comportamentelor lor – cum „au ajuns aşa”. Primul dintre studii a fost condus de Kinsey în anii 1940 şi a implicat 1700 de homosexuali. Al doilea, în 1970, a implicat 979 de homosexuali.[3] Amândouă au fost făcute anterior perioadei când mişcarea „drepturilor gay” a început să politizeze problema originilor homosexuale. Amândouă au raportat esenţialmente aceleaşi descoperiri: în mod covârşitor, homosexualii credeau că sentimentele şi comportamentul lor erau rezultatul influenţelor sociale sau de mediu.

Într-un studiu din 1983 condus de Institutul pentru Cercetarea Familiei (FRI), care a implicat un eşantion aleatoriu de 147 de homosexuali, 35% au spus că dorinţele lor sexuale erau ereditare.[4] Interesant, aproape 80% dintre cei 3400 de heterosexuali din acelaşi studiu au spus că preferinţele şi comportamentul lor erau învăţate (vezi Tabelul 1 de mai jos).

În timp ce aceste rezultate nu sunt concluzive, ele spun ceva despre tendinţa foarte recentă de a crede că comportamentul homosexual este moştenit sau biologic. Din anii 1930 (când Kinsey a început să strângă date) până la începutul anilor 1970, înainte să fi apărut răspunsul „corect politic”, numai aproximativ 10% dintre homosexuali susţineau că s-au „născut aşa”. Aparent, heterosexualii continuă să creadă că comportamentul lor este, în primul rând, un rezultat al condiţionării sociale.

3) Deseori homosexualii mai în vârstă îi abordează pe cei tineri

Există dovezi că homosexualitatea, precum folosirea drogurilor, este „transmisă” de indivizi mai în vârstă. Prima întâlnire homosexuală este de obicei iniţiată de o persoană mai în vârstă. În studii separate, 60%[5], 64%[6] şi 61%[7] dintre respondenţi au afirmat că primul lor partener a fost cineva mai în vârstă decât ei, care a iniţiat experienţa sexuală.

Tabelul 1. Etiologia preferinţei sexuale
Preferinţa sexuală Motive pentru a prefera % dintre răspunsuri
Homosexualitatea (anii 1940 şi 1970)
experienţă homosexuală (experienţe homosexuale) precoce cu adulţi/băieţi de aceeaşi vârstă 22%
prieteni homosexuali/mult timp în preajma homosexualilor 16%
relaţie nesatisfăcătoare cu mama 15%
dezvoltare neobişnuită (băiat efeminat/artistic/fată „băieţoi”/probleme în relaţionarea cu propriul sex/etc.) 15%
relaţie nesatisfăcătoare cu tatăl 14%
parteneri heterosexuali indisponibili 12%
inaptitudine socială 9%
născut aşa 9%
Heterosexualitatea (1983)
mult timp în preajma heterosexualilor 39%
societatea învaţă heterosexualitatea, iar eu am răspuns 34%
născut aşa 22%
căsătoria părinţilor mei a fost atât de bună, încât am vrut să am ce aveau ei 21%
am încercat şi mi-a plăcut 12%
experienţe heterosexuale în copilărie cu copii de aceeaşi vârstă 12%
era „ceea ce se făcea” în grupul meu 9%
sedus de un adult heterosexual 5%

Cum se întâmplă aceasta este sugerat de un studiu aleatoriu naţional din Marea Britanie: 35% dintre băieţi şi 9% dintre fete au spus că au fost abordaţi pentru sex de adulţi homosexuali.[8] Fie pentru atenţie, fie din curiozitate sau forţaţi, 2% dintre băieţi şi 1% dintre fete au cedat. În SUA, 37% dintre bărbaţi şi 9% dintre femei au raportat că au fost abordaţi pentru sex homosexual (65% dintre cei care au făcut invitaţia erau mai în vârstă).[9]

De asemenea, un studiu pe mai mult de 400 de adolescenţi din Londra a raportat că „pentru băieţi, prima experienţă homosexuală a fost foarte probabil cu cineva mai în vârstă: jumătate dintre primii parteneri ai băieţilor aveau 20 de ani sau mai mult; pentru fete, procentul a fost de 43%.”[10]

În alte eşantioane, un sfert dintre homosexuali au admis că au făcut sex cu copii sau cu adolescenţi minori,[11] ceea ce sugerează că homosexualitatea le este prezentată tinerilor în acelaşi mod în care sunt învăţate alte comportamente – prin experienţă.

4) Experienţele homosexuale precoce influenţează tiparele de comportament adult

În anii 1980, cercetătorii[12] au examinat datele de început ale lui Kinsey ca să determine dacă experienţele sexuale din copilărie au prezis sau nu comportamentul adult. Rezultatele au fost semnificative: experienţa homosexuală în anii de început – îndeosebi dacă a fost prima experienţă sexuală a persoanei – a fost un anticipator puternic al comportamentului homosexual adult, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Un tipar similar a apărut în studiul din 1970 al Institutului Kinsey: exista o legătură puternică între cei a căror primă experienţă a fost homosexuală şi cei care au practicat homosexualitatea mai târziu în viaţă.[13]

În studiul FRI, două treimi dintre băieţii a căror primă experienţă a fost homosexuală s-au angajat în comportamentul homosexual ca adulţi; 95% dintre cei a căror primă experienţă a fost heterosexuală erau, de asemenea, heterosexuali în comportamentul lor adult. Un tipar progresiv similar al comportamentului sexual a fost raportat pentru femei.[14]

Este remarcabil că cele mai cuprinzătoare trei studii empirice ale problemei au arătat esenţialmente acelaşi tipar. Primele experienţe sexuale ale copilului au fost puternic asociate cu comportamentul său sexual adult.

5) Conduita sexuală este influenţată de factori culturali – în special de convingerile religioase

Kinsey a raportat „mai puţină activitate homosexuală în grupurile de credincioşi, fie că erau protestanţi, catolici sau evrei, şi mai multă activitate homosexuală în grupurile mai puţin active religios.”[15] Studiul FRI din 1983 a găsit o probabilitate mult mai mare ca cei crescuţi în familii nereligioase să devină homosexuali, faţă de cei din familii de credincioşi. Aceste studii sugerează că, atunci când oamenii cred cu tărie că un comportament homosexual este imoral, ei sunt semnificativ mai puţin predispuşi să se implice într-o asemenea activitate.

Studiul NORC din 1994[16] a găsit că de trei ori mai mulţi bărbaţi care crescuseră în oraşe mari, faţă de cei care crescuseră în zone rurale, avuseseră experienţe homosexuale:

„Oraşele mari pot să ofere un mediu atrăgător pentru dezvoltarea şi exprimarea interesului faţă de persoanele de acelaşi sex. Nu este acelaşi lucru cu a spune că homosexualitatea este o alegere personală, deliberată sau conştientă. Dar un mediu care oferă oportunităţi mărite pentru sexualitatea cu acelaşi gen şi mai puţine sancţiuni negative pentru aceasta, poate să permită şi chiar să provoace exprimarea interesului pentru acelaşi gen şi comportamentul sexual cu acelaşi gen.” (p. 308)

Dacă impulsurile homosexuale ar fi cu adevărat moştenite, ar trebui să fim incapabili să găsim diferenţe în practica homosexuală, datorită educaţiei religioase sau locului în care a crescut copilul.

6) Mulţi îşi schimbă preferinţele sexuale

Într-un eşantion aleatoriu mare, 88% dintre femeile care în prezent susţin că au atracţie lesbiană şi 73% dintre bărbaţii care în prezent susţin că le place sexul homosexual au spus că fuseseră excitaţi sexual de sexul opus:[17]

  • 85% dintre aceste „lesbiene” şi 54% dintre aceşti „homosexuali” au raportat relaţii sexuale cu cineva de sex opus la vârsta adultă;
  • 67% dintre lesbiene şi 54% dintre homosexuali au raportat atracţie sexuală în prezent faţă de sexul opus; şi
  • 82% dintre lesbiene şi 66% dintre homosexuali au raportat că au fost îndrăgostiţi de un membru al sexului opus.

Homosexualii experimentează. Simt unele impulsuri normale. Cei mai mulţi au fost excitaţi sexual, au avut relaţii sexuale şi chiar s-au îndrăgostit de cineva de sex opus.

În două eşantioane aleatorii naţionale, 904 bărbaţi au fost întrebaţi despre viaţa lor sexuală de la vârsta de 21 ani şi, mai specific, în ultimul an.[18] Precum arată Tabelul 2, 1,3% au raportat sex cu bărbaţi în anul anterior şi 5,2%, într-un anumit moment la vârsta adultă. Mai puţin de 1% dintre bărbaţi făcuseră sex numai cu bărbaţi în timpul vieţii. Iar 6 la fiecare 7 bărbaţi care făcuseră sex cu bărbaţi au raportat, de asemenea, sex cu femei.

Este o poveste mult diferită faţă de caracteristicile moştenite. Rasa şi genul nu sunt stiluri de viaţă opţionale. Ele rămân neschimbate. Schimbarea direcţiei şi experimentarea demonstrate în aceste două studii, identifică homosexualitatea ca o preferinţă, nu ca o inevitabilitate.

Tabelul 2. Comportamentul sexual la bărbaţii din SUA: studiile NORC din 1989-1990
Tipul

comportamentului

% în ultimul an % vreodată la vârsta adultă
sex numai cu bărbaţi 1 0,7
sex cu bărbaţi şi femei 0,3 4,5
sex numai cu femei 86,4 91,1
7) Există mulţi foşti homosexuali

Mulţi se angajează în una sau două experienţe homosexuale, iar apoi nu o mai fac niciodată – un tipar raportat de o treime dintre bărbaţii cu experienţă homosexuală dintr-un studiu.[19] Şi apoi există foşti homosexuali – cei care au continuat legăturile homosexuale un număr de ani şi au ales apoi să-şi schimbe nu numai obiceiurile, ci şi obiectul dorinţei. Uneori schimbarea apare ca rezultat al psihoterapiei[20]; la alţii, ea este inspirată de o convertire religioasă sau spirituală.[21]

La fel ca modalităţile de „vindecare” de care au parte dependenţii de droguri şi alcoolicii, tratamentele nu îndepărtează întotdeauna dorinţa sau ispita homosexuală. Oricare ar fi mecanismul, într-un studiu din 1984, aproape 2% dintre heterosexuali au raportat că se considerau cândva homosexuali.[22] Este clar că un număr substanţial de oameni îşi reconsideră preferinţele sexuale la un moment dat.

Ce cauzează dorinţa homosexuală?

Dacă impulsurile homosexuale nu sunt moştenite, ce feluri de influenţe cauzează cu adevărat dorinţe homosexuale puternice? Niciun răspuns nu este acceptabil pentru toţi cercetătorii în domeniu. Totuşi, factorii importanţi par să se încadreze în patru categorii. Precum în multe alte înclinaţii sexuale ciudate, bărbaţii par să fie predispuşi în special la:

  1. Experienţa homosexuală:
  • orice experienţă homosexuală în copilărie, în special dacă este o primă experienţă sexuală sau cu un adult;
  • orice contact homosexual cu un adult, îndeosebi cu o rudă sau cu un model de autoritate (într-un studiu aleatoriu, 5% dintre adulţii homosexuali, faţă de 0,8% dintre heterosexuali, au raportat implicare sexuală în copilărie cu profesori din şcoala elementară sau secundară[23]).
  1. Anormalitatea familiei, incluzând următoarele:
  • o mamă dominantă, posesivă sau care respinge;
  • un tată absent, distant sau care respinge;
  • un părinte cu înclinaţii homosexuale, îndeosebi unul care molestează un copil de acelaşi sex;
  • un frate cu tendinţe homosexuale, îndeosebi unul care molestează un frate sau o soră;

lipsa mediului unei familii religioase;

  • divorţul, care duce adesea la probleme sexuale atât la copii, cât şi la adulţi;
  • părinţi care oferă ca model roluri neconvenţionale pentru sex;
  • scuzarea homosexualităţii, ca fiind un stil de viaţă legitim – primirea călduroasă a homosexualilor (de exemplu, colegi de muncă, prieteni) în cercul familiei.
  1. Experienţa sexuală neobişnuită, îndeosebi în copilăria timpurie:
  • masturbarea precoce sau excesivă;
  • expunerea la pornografie în copilărie;
  • sexul depersonalizat (de exemplu, sexul în grup, sexul cu animale);
  • pentru fete, interacţiunea sexuală cu bărbaţi adulţi.
  1. Influenţe culturale:
  • o subcultură vizibilă care aprobă social homosexualitatea, stârneşte curiozitatea şi încurajează explorarea;
  • educaţia în favoarea sexului homosexual;
  • modele de autoritate, în mod deschis homosexuali, ca profesori (4% dintre bărbaţii homosexuali ai lui Kinsey şi 4% dintre cei ai FRI au raportat că prima lor experienţă sexuală a fost cu un profesor);
  • toleranţa societăţii şi toleranţa legală faţă de actele homosexuale;
  • zugrăviri ale homosexualităţii ca un comportament normal şi/sau dezirabil.
Poate fi homosexualitatea schimbată?

Cu siguranţă că da. Precum am observat mai sus, mulţi oameni au renunţat la homosexualitate – aproape la fel de mulţi ca cei care îşi spun „gay”.

Clar, problema mai uşoară este să elimini comportamentul homosexual. La fel cum mulţi heterosexuali îşi controlează dorinţele de a se angaja în sex premarital sau extramarital, la fel, unii dintre cei cu dorinţe homosexuale se abţin de la contactul homosexual.

Un lucru pare să iasă în relief: tovărăşiile sunt de cea mai mare importanţă. Oricine vrea să se abţină de la comportamentul homosexual ar trebui să evite compania homosexualilor practicanţi. Există organizaţii, inclusiv „misiunile foştilor homosexuali”,[24] destinate să-i ajute pe cei care doresc să-şi schimbe conduita. Psihoterapia susţine o rată de vindecare de aproximativ 30%, iar dedicarea religioasă pare să fie factorul de cel mai mare ajutor în evitarea obiceiurilor homosexuale.

Referinţe

[1] Klassen (1989) Sex and Morality in the U.S., Weslyan University Press.

[2] Marmor (1980) Homosexual Behavior: A Modern Reappraisal, Basic Books; Van Wyk & Geist (1984) Psychosocial development of heterosexual, bisexual, and homosexual behavior. Archives of Sexual Behavior 13:505-544; Byne (1994) The biological evidence challenged. Scientific American May; Cameron & Cameron (1995) Does incest cause homosexuality? Psychological Reports 76:611-21.

[3] Bell, Homosexualities: their range and character, Nebraska Symposium în Motivation, Cole & Dienstbier (editori), University of Nebraska Press; King (1980) The etiology of Homosexuality as Related to Childhood Experiences and Adult Adjustment, lucrare de doctorat, Indiana University.

[4] Cameron ş.a. (1989) Effect of homosexuality upon public health and social order, Psychological Reports 64:1167-1179; Cameron ş.a. (1989) Homosexuals in the armed forces, Psychological Reports 62:211‑219; P. Cameron ş.a., Child molestation and homosexuality, Psychological Reports 58:327-337; Cameron ş.a. (1985) Homosexual molestation of children/sexual interaction of teacher and pupil, Psychological Reports 57:1227-1236.

[5] Bell & Weinberg (1978) Homosexualities: A Study of Diversity Among Men and Women, Simon & Schuster; Bell ş.a. (1981) Sexual Preference (& Statistical Appendix), Indiana University Press.

[6] Gebbard & Johnson (1979) The Kinsey Data: Marginal Tabulations of the 1938-63 Interviews Conducted by the Institute for Sex Research, Saunders.

[7] Bieber ş.a. (1962) Homosexuality: a psychoanalitic study, Basic Books.

[8] Schofield (1965) The sexual behaviour of young people, Little Brown.

[9] Klassen (1989) Sex and Morality in the U.S. Wesleyan University Press.

[10] Varnell (1990) Philadephia Gay News, august, 24-30.

[11] Cameron ş.a. (1989) Effect of homosexuality upon public health and social order, Psychological Reports 64:1167-1179; Cameron ş.a. (1988) Homosexuals in the armed forces, Psychological Reports 62:211‑219; Cameron ş.a. (1986) Child molestation and homosexuality, Psychological Reports 58:327-337; Cameron (1985) Homosexual molestation of children/sexual interaction of teacher and pupil, Psychological Reports 57:1227-1236; Bell & Weinberg (1978) Homosexualities: A Study of Diversity Among Men and Women, Simon & Schuster; Bell ş.a. (1981) Sexual Preference (& Statistical Appendix), Indiana University Press; Jay & Young (1979) The Gay Report Summit.

[12] Van Wyk & Geist (1984) Psychosocial development of heterosexual, bisexual, and homosexual behavior, Archives of Sexual Behavior 13:505-544.

[13] Bell (1973) Homosexualities: their range and character; Nebraska Symposium on Motivation, Cole & Dienstbier (editori), University Nebraska Press; King (1980) The Etiology of Homosexuality as Related to Childhood Experiences and Adult Adjustment, lucrare de doctorat, Indiana University.

[14] Cameron & Cameron (1994) Is homosexuality learned? Lucrare prezentată la Eastern Psychological Association, 15 aprilie; Cameron ş.a. (1989) Effect of homosexuality upon public health and social order, Psychological Reports 64:1167-1179; Cameron ş.a. (1988) Homosexuals in the armed forces, Psychological Reports 62:211-219; Cameron ş.a. (1986) Child molestation and homosexuality, Psychological Reports 58:327-337; Cameron (1985) Homosexual molestation of children/sexual interaction of teacher and pupil, Psychological Reports 57:1227-1236.

[15] Kinsey ş.a. (1984) Sexual behavior in the human male, Saunders, p. 483.

[16] Laumann ş.a. (1994) The Social Organization of Sexuality: Sexual Practices in the United States, University Chicago Press.

[17] Cameron ş.a. (1989) Effect of homosexuality upon public health and social order, Psychological Reports 64:1167-1179; Cameron ş.a. (1988) Homosexuals in the armed forces, Psychological Reports 62:211-219; Cameron ş.a. (1986) Child molestation and homosexuality, Psychological Reports 58:327-337; Cameron (1985) Homosexual molestation of children/sexual interaction of teacher and pupil, Psychological Reports 57:1227-1236.

[18] Roberts & Turner (1991) Male-male sexual contact in USA, Journal of Sex Research 28:491-519.

[19] Klassen ş.a. (1989) Sex and Morality in the U.S., Wesleyan University Press.

[20] Beiber ş.a. (1962) Homosexuality: A Psychoanalytic Study, Basic Books.

[21] De exemplu, Metanoia, Seattle, Washington; Courage, Center Valley, Pennsylvania.

[22] Cameron ş.a. (1989) Effect of homosexuality upon public health and social order, Psychological Reports 64:1167-1179; Cameron ş.a. (1988) Homosexuals in the armed forces, Psychological Reports 62:211‑219; Cameron ş.a. (1986) Child molestation and homosexuality, Psychological Reports 58:327-337; Cameron (1985) Homosexual molestation of children/sexual interaction of teacher and pupil, Psychological Reports 57:1227-1236.

[23] Cameron & Cameron (1995) Do homosexual teachers pose a risk to pupils? Lucrare prezentată la Eastern Psychological Association, 1 aprilie.

[24] De exemplu, Metanoia, Seattle, Washington; Courage, Center Valley, Pennsylvania.

[Paul Cameron, Ph.D., What Causes Homosexual Desire and Can It Be Changed? Copyright © Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *